Stăpânirea limbii
1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră. 2 Căci toți greșim în multe feluri. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om desăvârșit, în stare să-și înfrâneze tot trupul. 3 Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, le conducem tot trupul. 4 Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima cârmaciului. 5 Tot astfel și limba: ea este o parte mică din trup, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată printre părțile trupului nostru, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul gheenei. 7 Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare sau viețuitoare ale mării pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc, 8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău pe care nimeni nu-l poate liniști, plin de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11 Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară? 12 Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înțelepciune
13 Cine este înțelept și priceput între voi? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! 14 Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă, să nu vă lăudați cu aceasta și să nu mințiți împotriva adevărului! 15 Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16 Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel. 17 Însă înțelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, imparțială, fără ipocrizie. 18 Iar rodul dreptății este semănat în pace de către cei ce fac pace.
Înfrânarea limbii
1 Fraţii mei, să nu deveniţi mulţi dintre voi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, vom fi judecaţi mai aspru; 2 căci toţi greşim în multe. Iar dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, acesta este om desăvârşit, care are putere să-şi ţină în frâu şi tot trupul. 3 Nu punem noi zăbală în gura cailor ca să ni-i supunem şi astfel le conducem tot trupul? 4 Iată şi corăbiile, cât sunt ele de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi conduse de o cârmă foarte mică unde vrea cârmaciul. 5 La fel şi limba: cât de mică este şi cu ce lucruri mari se făleşte! Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc, lume a nelegiuirii. Ea stă între mădularele noastre, întinează tot trupul şi aprinde viaţa în tot cursul ei, fiind aprinsă de focul gheenei. 7 Toată firea fiarelor şi a păsărilor, a celor ce se târăsc pe pământ şi a vietăţilor din mare este domolită şi a fost domolită de firea omenească, 8 dar limba, răul fără astâmpăr, nimeni dintre oameni n-a putut-o domoli; ea este plină de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul, pe Tatăl, şi cu ea îi blestemăm pe oameni, pe cei făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu; 10 din aceeaşi gură iese binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, nu trebuie să se întâmple aşa! 11 Scoate cumva izvorul din aceeaşi vână şi apa dulce şi apa amară? 12 Poate oare smochinul, fraţilor, să facă măsline sau viţa de vie smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
Înţelepciunea cerească şi cea pământească
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Acela să-şi arate faptele din purtarea lui cea bună, în blândeţea care vine din înţelepciune. 14 Iar dacă inima voastră e plină de invidie amară şi ambiţii egoiste, nu vă mai lăudaţi atâta şi nu mai minţiţi împotriva adevărului. 15 Aceasta nu este înţelepciunea care vine de sus, ci este înţelepciunea pământească, omenească, a Diavolului. 16 Căci unde există invidie şi ambiţie egoistă, acolo e dezordine şi e orice lucru rău. 17 Iar înţelepciunea de sus este mai întâi de toate curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută. 18 Şi rodul dreptăţii se seamănă în pace prin cei ce fac pace.