Cele șapte sigilii
1 Am văzut când a deschis Mielul unul dintre cele șapte sigilii și am auzit-o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“. 2 M-am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.
3 Și când a deschis Mielul al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua ființă vie zicând: „Vino!“. 4 Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce-l călărea i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare.
5 Când a deschis Mielul al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia ființă vie zicând: „Vino!“. M-am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanță. 6 Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „O măsură de grâu pentru un denar! Trei măsuri de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“.
7 Când a deschis Mielul al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii zicând: „Vino!“. 8 M-am uitat și iată că a ieșit un cal verzui, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuința Morților. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și cu ajutorul animalelor sălbatice de pe pământ.
9 Când a deschis Mielul al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. 10 Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“. 11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.
12 Apoi am văzut când a deschis Mielul al șaselea sigiliu; și a avut loc un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13 iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii când este scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a fost strâns ca un sul care este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor. 15 Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s-au ascuns în peșteri și printre stâncile munților. 16 Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului, 17 pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?“.
Deschiderea peceţilor şi primele judecăţi
1 Am văzut când a deschis Mielul prima din cele şapte peceţi şi am auzit-o pe una din cele patru fiinţe spunând cu glas ca de tunet: „Vino!” 2 Am privit şi, iată, era un cal alb, iar călăreţul său avea un arc şi i s-a dat o coroană şi a plecat învingător şi ca să învingă.
3 Şi când a deschis a doua pecete, am auzit a doua fiinţă spunând: „Vino!” 4 Şi a ieşit un alt cal, roşu ca focul, iar călăreţul lui a primit puterea să ia pacea de pe pământ, astfel încât oamenii să se înjunghie unii pe alţii. Şi i s-a dat o sabie mare. 5 Iar când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă spunând: „Vino!” Am privit şi, iată, era un cal negru, iar călăreţul său avea în mână o balanţă. 6 Şi am auzit ceva ca un glas în mijlocul fiinţelor spunând: „măsura de grâu – un dinar, iar trei măsuri de orz – un dinar, însă de ulei şi de vin să nu te atingi.”
7 Şi când a deschis a patra pecete, am auzit glasul celei de a patra fiinţe spunând: „Vino!” 8 Am privit şi, iată, era un cal vânăt, iar numele călăreţului său era Moartea; iar sălaşul morţilor venea cu el, în urma sa. Şi li s-a dat putere asupra unui sfert din pământ să ucidă cu sabia şi foametea şi moartea şi cu fiarele pământului.
9 Şi când a deschis a cincea pecete, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei pe care o dăduseră. 10 Şi ei au strigat cu glas puternic, spunând: „Până când, stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei face judecată şi nu vei răzbuna sângele nostru împotriva locuitorilor pământului?” 11 Şi i s-a dat fiecăruia dintre ei un veşmânt alb şi li s-a spus să se odihnească încă puţin timp, până când se va împlini numărul fraţilor lor, robi împreună cu ei, care aveau să fie ucişi ca şi ei.
12 Şi am văzut când a deschis a şasea pecete. A fost un cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, iar luna întreagă s-a făcut ca sângele. 13 Stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin îşi leapădă smochinele verzi atunci când e scuturat de un vânt puternic. 14 Cerul a dispărut ca un sul care se înfăşoară şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat de la locul lor. 15 Împăraţii pământului, conducătorii cei mari şi comandanţii de armate, cei bogaţi şi puternici, toţi sclavii şi toţi cei liberi s-au ascuns în peşterile şi în stâncile munţilor, 16 spunând munţilor şi pietrelor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului, 17 căci a venit ziua cea mare a mâniei lor şi cine poate rămâne în picioare?”