Importanța trăirii prin credință
1 Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd. 2 Căci, prin aceasta, cei din vechime au primit o bună mărturie.
3 Prin credință înțelegem că lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n-a fost făcut din lucruri care sunt vizibile.
4 Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși este mort, prin credința sa încă vorbește.
5 Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 6 Și fără credință este imposibil să-I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.
7 Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătit, plin de reverență, o arcă pentru a-și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință.
8 Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să meargă spre un loc pe care urma să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde se duce. 9 Prin credință s-a așezat el în țara promisiunii, ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni. 10 Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu. 11 Prin credință și Sara însăși, chiar dacă nu putea rămâne însărcinată și trecuse de vârsta la care putea avea copii, a primit putere să procreeze deoarece L-a considerat credincios pe Cel Ce a promis. 12 De aceea, dintr-un singur om, și acesta aproape mort, s-au născut urmași atât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.
13 În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ. 14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ei s-ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcă în ea , 16 însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17 Prin credință l-a pregătit Avraam ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. El, cel care a primit promisiunile, era gata să-l aducă jertfă pe singurul său fiu, 18 el, căruia i se spusese: „Prin Isaac își vor primi numele descendenții tăi“ . 19 Căci s-a gândit că Dumnezeu poate să-l învie chiar și dintre cei morți și, într-un fel, de acolo l-a primit înapoi.
20 Prin credință i-a binecuvântat Isaac pe Iacov și Esau cu privire la lucrurile viitoare.
21 Prin credință i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat sprijinindu-se pe vârful toiagului său.
22 Prin credință a amintit Iosif, când era pe moarte, de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23 Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s-a născut. Ei au văzut că era un copilaș frumos și nu s-au temut de porunca împăratului.
24 Prin credință a refuzat Moise, când s-a făcut mare, să fie numit „fiul fetei lui Faraon“, 25 alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului. 26 El a considerat disprețul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că avea privirea ațintită la răsplată. 27 Prin credință a ieșit din Egipt, fără să se teamă de furia regelui. Căci el a stat neclintit, ca și când L-ar fi văzut pe Cel Ce este nevăzut. 28 Prin credință a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuți.
29 Prin credință a trecut poporul prin Marea Roșie ca pe uscat. Când au încercat însă și egiptenii lucrul acesta, s-au înecat.
30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile.
31 Prin credință n-a pierit prostituata Rahab împreună cu cei neascultători, pentru că i-a primit cu bunăvoință pe spioni.
32 Și ce-aș mai putea spune? Căci n-aș avea destul timp să vorbesc despre Ghedeon, despre Barak, despre Samson, despre Iefta, despre David, despre Samuel și despre profeți. 33 Prin credință au cucerit ei regate, au făcut dreptate, au obținut promisiuni, au închis gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au primit putere când erau neputincioși, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă armatele străine; 35 femeile și-au primit înapoi morții înviați; alții au fost torturați și au refuzat să fie eliberați, ca să obțină o înviere mai bună, 36 iar alții au îndurat batjocuri și biciuiri, și chiar lanțuri și închisoare, 37 au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost încercați, au murit uciși de sabie, au umblat îmbrăcați în piei de oi și în piei de capre; nevoiași, în necaz, chinuiți, 38 ei, de care lumea nu era demnă, au rătăcit prin pustiuri și prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului.
39 Toți aceștia au primit o bună mărturie pentru credința lor , însă n-au primit ceea ce a fost promis, 40 fiindcă Dumnezeu a ales dinainte ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuți desăvârșiți fără noi.
Credinţa şi galeria eroilor credinţei
1 Iar credinţa face reale lucrurile nădăjduite, este dovada lucrurilor nevăzute. 2 Şi cei din vechime au primit prin ea o bună mărturie.
3 Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost făcute prin cuvântul lui Dumnezeu şi că lucrurile văzute n-au fost create din ceea ce se vede.
4 Prin credinţă Abel a adus o jertfă mai bună decât Cain; prin ea s-a dat mărturie despre el că a fost un om drept, Dumnezeu dând mărturie despre darurile lui; tot prin ea, Abel vorbeşte şi astăzi, deşi a murit. 5 Prin credinţă Enoh a fost strămutat la cer ca să nu mai vadă moartea şi nu a mai fost găsit pentru că Dumnezeu îl strămutase, iar înaintea strămutării a primit mărturia că îi este plăcut lui Dumnezeu. 6 Iar fără credinţă, este cu neputinţă să-I placi lui Dumnezeu, pentru că cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că Dumnezeu este şi că îi răsplăteşte pe cei ce Îl caută. 7 Prin credinţă Noe, fiind înştiinţat de venirea lucrurilor care încă nu se vedeau, s-a temut şi a construit arca pentru ca astfel casa lui să fie mântuită; iar prin aceasta el a condamnat lumea şi a ajuns moştenitorul dreptăţii dobândite prin credinţă.
