Prejudecățile și Legea împărătească
1 Frații mei, să nu vă trăiți viața de credință în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, favorizând pe cineva. 2 Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur, într-o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și-i spuneți: „Tu așază-te aici, pe locul acesta bun!“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază-te lângă scăunașul meu!“, 4 oare n-ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n-ați devenit voi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? 6 Însă voi l-ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8 Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“ , bine faceți. 9 Dar dacă favorizați pe cineva, comiteți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10 Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă , s-a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor . 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“ , a spus și: „Să nu ucizi“ . Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. 12 În felul acesta să vorbiți și să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13 Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
Credința și fapta
14 Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17 Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.
18 Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele. 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul, și bine faci. Dar și demonii cred… și se înfioară!“. 20 Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare? 21 Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac? 22 Înțelegi? Credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința lui a fost făcută desăvârșită. 23 Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“ . Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa și prostituata Rahab: n-a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i-a primit ca oaspeți pe mesageri și i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.
Atenţionare împotriva părtinirii
1 Fraţii mei, credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei, nu se potriveşte cu părtinirea. 2 Pentru că dacă intră în adunarea voastră un bărbat cu inel de aur şi îmbrăcăminte strălucitoare şi intră şi un sărac cu haină ponosită, 3 iar voi ţineţi seama numai de cel ce poartă haină strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu aşează-te comod aici!” pe când săracului îi ziceţi: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Aşează-te la picioarele mele!” 4 oare nu aţi făcut voi deosebire în sinea voastră şi v-aţi făcut judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei iubiţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Iar voi nu l-aţi cinstit şi pe cel sărac. Oare nu bogaţii vă asupresc şi nu ei vă târăsc prin judecătorii? 7 Nu ei hulesc Numele bun al lui Iisus Hristos care a fost chemat asupra voastră ? 8 Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi , bine faceţi; 9 dar dacă sunteţi părtinitori, săvârşiţi păcat, fiind condamnaţi de Lege drept călcători ai ei. 10 Pentru că oricine păzeşte toată Legea, dar greşeşte într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. 11 Căci Cel ce a zis: Să nu săvârşeşti adulter! a zis şi: Să nu ucizi! ; iar dacă tu nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, ai ajuns călcător al Legii. 12 Aşa să vorbiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii; 13 pentru că judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruieşte asupra judecăţii.
Nevoia de credinţă şi de fapte
14 Care este folosul, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar cineva dintre voi le-ar zice: „Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără a le oferi cele necesare trupului, care este folosul? 17 Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Însă altcineva îi poate spune: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea. 19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu şi bine faci, dar şi demonii cred şi se cutremură. 20 Nu vrei să înţelegi o dată, om necugetat, că fără fapte credinţa nu lucrează? 21 Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost socotit drept, când l-a aşezat pe altarul de jertfă pe Isaac, fiul său? 22 Vezi cum credinţa lucra împreună cu faptele lui şi cum faptele au desăvârşit credinţa? 23 Şi aşa s-a împlinit Scriptura, care spune: Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit lui ca dreptate şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu . 24 Vedeţi că prin fapte este pus omul în starea de dreptate şi nu numai prin credinţă! 25 La fel a fost şi cu Rahab, prostituata: nu a fost ea prin fapte pusă în starea de dreptate, când i-a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară din cetate pe alt drum? 26 Aşadar, precum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.