Despre păcat, credință și datorie
(Mt. 18:6-7, Mt. 15, Mt. 21-22Mc. 9:42)1 Le-a zis apoi ucenicilor Săi:
‒ Este imposibil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să-l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3 Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta , mustră-l, iar dacă se pocăiește, iartă-l! 4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să-l ierți!
5 Apostolii I-au zis Domnului:
‒ Mărește-ne credința!
6 Domnul le-a răspuns:
‒ Dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare!“, iar el v-ar asculta.
7 Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază-te să mănânci!“? 8 Nu-i va zice mai degrabă: „Pregătește-mi ceva să mănânc și fii gata să-mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“? 9 Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s-a poruncit? Nu cred. 10 Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi neînsemnați. Am făcut ceea ce eram datori să facem“.
Isus curățește zece leproși
11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12 În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece bărbați leproși.
Ei au stat la distanță 13 și au strigat, zicând:
‒ Stăpâne Isuse, ai milă de noi!
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis:
‒ Duceți-vă și arătați-vă preoților!
Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 El s-a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean.
17 Isus, răspunzând, a zis:
‒ Oare n-au fost zece curățiți? Unde sunt ceilalți nouă? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să-L glorifice pe Dumnezeu?
19 Apoi i-a zis:
‒ Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului
(Mt. 24:23-51)20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns și a zis:
‒ Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21 și nici nu se va zice: „Iat-o aici!“ sau „Uite-o acolo!“. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!
22 El le-a zis apoi ucenicilor:
‒ Vor veni zile când veți tânji să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, dar n-o veți vedea! 23 Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“. Să nu vă duceți și să nu-i urmați! 24 Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr-o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație. 26 Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27 Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în arcă și a venit potopul și i-a distrus pe toți. 28 De asemenea, va fi așa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29 dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i-a distrus pe toți. 30 Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32 Aduceți-vă aminte de soția lui Lot! 33 Oricine încearcă să-și scape viața o va pierde, dar cel care și-o va pierde o va păstra. 34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
37 Ei L-au întrebat:
‒ Unde, Doamne?
Isus le-a zis:
‒ Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.
Despre prilejul de păcat
1 Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin! 2 I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”
Despre credinţă şi slujire
5 Apostolii I-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!” 6 Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.
7 Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă? 8 Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? 9 Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite? 10 La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”
Cei zece leproşi
11 Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea. 12 Intrând într-un sat, I-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe 13 şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” 14 Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit. 15 Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut la picioarele Lui, mulţumindu-I. Iar acesta era samaritean. 17 Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19 Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu
20 Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea 21 şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22 Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! 24 La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam. 26 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27 mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau, 29 iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi sulf şi i-a nimicit pe toţi. 30 La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă. 32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot! 33 Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35 vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. ” 37 La aceasta, ucenicii I-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”