1 Când Balaam a văzut că Domnului Îi place să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte ocazii, ci și-a întors fața spre deșert. 2 Balaam și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Israel organizat pe seminții. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste Balaam, 3 iar acesta și-a rostit profeția și a zis:
„Rostirea lui Balaam, fiul lui Beor,
rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,
4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
care are o vedenie de la Cel Atotputernic,
care cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:
5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacov,
locuințele tale, Israel!
6 Se întind ca niște palmieri,
ca niște grădini lângă un râu,
ca niște plante de aloe sădite de Domnul,
ca niște cedri lângă ape.
7 Apa va curge din gălețile lui
și sămânța lui va fi udată de ape mari.
Regele lui va fi mai măreț decât Agag
și regatul lui va fi înălțat.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt;
el este precum coarnele unui bivol sălbatic.
Va devora națiunile inamice,
le va zdrobi oasele
și le va străpunge cu săgețile lui.
9 El se apleacă, se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine-l va trezi?
Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează
și blestemat să fie cel care te blestemă!»“.
10 Atunci Balak s-a mâniat pe Balaam.
El a bătut din palme și i-a zis lui Balaam:
‒ Eu te-am chemat să-mi blestemi dușmanii, dar iată că tu i-ai binecuvântat de trei ori. 11 Acum fugi acasă! Am zis că te voi umple de glorie, dar iată că Domnul te-a împiedicat s-o primești .
12 Balaam i-a răspuns lui Balak:
‒ Nu le-am spus eu oare mesagerilor tăi, pe care i-ai trimis la mine: 13 „Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint și aur, eu tot n-aș putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca Domnului, ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul“? 14 Și acum, iată, eu mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele de pe urmă.
A patra profeție rostită de Balaam
15 Atunci el și-a rostit profeția și a zis:
„Rostirea lui Balaam, fiul lui Beor,
rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,
16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
care are cunoașterea Celui Preaînalt,
care are o vedenie de la Cel Atotputernic,
care cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:
17 «Îl văd, dar nu acum,
îl privesc, dar nu de aproape!
O stea răsare din Iacov,
un sceptru se ridică din Israel.
El străpunge colțurile Moabului
și capetele tuturor fiilor lui Șet.
18 Edom este luat în stăpânire
și cei din Seir, dușmanii lui, sunt luați în stăpânire,
dar Israel luptă vitejește.
19 Să conducă cel din Iacov
și să-i distrugă pe supraviețuitorii din cetate»“.
A cincea profeție rostită de Balaam
20 Când l-a văzut pe Amalek, Balaam și-a rostit profeția și a zis:
„Amalek a fost primul dintre națiuni,
dar el va fi distrus pentru totdeauna“.
A șasea profeție rostită de Balaam
21 Când i-a văzut pe cheniți, și-a rostit profeția și a zis:
„Locuința ta este sigură
și cuibul tău se află pe o stâncă.
22 Totuși, Cain va fi pustiit.
Până când te va lua în captivitate Așur ?“.
A șaptea profeție rostită de Balaam
23 Apoi și-a rostit profeția și a zis:
„Vai! Cine va rămâne în viață când Dumnezeu va împlini acestea?
24 Niște corăbii vor veni de pe țărmul Chitimului;
ele vor smeri Așurul și vor smeri Eberul,
dar și Chitim va fi distrus“.
25 După aceea, Balaam s-a ridicat și s-a întors acasă, iar Balak s-a dus la ale lui.