Lăcașul nostru ceresc
1 Căci noi știm că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică în Ceruri, care nu este făcută de mâini omenești . 2 Căci suspinăm în cortul acesta, tânjind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcașul nostru ceresc, 3 desigur dacă, după ce vom fi îmbrăcați, nu vom fi găsiți goi. 4 În timp ce suntem în acest cort, suspinăm și suntem împovărați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați de el , ci pentru că dorim să fim îmbrăcați, astfel încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. 5 Și Cel Ce ne-a pregătit chiar pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat garanția Duhului.
6 Așadar, întotdeauna suntem plini de încredere, și știm că, atât timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7 Căci noi trăim prin credință, nu prin vedere. 8 Astfel, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să fim departe de trup și acasă cu Domnul. 9 De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. 10 Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata potrivit cu ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
Mesajul împăcării
11 Așadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni. Însă noi suntem pe deplin cunoscuți de către Dumnezeu și sper că suntem cunoscuți și în conștiințele voastre. 12 Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm ocazia să vă lăudați cu noi, ca să puteți răspunde celor care se laudă cu înfățișarea, și nu cu inima. 13 Într-adevăr, dacă ne-am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne-am ieșit , iar dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem . 14 Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât considerăm că, dacă Unul a murit în locul tuturor, toți deci au murit. 15 El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel Ce a murit și a înviat pentru ei.
16 Astfel, de acum noi nu mai cunoaștem pe nimeni în felul oamenilor. Chiar dacă odată L-am cunoscut pe Cristos în felul oamenilor, acum nu-L mai cunoaștem așa. 17 Prin urmare, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus. Iată, toate au devenit noi! 18 Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine și ne-a dat slujba împăcării: 19 aceea că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, fără a ține seama de păcatele lor, și a pus în noi Cuvântul împăcării. 20 Noi suntem deci ambasadori ai lui Cristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm insistent, în Numele lui Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu! 21 El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.
1 Căci ştim că, deşi cortul nostru va fi distrus, adică această casă pământească, avem o locuinţă de la Dumnezeu în ceruri, o casă veşnică şi nefăcută de mână omenească. 2 De aceea suspinăm în coliba aceasta, dorind cu ardoare să ne înveşmântăm cu locuinţa noastră din cer, 3 desigur, dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, nu goi. 4 Căci, fiind în acest cort, suspinăm împovăraţi: fiindcă nu vrem să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. 5 Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6 De aceea avem întotdeauna încredere şi ştim că, dacă locuim în trup, suntem departe de casă, de Domnul, 7 fiindcă umblăm prin credinţă, nu prin ceea ce se vede. 8 Avem încredere şi mai degrabă am vrea să plecăm din trup şi să locuim la Domnul. 9 De aceea ne străduim să-I fim plăcuţi Lui, fie că rămânem în trup, fie că îl părăsim. 10 Căci toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare să fie răsplătit potrivit cu ceea ce a făcut pe când era în trup, fie bine, fie rău.
Taina împăcării cu Dumnezeu
11 Cunoscând, aşadar, teama de Domnul, îi convingem pe oameni; Dumnezeu ne cunoaşte pe deplin şi sper că şi voi ne cunoaşteţi pe deplin în cugetul vostru. 12 Nu ne recomandăm iar în faţa voastră, ci vă dăm prilejul să vă mândriţi cu noi, ca să aveţi răspuns în faţa celor ce se laudă cu ce se vede, nu cu inima. 13 Dacă ne-am purtat nebuneşte, am făcut-o pentru Dumnezeu, iar dacă ne purtăm cu înţelepciune, o facem pentru voi. 14 Căci iubirea lui Hristos ne obligă, deoarece socotim că unul singur a murit pentru toţi şi deci toţi au murit. 15 Şi a murit pentru toţi, ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei.
16 Aşadar, de acum înainte noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul oamenilor. Dacă L-am cunoscut pe Hristos în felul oamenilor, acum nu-L mai cunoaştem astfel. 17 Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă: lucrurile vechi au trecut şi iată s-au înnoit. 18 Şi toate sunt de la Dumnezeu, cel care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a dat misiunea împăcării. 19 Aşadar, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neţinând seama de greşelile oamenilor şi încredinţându-ne cuvântul împăcării. 20 Noi suntem deci solii lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe Cel care nu a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim, în El, dreptatea lui Dumnezeu.