Isus și Zacheu
1 Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate . 2 Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3 încerca să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4 Atunci el a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.
5 Când a ajuns Isus în locul acela, S-a uitat în sus și i-a zis:
‒ Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.
6 El s-a dat repede jos și, bucuros, L-a primit ca oaspete.
7 Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:
‒ A intrat să găzduiască la un om păcătos!
8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis:
‒ Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!
9 Isus i-a zis:
‒ Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Pilda celor zece mine
(Mt. 25:14-30)11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le-a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.
12 Așadar, le-a zis:
‒ Un nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă. 13 I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine și le-a zis: „Faceți comerț cu ele până când mă întorc!“.
14 Dar cetățenii țării lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi!“. 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.
16 Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine“. 17 Stăpânul i-a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“.
18 Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“. 19 Stăpânul i-a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“.
20 Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată-ți mina! Am ținut-o învelită într-un ștergar, 21 căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus și seceri ceea ce n-ai semănat!“. 22 Stăpânul i-a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus și secer ceea ce n-am semănat? 23 Atunci de ce n-ai pus argintul meu la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“.
24 Și le-a zis celor care stăteau acolo: „Luați-i mina și dați-i-o celui ce are zece mine“. 25 Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“. 26 Vă spun că celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. 27 Cât despre acei dușmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți-i aici și omorâți-i înaintea mea!
Intrarea Domnului în Ierusalim
(Mt. 21:1-11Mc. 11:1-11Ioan 12:12-19)28 După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, mergând spre Ierusalim. 29 Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 zicând: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegați?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el»“. 32 Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus .
33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i-au întrebat:
‒ De ce dezlegați măgărușul?
34 Ei au răspuns:
‒ Domnul are nevoie de el!
35 Și l-au adus la Isus. Apoi și-au aruncat hainele peste măgăruș și L-au așezat pe Isus călare. 36 În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau:
„Binecuvântat este Împăratul, Care vine în Numele Domnului!“
„Pace în cer și glorie în locurile preaînalte!“
39 Unii farisei din mulțime I-au zis:
‒ Învățătorule, mustră-Ți ucenicii!
40 Isus, răspunzând, a zis:
‒ Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!
Isus plânge pentru Ierusalim
41 Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care-ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile. 44 Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“.
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-17Mc. 11:15-19Ioan 2:13-22)45 Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo , 46 zicându-le: „Este scris:
«Casa Mea va fi o casă de rugăciune» ,
dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari» “.
47 Isus îi învăța, în fiecare zi, în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și liderii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându-L.
Convertirea lui Zaheu
1 Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate. 2 Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat, 3 încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură. 4 A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că avea să treacă pe acolo. 5 Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6 El a coborât îndată şi L-a întâmpinat cu bucurie. 7 Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!” 8 Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.” 9 Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam. 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.”
Parabola minelor
11 După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând. 12 Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce! 14 Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi. 15 Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie. 16 A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine. 17 El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire. 18 A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine. 19 I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi. 20 Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă, 21 fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. 22 Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. 23 Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă. 24 Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine. 25 Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine! 26 Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, şi ce are i se va lua. 27 Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”
Intrarea lui Iisus în Ierusalim
28 După ce a spus acestea, Iisus a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim. 29 Pe când se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă muntele zis al Măslinilor, a trimis doi ucenici 30 spunând: „Mergeţi în satul dinaintea voastră unde, intrând, veţi găsi legat un măgăruş, pe care nici un om nu a încălecat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Şi, dacă vă va întreba cineva de ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el.” 32 Au plecat cei trimişi şi au găsit aşa cum le spusese. 33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?” 34 Au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35 Şi l-au dus la Iisus. Şi-au pus veşmintele pe măgăruş şi L-au suit pe Iisus deasupra. 36 Pe unde mergea, oamenii îşi aşterneau veşmintele pe drum.
37 Când erau aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să-L laude cu glas puternic pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38 spunând:
Binecuvântat este Împăratul care vine
în Numele Domnului!
Pace în cer,
slavă întru cei de sus!
39 Atunci, unii dintre fariseii din mulţime I-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi ucenicii!” 40 Dar El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele.”
Iisus plânge pentru Ierusalim
41 Când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42 spunând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă privirii tale. 43 Pentru că vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta şi te vor împresura şi te vor asedia de pretutindeni. 44 Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”
Curăţirea Templului
45 Apoi a intrat în Templu şi a început să-i alunge pe vânzători, 46 zicându-le: „Stă scris:
Şi va fi casa Mea casă de rugăciune.
Dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari.”
47 Şi îi învăţa în fiecare zi în Templu. Marii preoţi, cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu găseau ce să-I facă pentru că tot poporul se ţinea după El şi Îl asculta.