Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-10Mc. 16:1-8Ioan 20:1-9)1 Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2 Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, 3 iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. 5 Îngrozite, ele și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6 Nu este aici, ci a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus în timp ce era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie“. 8 Și ele și-au amintit cuvintele Lui.
9 Când s-au întors de la mormânt, i-au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. 10 Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Însă cuvintele acestea li s-au părut basme, și nu le-au crezut pe femei . 12 Petru însă s-a ridicat și a alergat la mormânt. Când s-a aplecat să se uite înăuntru , a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s-a întâmplat.
Pe drumul spre Emmaus
13 În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. 15 În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.
17 El i-a întrebat:
‒ Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi în timp ce mergeți?
Ei s-au oprit, mohorâți, 18 iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I-a zis:
‒ Ești singurul care vizitezi Ierusalimul, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?
19 El i-a întrebat:
‒ Ce anume?
Ei I-au răspuns:
‒ Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit. 21 Noi însă speram că El este Cel Ce urma să-l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! 22 Mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt 23 și nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au avut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăiește. 24 Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25 El le-a zis:
‒ O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26 Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în gloria Lui?
27 Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29 Dar ei au insistat, zicându-I:
‒ Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite.
Astfel, El a intrat să rămână cu ei. 30 În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Ei și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“. 33 Și s-au ridicat chiar în ceasul acela și s-au întors la Ierusalim. Ei i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei adunați la un loc 34 și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S-a arătat lui Simon. 35 Și le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
Isus Se arată ucenicilor
(Ioan 20:19-23)36 În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. 37 Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. 38 El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră? 39 Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“. 40 Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele Sale . 41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“. 42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, 43 iar El le-a luat și le-a mâncat înaintea lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi“. 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, 46 și le-a zis: „Așa este scris, și anume: Cristosul trebuia să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi, 47 iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor națiunilor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“.
Înălțarea la cer
(Mc. 16:19-20F.A. 1:9-11)50 Apoi i-a condus afară, până spre Betania, și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. 51 În timp ce-i binecuvânta, Isus S-a depărtat de ei și a fost luat în Cer. 52 Ei I s-au închinat și apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Și tot timpul erau în Templu, lăudându-L și binecuvântându-L pe Dumnezeu.
Amin.
Învierea lui Iisus
1 În prima zi a săptămânii, femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite. 2 Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte 3 şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4 Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele. 5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea: 7 Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!” 8 Atunci şi-au amintit cuvintele Lui. 9 S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele. 11 Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut. 12 Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.
Iisus se arată celor doi ucenici pe drumul spre Emaus
13 Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim. 14 Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17 Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Şi I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20 cum L-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. 21 Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22 Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt 23 şi, pentru că nu I-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu. 24 Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava Lui?” 27 Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor. 32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor. 34 Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.” 35 Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.
Iisus se arată ucenicilor şi apostolilor în camera de sus
36 Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37 Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38 Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă? 39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?” 42 Ei I-au dat o bucată de peşte fript. 43 Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.” 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să se vestească tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri. 49 Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl Meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Înălţarea lui Iisus
50 Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51 Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.