Căderea Babilonului
1 După acestea, am văzut un alt înger, care cobora din Cer și avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de gloria lui.
2 El a strigat cu glas tare, zicând:
„A căzut, a căzut Babilonul cel mare!
A devenit o locuință a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
un adăpost pentru orice pasăre necurată,
un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată,
3 pentru că din vinul furiei preacurviei ei
au băut toate națiunile.
Regii pământului au preacurvit cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogățit
din puterea senzualității ei!“.
4 Am auzit un alt glas din Cer, zicând:
„Ieși afară din ea, poporul Meu,
ca să nu fii părtaș păcatelor ei
și să nu primești din urgiile ei,
5 pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
iar Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei!
6 Răsplătiți-i, așa cum i-a răsplătit și ea pe alții ,
și plătiți-i înapoi dublu pentru faptele ei.
În paharul în care a amestecat ea,
amestecați-i o porție dublă!
7 Dați-i tot atâta chin și jale,
pe cât s-a glorificat ea pe sine
și a trăit în senzualitate!
Pentru că zice în inima ei:
«Șed ca o regină,
nu sunt o văduvă
și nu voi vedea niciodată jalea!».
8 De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
– moarte, jale și foamete –
și va fi arsă în foc,
pentru că Domnul Dumnezeu,
Care o judecă, este puternic.
9 Împărații pământului, care au preacurvit cu ea și au trăit în senzualitate, o vor plânge și o vor boci, când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
Babilonul, cetatea cea puternică!
Într-un ceas a venit condamnarea ta!».
11 Negustorii pământului o plâng și o jelesc pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și pânză roșie; tot felul de obiecte din lemn de lămâi, tot felul de obiecte din fildeș, tot felul de obiecte din lemn prețios; bronz, fier și marmură; 13 scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri și suflete ale oamenilor.
14 Rodul după care tânjea sufletul tău
s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare
sunt pierdute pentru tine
și niciodată nu vor mai fi găsite.
15 Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu-se 16 și zicând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
îmbrăcată în in fin,
în vișiniu și roșu,
împodobită cu aur,
pietre prețioase și perle!
17 O bogăție atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!».
Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe 18 și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?». 19 Ei își aruncau țărână pe cap și strigau, plângând și jelindu-se:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
din prosperitatea căreia
s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare!
Într-un ceas a fost pustiită!».
20 «Bucură-te de ea, cerule!
Bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților,
pentru că Dumnezeu a pronunțat judecata împotriva ei,
în favoarea voastră!»“.
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat-o în mare, zicând:
„Cu o asemenea izbitură
va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
încât niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor,
al cântăreților la fluier și al trompetiștilor
nu se va mai auzi niciodată în tine!
Niciun meseriaș de nicio meserie,
nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina candelei
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui și al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate națiunile.
24 În ea s-a găsit sângele profeților, al sfinților
și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ“.
1 După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat cu voce puternică:
A căzut, a căzut Babilonul cel mare
A devenit o locuinţă a demonilor
temniţă a oricărui duh necurat,
temniţă a oricărei păsări necurate
şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,
3 căci din vinul aprinderii desfrânării ei
toate neamurile au băut
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit
din puterea desfătărilor ei.
4 – Şi am auzit o altă voce din cer zicând:
Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
iar de plăgile ei
să nu aveţi parte,
5 căci păcatele ei au ajuns până la cer
şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.
6 Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit
răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;
în paharul în care a turnat,
turnaţi-i de două ori mai mult.
7 Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,
tot pe atât daţi-i chin şi plângere,
fiindcă îşi spune în inima ei:
M-am aşezat ca o regină,
şi nu sunt văduvă
şi nu voi şti ce-i plânsul.
8 De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,
moarte, plângere şi foamete,
şi va fi arsă în foc,
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,
Cel care a judecat-o.
9 Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10 Vor sta departe de teama chinului ei spunând:
Vai, vai ţie, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare,
căci într-un singur ceas a venit judecata ta!
11 Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12 aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.
14 Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău
s-au dus de la tine
şi tot fastul şi toată strălucirea ta
au pierit din tine
şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16 şi zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
cea îmbrăcată în ţesăturile fine,
în purpură şi stofă stacojie
împodobită cu aur
şi pietre scumpe şi mărgăritare,
17 căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!
Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18 şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19 Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii
pe apele mării, din bogăţiile ei,
căci într-un singur ceas a fost pustiită!
20 Veseleşte-te însă de ea, cerule,
şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,
căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.
21 Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:
Cu aşa furie va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi niciodată,
22 iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,
din flaut şi din trâmbiţă
nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,
şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug
nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,
nici huruitul morilor
nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!
23 Şi nici lumina lămpii
nu va mai lumina vreodată, de-acum,
nici glasul mirelui şi-al miresei
nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,
căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii
şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,
24 În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi
şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.