1 În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnabas, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul. 2 În timp ce slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnabas și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“. 3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
În Cipru
4 Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. 5 Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei și pe Ioan, ca ajutor.
6 Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus, 7 care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas și pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 8 însă Elima – „Vrăjitorul“, căci așa se traduce numele lui – li se împotrivea și încerca să-l abată pe proconsul de la credință. 9 Dar Saul, numit și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el 10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată ticăloșia, fiu al diavolului, dușman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“. Și deodată a căzut peste el ceață și întuneric și a început să umble bâjbâind prin jur, căutând niște oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, văzând cele întâmplate, proconsulul a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.
În Antiohia Pisidiei
13 Pavel și cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă a plecat de la ei și s-a întors în Ierusalim. 14 Dar ei au plecat mai departe din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă și s-au așezat.
15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună:
‒ Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!
16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis:
‒ Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17 Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoșii noștri. El a înălțat poporul la mare cinste în timpul peregrinării lui în țara Egiptului și i-a scos de acolo cu brațul Său puternic. 18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, le-a suportat purtarea în deșert. 19 Și, după ce a distrus șapte popoare în țara Canaanului, le-a dat ca moștenire țara acestora. 20 Perioada aceasta s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani.
După aceea le-a dat judecători, până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Și Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin. 22 Apoi l-a înlăturat pe Saul și l-a făcut pe David regele lor, mărturisind despre el astfel: „L-am găsit pe David, fiul lui Iese, un om după inima Mea. El va împlini toate planurile Mele“ . 23 Din descendenții acestuia, Dumnezeu, în conformitate cu promisiunea Sa, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. 24 Înainte de venirea lui Isus , Ioan predicase botezul pocăinței întregului popor Israel. 25 Dar Ioan, în timp ce-și încheia alergarea, zicea: „Cine presupuneți că sunt eu? Nu sunt eu Acela . Dar iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt demn să-I dezleg sandalele din picioare“.
26 Fraților, fii ai poporului lui Avraam, și voi, care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! 27 Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus și, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit rostirile profeților, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. 28 Și, cu toate că n-au găsit niciun motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți; 31 El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu El din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea poporului. 32 Iar noi vă aducem această veste bună, potrivit căreia, promisiunea făcută strămoșilor noștri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“ .
34 Cât despre faptul că L-a înviat dintre cei morți, așa încât nu mai urmează să Se întoarcă în putrezire, a spus-o astfel:
„Vă voi da promisiunile sfinte, demne de încredere, făcute lui David“ .
35 De aceea mai zice și în alt loc :
„Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea“ .
36 Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezirea. 37 Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea! 38 Să vă fie deci cunoscut, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor. Și, de toate lucrurile de care n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise, 39 este îndreptățit, prin El, oricine crede. 40 Fiți atenți, deci, ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeți:
41 „Uitați-vă, disprețuitorilor,
uimiți-vă și pieriți!
Căci în zilele voastre fac o lucrare,
o lucrare pe care nicidecum n-ați crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!“ .
42 În timp ce ieșeau, Barnabas și Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în următoarea zi de Sabat. 43 După ce s-a dat drumul adunării, mulți dintre iudeii și prozeliții devotați i-au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, convingându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.
44 În următoarea zi de Sabat, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l batjocoreau. 46 Însă Pavel și Barnabas au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neevrei.
47 Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus să fii o lumină pentru națiuni,
ca să duci mântuirea Mea până la marginea pământului!»“ .
48 Când au auzit lucrul acesta, neevreii s-au bucurat și au glorificat Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului era purtat prin toată regiunea. 50 Dar iudeii au incitat atât femeile devotate și influente, cât și conducătorii cetății, și au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnabas. Și i-au alungat din regiunea lor. 51 Pavel și Barnabas și-au scuturat praful de pe picioare ca mărturie împotriva acestora și s-au dus în Iconia. 52 Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Prima misiune a Bisericii din Antiohia: Barnaba şi Saul
1 În Biserica din Antiohia erau câţiva profeţi şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Lucius din Cirene, Manaen – care crescuse împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. 2 Pe când slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Alegeţi-mi pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
Convertirea proconsulului Paulus
4 Trimişi de Duhul Sfânt, cei doi au coborât în Seleucia şi de acolo s-au îmbarcat spre Cipru. 5 Au ajuns în Salamina şi au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor, avându-l şi pe Ioan ca ajutor. 6 Apoi au străbătut toată insula până la Pafos şi acolo s-au întâlnit cu un iudeu pe nume Bar-Iisus care era vrăjitor şi profet mincinos. 7 El ajunsese unul din apropiaţii proconsulului Sergius Paulus care era un om înţelept. Proconsulul i-a invitat pe Barnaba şi pe Saul, căci dorea să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, le stătea împotrivă şi dorea să-l abată pe proconsul de la credinţă. 9 Atunci, Saul, care se numea şi Pavel, plin de Duhul Sfânt, l-a privit ţintă pe Elima 10 şi i-a zis: „Tu, om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al Diavolului, duşman al dreptăţii de orice fel, oare nu vei înceta niciodată să strâmbi căile drepte ale lui Dumnezeu? 11 Mâna Domnului este acum împotriva ta. Vei orbi şi nu vei mai vedea soarele pentru o vreme!” Îndată a căzut peste el o ceaţă groasă şi întuneric şi căuta în jur să-l ducă cineva de mână. 12 Când a văzut proconsulul ce s-a întâmplat, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Evanghelizarea Asiei mici
13 Pavel şi tovarăşii lui au părăsit cetatea Pafos cu corabia şi au mers în Perga, o cetate din Pamfilia. Aici Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. 14 Ceilalţi au plecat din Perga şi au ajuns în Antiohia Pisidiei. Sâmbătă au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să-i roage: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!” 16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a spus:
„Ascultaţi, israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeu! 17 Dumnezeul poporului Israel i-a ales pe părinţii noştri şi a făcut din ei un popor mare pe când trăiau ca străini pe pământul Egiptului şi i-a scos cu mână puternică de acolo 18 şi timp de patruzeci de ani i-a răbdat în pustie. 19 Apoi a nimicit şapte neamuri în ţara Canaanului şi le-a dat lor pământul acestora drept moştenire, 20 timp de aproape patru sute cincizeci de ani. Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin, care i-a condus patruzeci de ani. 22 După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a ridicat pe David ca rege şi a dat mărturie despre el:
L-am găsit pe David, fiul lui Iesei,
un om după inima Mea,
care va face toată voia Mea .
