Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul
1 Sau nu știți, fraților – căci le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea domnește peste un om atât timp cât trăiește el? 2 O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea soțului. 3 Deci, dacă ea devine soția unui alt bărbat în timp ce soțul ei este încă în viață, se va numi adulteră, dar dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu este adulteră dacă devine soția unui alt bărbat.
4 Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat dintre cei morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, în timp ce trăiam potrivit firii pământești, patimile păcatelor, stârnite de Lege, erau la lucru în părțile trupului nostru, aducând roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să slujim înnoiți de Duhul, și nu după vechea literă a Legii .
Legea și păcatul
7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În niciun caz! Totuși, eu n-aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aș fi știut ce este pofta, dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“ . 8 Dar păcatul, profitând de oportunitatea oferită prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. 9 Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață, 10 iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte. 11 Căci păcatul, prinzând ocazia prin poruncă, m-a înșelat și, prin ea, m-a omorât. 12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
13 Atunci, ceea ce este bun mi-a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.
14 Noi știm că Legea este spirituală, însă eu sunt firesc, vândut ca sclav păcatului. 15 Căci nu știu ce fac, întrucât nu fac ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac! 16 Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și puterea de a face ce este bine. 19 Căci nu fac binele pe care vreau să-l fac , ci chiar răul pe care nu vreau să-l fac! 20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.
21 Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. 22 Fiindcă, în omul lăuntric, mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 dar, în părțile trupului meu, văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care se află în părțile trupului meu. 24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup supus morții? 25 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru!
Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea pământească slujesc legii păcatului.
Eliberaţi de sub Lege: analogia căsătoriei
1 Fraţilor, oare nu ştiţi – fiindcă le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea stăpâneşte asupra omului cât timp trăieşte el? 2 Căci femeia măritată, câtă vreme trăieşte bărbatul ei, este legată prin Lege de el, iar dacă îi moare bărbatul, ea este dezlegată de legea căsătoriei. 3 Prin urmare, dacă ea se va dărui altui bărbat, atât timp cât îi trăieşte bărbatul, se va numi adulteră. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu este adulteră dacă se dăruieşte altui bărbat. 4 La fel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai altuia, ai celui care a fost înviat din morţi, ca să-I aducem rod lui Dumnezeu. 5 Când trăiam prin trup, patimile păcatelor lucrau în mădularele noastre datorită Legii, ca să aducem rod morţii. 6 Însă acum am fost dezlegaţi de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea robi, ca să slujim în Duhul cel nou, nu după litera cea veche.
Legea şi păcatul: dilemele credinciosului
7 Ce vom spune deci? Este legea păcat? Nicidecum! Însă eu n-am cunoscut păcatul decât prin Lege. N-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu zicea: Să nu pofteşti! 8 Dar păcatul, prinzând prilejul dat de poruncă, a stârnit în mine toate poftele; căci în lipsa legii păcatul era mort. 9 Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. 11 Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. 12 Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14 Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. 15 Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. 16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17 Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. 19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. 22 Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? 25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.