Tronul din Cer
1 După acestea, m-am uitat și iată că în Cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l-am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă-te aici și-ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea“. 2 Imediat am fost în Duhul și iată că în Cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva. 3 Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului. 4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur. 5 Din tron ieșeau fulgere, sunete și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, 6 și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline cu ochi în față și în spate. 7 Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8 Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe interior. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul Dumnezeu,
Cel Atotputernic,
Cel Care era, Care este
și Care vine!“.
9 Ori de câte ori ființele vii Îi aduceau glorie, onoare și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:
11 „Demn ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești gloria, onoarea și puterea,
pentru că Tu le-ai creat pe toate
și prin voia Ta ele erau și au fost create!“.
Viziunea tronului ceresc
1 Apoi am privit şi, iată, o uşă era deschisă în cer. Iar glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a spus: „Urcă aici şi îţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea”. 2 Deodată am fost în duh şi, iată, era un tron în cer, iar pe tron şedea cineva. 3 Iar Cel care şedea semăna la înfăţişare cu piatra de jasp şi de sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului. 4 Şi în jurul tronului erau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe ele şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe capetele lor cununi de aur. 5 Iar din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete, iar înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Şi în faţa tronului era ceva ce semăna cu o mare de sticlă asemenea cristalului.
În mijloc şi în jurul tronului, erau patru fiinţe acoperite cu ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă era ca un leu, a doua fiinţă era ca un viţel, a treia fiinţă avea faţa ca de om, iar a patra fiinţă era ca un vultur zburând. 8 Fiecare din cele patru fiinţe avea câte şase aripi şi erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ele strigau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel care era, care este şi care vine”. 9 De câte ori fiinţele dădeau slavă şi cinste şi mulţumire Celui aşezat pe tron, Celui Viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui aşezat pe tron şi i se închinau Celui Viu în vecii vecilor şi îşi aruncau cununile înaintea tronului spunând:
11 Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava şi cinstea şi puterea,
pentru că Tu ai creat toate
şi prin voinţa Ta erau şi au fost create.