8 Prin credinţă Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a plecat spre locul pe care avea să-l primească drept moştenire: şi a plecat fără să ştie încotro se îndreaptă. 9 Prin credinţă a locuit în pământul făgăduinţei, ca un străin, în corturi, la fel şi Isaac şi Iacov, care au fost şi ei moştenitorii aceleiaşi făgăduinţe; 10 pentru că el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu. 11 Prin credinţă, însăşi Sara cea stearpă a primit putere să nască un fiu, deşi era trecută de vârsta potrivită, fiindcă ea L-a socotit vrednic de încredere pe Cel care i-a făgăduit. 12 Şi astfel, dintr-un singur om, şi acela cu trupul aproape de moarte, s-au născut mulţi, cât stelele cerului şi nisipul mării, care nu poate fi numărat.
13 Toţi aceştia au murit în credinţă, deşi n-au primit ce li se făgăduise, ci doar le-au văzut de departe şi s-au plecat înaintea lor, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. 14 Iar cei ce vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă s-ar fi gândit la cea din care plecaseră, cu siguranţă că ar fi avut timp să se întoarcă. 16 Dar ei doreau patria mai bună, cea din cer. De aceea, Dumnezeu nu s-a ruşinat să se numească Dumnezeul lor, pentru că El le-a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă Avraam, când a fost pus la încercare, l-a adus pe Isaac, pe singurul său fiu, ca jertfă, deşi abia primise făgăduinţa, 18 căci lui i se spusese: Din Isaac va ieşi sămânţa care îţi va purta numele! 19 El gândea că Dumnezeu îi poate învia pe cei morţi, de aceea l-a şi primit înapoi ca o prefigurare a învierii! 20 Prin credinţă Isaac i-a binecuvântat pe Iacov şi pe Esau, cu privire la ce va veni. 21 Prin credinţă Iacov, pe patul de moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat sprijinit pe toiagul său. 22 Prin credinţă Iosif, murind, a pomenit ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credinţă, când s-a născut Moise, părinţii lui l-au ascuns timp de trei luni, căci văzuseră că era un copil frumos şi nu s-au temut de porunca împăratului. 24 Prin credinţă Moise, când a crescut, nu a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon , 25 ci a ales mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă parte, pentru o vreme, de desfătările păcatului. 26 El gândea că este bogăţie mai mare să fii dispreţuit pentru Hristos decât să ai bogăţiile Egiptului, căci privea spre răsplată. 27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără teamă de mânia împăratului, şi a rămas neclintit ca unul care Îl vede pe Cel nevăzut. 28 Prin credinţă a ţinut Paştele şi a stropit cu sânge, astfel încât Nimicitorul să nu se atingă de întâii lor născuţi. 29 Prin credinţă au trecut ei apoi Marea Roşie, ca pe uscat, pe când egiptenii, când au încercat să o treacă, au fost înghiţiţi de ape. 30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost înconjurate timp de şapte zile. 31 Prin credinţă prostituata Rahab nu a pierit împreună cu cei necredincioşi, pentru că ea primise iscoadele cu pace.
32 Şi ce să mai zic? Timpul nu îmi ajunge să mai istorisesc despre Ghedeon, despre Barac, Samson, Iefta, David şi Samuel şi despre profeţi, 33 care prin credinţă au cucerit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au închis gurile leilor, 34 au stins văpaia focului, au scăpat de tăişul săbiei, au devenit din slabi tari, au fost puternici în război şi au alungat oştile străine. 35 Femeile şi-au primit morţii înapoi înviaţi. Alţii au fost chinuiţi şi ucişi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească o înviere mai bună. 36 Iar alţii au suferit batjocuri şi biciuiri, chiar lanţuri şi închisoare: 37 au fost loviţi cu pietre, tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi capre, lipsiţi, suferind, dispreţuiţi de ceilalţi – 38 ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin deşert, prin munţi şi prin peşteri, prin crăpăturile pământului.
39 Toţi aceştia, care au primit o bună mărturie prin credinţă, nu au primit însă ce le fusese făgăduit, 40 pentru că Dumnezeu avusese în vedere ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi.