Trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici
(Mt. 11:21-24)1 După toate acestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doi de ucenici și i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El.
2 El le-a zis:
‒ Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Prin urmare, rugați-L insistent pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său! 3 Duceți-vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4 Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu vă întindeți la vorbă cu nimeni pe drum.
5 În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Pacea să fie peste această familie!“. 6 Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci lucrătorul își merită plata! Să nu vă mutați dintr-o casă într-alta.
8 În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte. 9 Vindecați-i pe cei bolnavi de acolo și spuneți-le: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!“. 10 Dacă însă, în cetatea în care intrați, oamenii nu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11 „Până și praful din cetatea voastră, care ni s-a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat!“. 12 Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!
13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit, stând jos acoperiți cu pânză de sac și cu cenușă! 14 Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi! 15 Iar tu, Capernaume,
vei fi înălțat oare până la cer?
Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților!
16 Cel ce vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.
Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici
(Mt. 11:25-27Mt. 13:16-17)17 Cei șaptezeci și doi s-au întors plini de bucurie și I-au zis:
‒ Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău!
18 Însă El le-a zis:
‒ L-am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v-am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni! 20 Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în Ceruri!
21 În ceasul acela, Isus S-a bucurat foarte mult în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!
22 Toate lucrurile Mi-au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i-L descopere“.
23 Apoi S-a întors spre ucenici și le-a zis doar lor:
‒ Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! 24 Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au dorit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit!
Pilda samariteanului milostiv
(Mt. 22:34-40Mc. 12:28-31)25 Dar iată că un învățător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus , zicând:
‒ Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?
26 Isus i-a zis:
‒ Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?
27 El, răspunzând, a zis:
‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău“ și „pe semenul tău ca pe tine însuți“ .
28 Isus i-a zis:
‒ Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!
29 Dar el, care voia să se îndreptățească, L-a întrebat pe Isus:
‒ Și cine este semenul meu?
30 Isus, răspunzând, a zis:
‒ Un om călătorea de la Ierusalim spre Ierihon și a fost atacat de tâlhari. Aceștia, după ce l-au dezbrăcat și l-au lovit, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum mergea un preot. Dar, când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32 Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l-a văzut, a trecut înainte, ocolindu-l. 33 Însă un samaritean, care călătorea și el pe acolo , când a ajuns în dreptul lui și l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat, i-a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han și a continuat să-l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari, i-a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui“.
36 Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37 El a răspuns:
‒ Cel ce și-a făcut milă de el.
Isus i-a zis:
‒ Du-te și fă și tu la fel!
Acasă la Marta și Maria
38 În timp ce-și continuau călătoria, Isus a intrat într-un sat oarecare. Acolo , o femeie pe nume Marta L-a primit ca oaspete în casa ei. 39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. 40 Marta însă era ocupată cu multă slujire.
Ea a venit și a zis:
‒ Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!
41 Domnul însă, răspunzând, i-a zis:
‒ Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri, 42 însă de unul singur este nevoie! Căci Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua!
Trimiterea celor şaptezeci de ucenici
1 După aceea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea lui în fiecare cetate şi loc pe unde avea să treacă El. 2 Şi le-a spus: „Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui. 3 Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4 Nu vă luaţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi nu vă opriţi să salutaţi pe nimeni pe drum. 5 În orice casă intraţi, spuneţi mai întâi: Pace acestei case! 6 Şi de va fi acolo un om al păcii , pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în acea casă, mâncaţi şi beţi de la ei, fiindcă vrednic este lucrătorul de plată. Nu vă mutaţi din casă în casă. 8 Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi ce vi se dă 9 şi vindecaţi acolo bolnavii şi spuneţi-le: Împărăţia lui Dumnezeu e aproape de voi. 10 Dar în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11 Scuturăm chiar şi praful care ni s-a lipit de picioare în cetatea voastră, dar să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 12 Vă spun că în ziua aceea îi va fi mai uşor Sodomei decât acelei cetăţi.
13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi îmbrăcat în sac şi cenuşă şi s-ar fi pocăit. 14 De aceea, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Capernaum,
oare vei fi înălţat până la cer?
Până în sălaşul morţilor te vei prăbuşi .
16 Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge şi cine Mă respinge pe Mine, Îl respinge pe Cel care M-a trimis.”
17 S-au întors cei şaptezeci cu bucurie şi au spus: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău.” 18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni, peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va vătăma. 20 Dar nu vă bucuraţi că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri.”
Iisus Îl preamăreşte pe Tatăl
21 În ceasul acela Iisus s-a bucurat în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului că ai ascuns acestea înţelepţilor şi învăţaţilor şi le-ai dezvăluit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie. 22 Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl şi nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia Fiul vrea să-i dezvăluie.” 23 După ce s-a întors la ucenici, le-a zis deoparte: „Fericiţi ochii care văd ce vedeţi voi. 24 Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.”
Samariteanul milostiv
25 Şi iată că un învăţător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare şi a spus: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 Şi i-a zis: „Ce scrie în Lege? Cum citeşti?” 27 I-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toate puterile tale şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. ” 28 Iar El i-a spus: „Ai răspuns drept. Fă aşa şi vei trăi!” 29 Acela însă, dorind să se îndreptăţească, I-a spus lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Iisus a răspuns: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâinile unor tâlhari care l-au dezbrăcat şi l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, un preot cobora pe acel drum şi văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 32 La fel şi un levit, care trecea prin locul acela, văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 33 Dar un samaritean care călătorea a ajuns lângă el şi văzându-l, i s-a făcut milă, 34 s-a apropiat, i-a legat rănile, a turnat pe ele untdelemn şi vin, l-a pus pe asinul său şi l-a dus la un han şi l-a îngrijit. 35 În ziua următoare a scos doi dinari pe care i-a dat hangiului şi i-a spus: Ai grijă de el şi ce vei cheltui în plus îţi voi da eu la întoarcere. 36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut în mâna tâlharilor?” 37 Iar el a răspuns: „Cel care şi-a făcut milă de el.” Şi Iisus i-a spus: „Mergi şi fă la fel!”
Marta şi Maria
38 Pe când mergeau, au intrat într-un sat şi L-a primit o femeie pe nume Marta. 39 Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvântul Lui. 40 Marta era ocupată cu multe treburi. Oprindu-se, I-a spus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Însă Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, te îngrijeşti şi te frămânţi pentru multe, 42 dar de un singur lucru este nevoie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”