Rămășița lui Israel
1 Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
3 „Doamne, Ți-au ucis profeții,
Ți-au dărâmat altarele.
Numai eu singur am mai rămas,
iar ei încearcă să-mi ia viața“ .
4 Dar ce i-a răspuns Dumnezeu?
„Mi-am păstrat șapte mii de bărbați
care nu și-au plecat genunchiul
înaintea lui Baal“ .
5 Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Ce putem spune atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, 8 așa cum este scris:
„Dumnezeu le-a dat un duh de adormire,
ochi să nu vadă
și urechi să nu audă,
până în ziua de azi“ .
9 Iar David spune:
„Să li se prefacă masa într-o capcană, într-un laț,
într-o cursă și o răsplătire pe măsură !
10 Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă!
Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“ .
Mântuirea națiunilor
11 Prin urmare, întreb: s-au împiedicat ei în așa fel, încât să cadă pentru totdeauna? În niciun caz, ci, datorită alunecării lor, mântuirea a ajuns la neevrei, pentru a-i face pe israeliți geloși. 12 Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neevrei, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină?
13 Acum vă vorbesc vouă, neevreilor: întrucât sunt apostol al neevreilor, eu îmi glorific slujirea, 14 încercând cumva să stârnesc gelozia poporului meu și să-i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci, dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți? 16 Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt . Și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte .
17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina și rodnicia măslinului, 18 nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește-ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“. 20 Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Prin urmare, nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!
22 Uită-te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui . Altfel, și tu vei fi tăiat. 23 Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou. 24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!
Întregul Israel va fi mântuit
25 Căci nu vreau să nu știți taina aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire, până când va intra numărul complet al neevreilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, așa cum este scris:
„Eliberatorul va veni din Sion;
El va îndepărta lipsa de evlavie de la Iacov.
27 Acesta este legământul Meu cu ei,
când le voi înlătura păcatele“ .
28 În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor. 29 Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret. 30 Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s-a arătat milă prin neascultarea acestora, 31 tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum milă. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.
Laudă lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!
34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Lui?“
35 „Cine I-a dat mai întâi ceva,
ca El să fie nevoit să-i dea înapoi?“
36 Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în veci! Amin.
Dumnezeu nu l-a părăsit pe Israel
1 Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: 3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul ? 4 Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. 5 Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. 6 Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este har . 7 Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, 8 precum stă scris:
Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire,
ochi ca să nu vadă
şi urechi ca să nu audă
până în ziua de azi.
9 Iar David zice:
Facă-se masa lor cursă şi laţ,
un prilej de poticnire spre răsplătirea lor.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna.
11 Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. 12 Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere!
Mântuirea neamurilor
13 Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, 14 măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 15 Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? 16 Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile.
17 Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, 18 nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19 Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. 20 Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. 22 Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor.
25 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi: o parte din Israel s-a împietrit, până la intrarea deplină a neamurilor. 26 Şi astfel, întregul Israel se va mântui, după cum stă scris:
Din Sion va veni Răscumpărătorul
şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Şi acesta este legământul Meu cu ei,
când voi ridica păcatele lor.
28 Cât priveşte evanghelia, ei sunt vrăjmaşi spre binele vostru, dar cât priveşte alegerea, ei sunt iubiţi datorită părinţilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. 30 Deci după cum voi nu aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi aflat îndurare prin neascultarea lor, 31 tot aşa şi ei, nu au ascultat acum pentru ca prin îndurarea faţă de voi şi ei să găsească acum îndurare. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.
Înţelepciunea imensă a lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât sunt de neînţeles căile Lui!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Sau cine I-a dat ceva mai înainte,
ca să primească înapoi de la El?
36 Pentru că de la El şi prin El şi pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci, amin!