23 Dintre urmaşii lui David, Dumnezeu i-a adus lui Israel un mântuitor, aşa cum făgăduise, pe Iisus, 24 iar înainte de venirea lui, Ioan a vestit întregului popor Israel botezul pocăinţei. 25 Când Ioan şi-a împlinit menirea, le-a spus: Cine credeţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela ci iată, vine după mine Cel a cărui încălţăminte nu sunt vrednic să o dezleg.
26 Fraţilor, fii din neamul lui Avraam, şi voi, ceilalţi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul mântuirii acesteia. 27 Locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor, nu l-au cunoscut şi l-au condamnat, împlinind astfel cuvintele profeţilor care sunt citite în fiecare sâmbătă, 28 şi i-au cerut lui Pilat să fie ucis, deşi nu au găsit nici o vină de moarte. 29 Şi când au împlinit toate cele scrise despre El, l-au coborât de pe cruce şi l-au aşezat în mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi! 31 El s-a arătat mai multe zile celor care veniseră cu El din Galileea în Ierusalim, care acum sunt şi ei martorii Lui, înaintea întregului popor. 32 Şi noi vă vestim făgăduinţa făcută părinţilor noştri, 33 pe care Dumnezeu a împlinit-o faţă de noi, copiii lor, când l-a înviat pe Iisus, aşa cum stă scris în psalmul al doilea:
Tu eşti Fiul Meu
Eu astăzi Te-am născut.
34 Iar că Dumnezeu l-a înviat din morţi ca să nu mai moară, a spus astfel:
Vă voi da în dar făgăduinţele sfinte făcute lui David,
lucrurile vrednice de credinţă.
35 De aceea zice şi în alt loc:
Nu vei lăsa pe Sfântul Tău
să vadă putrezirea.
36 Cât despre David, el a slujit după voia lui Dumnezeu în generaţia sa şi a murit, a fost aşezat lângă părinţii săi şi a cunoscut putrezirea. 37 Dar Acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a cunoscut putrezirea! 38 Fraţilor, să ştiţi că prin El vi se vesteşte iertarea tuturor păcatelor de care prin Legea lui Moise nu aţi putut fi îndreptăţiţi. 39 În El, oricine crede este îndreptăţit! 40 Vedeţi însă să nu vină peste voi ce s-a spus prin profeţi:
41 Priviţi, dispreţuitorilor,
uimiţi-vă şi pieriţi,
căci voi face în zilele voastre un lucru,
un lucru pe care nu-l veţi crede
nici dacă vi l-ar istorisi cineva. ”
42 Când au ieşit ei din sinagogă, l-au rugat să spună şi sâmbăta următoare aceste cuvinte. 43 După ce s-au despărţit de adunare, mulţi iudei şi prozeliţi temători de Dumnezeu i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba care au continuat să le vorbească şi să îi convingă să rămână în harul lui Dumnezeu.
44 Sâmbăta următoare s-a adunat aproape toată cetatea să audă cuvântul lui Dumnezeu. 45 Când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, ocărându-l. 46 Plini de îndrăzneală, Pavel şi Barnaba le-au răspuns: „Vouă trebuia să vă vestim mai întâi cuvântul lui Dumnezeu dar, pentru că îl respingeţi şi vă arătaţi singuri nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci aşa ne porunceşte Domnul:
Te-am pus să fii lumină pentru neamuri,
spre mântuirea lor, până la marginea pământului. ”
48 Când au auzit neamurile, s-au bucurat şi au început să slăvească cuvântul lui Dumnezeu. Şi au crezut toţi cei rânduiţi pentru viaţa veşnică. 49 Iar cuvântul lui Dumnezeu se răspândea peste tot. 50 Dar iudeii au întărâtat împotriva lor pe femeile evlavioase şi de cinste şi pe conducătorii cetăţii şi i-au îndemnat să-i persecute pe Pavel şi pe Barnaba şi să-i izgonească din cetăţile lor. 51 Ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva acestora şi au plecat în Iconia. 52 În vremea aceasta, ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.