Isus hrănește peste patru mii de oameni
(Mt. 15:32-39)1 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce.
Isus i-a chemat pe ucenici și le-a zis:
2 ‒ Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce, 3 iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.
4 Ucenicii Lui I-au răspuns:
‒ De unde ar putea lua cineva pâini aici, în deșert, ca să-i sature pe acești oameni ?
5 Isus i-a întrebat:
‒ Câte pâini aveți?
Ei au zis:
‒ Șapte.
6 Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii. 7 Mai aveau și câțiva peștișori. El i-a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. 8 Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 9 Erau în jur de patru mii de bărbați . După ce i-a lăsat să plece, 10 Isus S-a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S-a dus în părțile Dalmanutei.
Fariseii cer un semn
(Mt. 16:1-4)11 Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus , căutând de la El un semn din cer, ca să-L pună la încercare. 12 Însă Isus , oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn“. 13 Apoi i-a lăsat, S-a urcat iarăși în barcă și S-a dus de cealaltă parte a mării .
Drojdia fariseilor și a lui Irod
(Mt. 16:5-12)14 Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
15 Isus le-a poruncit, zicând:
‒ Aveți grijă, feriți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!
16 Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.
17 Cunoscând aceasta, Isus le-a zis:
‒ De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? 18 Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți? Nu vă mai aduceți aminte, 19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni , câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I-au zis:
‒ Douăsprezece.
20 ‒ Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați , câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I-au zis:
‒ Șapte.
21 Atunci El le-a zis:
‒ Tot nu înțelegeți?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22 Când au ajuns în Betsaida, I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat.
A pus scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat:
‒ Vezi ceva?
24 Omul s-a uitat și a zis:
‒ Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.
25 Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i-a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar.
26 Isus l-a trimis acasă, zicând:
‒ Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!
Mărturisirea de credință a lui Petru
(Mt. 16:13-16, Mt. 20Lc. 9:18-21)27 Isus S-a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip.
Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le:
‒ Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Ei I-au răspuns, zicând:
‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți.
29 El i-a întrebat:
‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?
Petru, răspunzând, I-a zis:
‒ Tu ești Cristosul!
30 Atunci Isus le-a atras atenția să nu spună nimănui despre El.
Isus își prevestește moartea și învierea
(Mt. 16:21-23Lc. 9:22)31 Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând:
‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.
Prețul uceniciei
(Mt. 16:24-28Lc. 9:23-27)34 Apoi i-a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35 Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva. 36 Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Căci, de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.
A doua înmulţire a pâinilor
1 În zilele acelea, adunându-se iarăşi o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă le voi da drumul să plece flămânzi la casele lor, se vor sfârşi pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe.” 4 Ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde să aibă cineva pâine aici, în deşert, ca să-i poată sătura pe aceştia”? 5 El însă i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Şi ei au răspuns: „Şapte.” 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ şi, luând cele şapte pâini şi mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea oamenilor. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau şi câţiva peştişori. El i-a binecuvântat şi a zis să-i pună şi pe aceia înaintea oamenilor. 8 Iar oamenii au mâncat şi s-au săturat şi au strâns apoi şapte coşuri din fărâmituri rămase. 9 Erau cam patru mii de oameni. Apoi le-a dat drumul să plece. 10 Îndată după aceea, urcând în corabie, a mers în părţile Dalmanutei.
Semnul din cer
11 Iar fariseii au ieşit înaintea Sa şi au început să se certe cu El, cerându-i un semn din cer, ca să-L ispitească. 12 Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: „De ce cere acest neam un semn? Adevărat vă spun, că nu i se va da acestui neam nici un semn.” 13 Şi lăsându-i, a trecut iarăşi pe partea cealaltă a lacului.
Aluatul fariseilor
14 Ucenicii uitaseră să ia pâine şi mai aveau doar o pâine cu ei în corabie. 15 Iar El le-a poruncit: „Vedeţi, fiţi cu băgare de seamă la Aluatul fariseilor şi la cel al lui Irod.” 16 Ei vorbeau unii cu alţii şi ziceau: „Nu am luat pâine!” 17 Dar Iisus, cunoscând ce vorbeau, le-a spus: „De ce vă gândiţi că nu aveţi pâine? Nu înţelegeţi nimic? Chiar nu reuşiţi să pricepeţi? Aveţi oare inima atât de împietrită? 18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nici măcar nu vă amintiţi? 19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi strâns?” Ei au spus: „Douăsprezece.” 20 „Când am dat cele şapte pâini celor patru mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Ei au spus: „Şapte.” 21 Şi le zicea: „Tot nu pricepeţi?”
Vindecarea orbului din Betsaida
22 Au ajuns în Betsaida. Şi au adus la El un orb şi Îl rugau să se atingă de el. 23 Iar Iisus, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, după ce a scuipat spre ochii lui, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Şi, ridicându-şi ochii, orbul a zis: „Îi văd pe oameni ca pe nişte copaci care umblă.” 25 Iisus şi-a pus încă o dată mâinile peste ochii lui şi el a văzut, s-a vindecat şi pe toate le vedea clar. 26 Apoi l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri deloc în sat! ”
Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus
27 După aceea Iisus şi ucenicii Săi au ieşit în satele Cezareei lui Filip şi pe drum îi întreba pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei au răspuns: „Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie sau unul din profeţi.” 29 Iar El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Hristosul!” 30 Şi-atunci le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.
31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Şi le spunea deschis aceste cuvinte. Însă Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre. 33 Dar El, întorcându-se şi uitându-se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Treci înapoia mea, Satano! Pentru că nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.”
Urmarea lui Iisus
34 Atunci a chemat la El mulţimea împreună cu ucenicii şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35 Fiindcă oricine va vrea să îşi salveze viaţa, şi-o va pierde. Iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru evanghelie, şi-o va mântui. 36 Căci la ce îi foloseşte omului să câştige toată lumea şi să-şi piardă sufletul? 37 Şi ce poate da omul în schimb pentru sufletul său? 38 Fiindcă de cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni în slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinţi.”