David, Nabal și Abigail
1 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat, l-a jelit și l-au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s-a ridicat și s-a dus în deșertul Paran.
2 În Maon se afla un om a cărui activitate se desfășura în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a-și tunde oile. 3 Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia era înțeleaptă și frumoasă la chip, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit.
4 În timp ce era în deșert, David a auzit că Nabal își tunde oile 5 și a trimis zece tineri, zicându-le: „Duceți-vă la Carmel. Când ajungeți la Nabal, să-l salutați în numele meu 6 și să-i ziceți: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ce este al tău! 7 Am auzit că tunzi oile . Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i-am jignit și n-au suferit nicio pierdere în toate zilele cât au fost în Carmel. 8 Întreabă-ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință înaintea ta pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum dă-le, te rugăm, slujitorilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemân㻓.
9 Tinerii lui David au venit la Nabal, i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, apoi au așteptat. 10 Nabal însă le-a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpânii lor. 11 Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit-o pentru cei ce-mi tund oile și s-o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“.
12 Tinerii lui David s-au întors și i-au spus lui David toate aceste cuvinte. 13 Atunci David le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-și ia sabia!“. Și fiecare și-a luat sabia. David și-a luat și el sabia, și aproape patru sute de bărbați au venit în urma lui; la bagaje rămăseseră două sute.
14 Unul dintre slujitori i-a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „Iată, David a trimis mesageri din deșert pentru a-l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s-a răstit la ei. 15 Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi. Nu ne-au jignit și n-am suferit nicio pierdere în toate zilele cât am mers cu ei, atunci când eram pe câmp. 16 Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în toate zilele cât am fost cu ei, păzind oile. 17 Acum, gândește-te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este atât de ticălos, încât nimeni nu poate să-i vorbească“.
18 Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le-a așezat pe măgari. 19 Apoi le-a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma“. Soțului ei, Nabal, nu i-a spus însă nimic.
20 În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită a muntelui, iată că David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i-a întâlnit. 21 David zisese: „Degeaba am păzit în deșert tot ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El mi-a întors rău pentru bine. 22 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea cu dușmanii lui David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți oamenii lui Nabal“.
23 Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și-a înclinat capul înaintea lui și s-a plecat până la pământ.
24 Ea a căzut la picioarele lui și a zis:
‒ Numai asupra mea să fie vina, stăpâne. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale. 25 Te rog, stăpâne, nu-ți pune mintea cu acel om ticălos, care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i-ai trimis. 26 Acum, stăpâne, viu este Domnul și viu este sufletul tău că Domnul te-a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal! 27 Darul acesta, pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care-l urmează pe stăpânul meu. 28 Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale. Căci sigur Domnul îi va face stăpânului meu o dinastie trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele Domnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele vieții tale. 29 Iar dacă se va ridica vreun om ca să te urmărească și să caute să-ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la Domnul, Dumnezeul tău. Însă viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr-o praștie. 30 Când Domnul îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune conducător peste Israel, 31 să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o piedică în inima stăpânului meu. Când Domnul îi va face bine stăpânului meu, atunci să-ți aduci aminte de slujitoarea ta.
32 David i-a răspuns lui Abigail:
‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis astăzi să mă întâlnești. 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare. 34 Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit să-ți fac rău, că dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.
35 Apoi, David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i-a zis:
‒ Du-te în pace acasă. Să știi că am ascultat glasul tău și că ți-am împlinit cererea.
36 Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa lui un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i-a spus nimic până în zorii dimineții. 37 Dimineața, când Nabal nu mai era amețit de vin, soția lui i-a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui a primit o lovitură de moarte și el s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabal, iar acesta a murit. 39 Când a auzit David că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Care mi-a apărat cauza când am fost disprețuit de Nabal și Care l-a oprit pe slujitorul Său să facă rău. Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său“.
Apoi, David a trimis să-i spună lui Abigail că vrea s-o ia de soție.
40 Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au vorbit, zicând:
‒ David ne-a trimis la tine ca să te luăm pentru a-i fi soție.
41 Atunci, ea s-a ridicat și s-a plecat cu fața la pământ, zicând:
‒ Iată, slujitoarea ta este ca o slujnică gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.
42 Apoi, Abigail s-a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat însoțită de cinci servitoare ale sale. A mers după mesagerii lui David și a devenit soția acestuia. 43 David o luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui. 44 Saul a dat-o pe fata sa Mihal, care era soția lui David, lui Palti, fiul lui Laiș, care era din Gallim.
Răutatea lui Nabal față de David
1 Samuel a murit; tot Israelul s‑a adunat, l‑a plâns și l‑a îngropat la Rama, cetatea sa natală. Atunci, David s‑a ridicat și s‑a coborât în pustiul Paran. 2 În Maon era un om a cărui avere era în Carmel; omul acesta era foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre. Se afla la Carmel pentru tunsul oilor. 3 Numele lui era Nabal, iar nevasta lui se numea Abigail; ea era o femeie înțeleaptă și frumoasă la înfățișare, dar bărbatul ei era un om aspru și dedat la fapte rele. El se trăgea din Caleb.
4 În pustiu, David a aflat că Nabal își tunde turma 5 și a trimis la el zece slujitori. David le‑a spus slujitorilor: „Suiți‑vă la Carmel și duceți‑vă la Nabal! Întrebați-l de sănătate în numele meu 6 și vorbiți‑i așa: «Să trăiești ! Pacea să fie cu tine, cu casa ta și cu tot ce este al tău! 7 Am auzit că ai oameni la tunsul oilor. Păstorii tăi au fost cu noi: nu le‑am făcut necazuri și nu li s‑a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă‑i pe slujitorii tăi, și‑ți vor spune! Să capete trecere slujitorii mei înaintea ta, fiindcă am venit într‑o zi de veselie! Dă‑le, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima!»” 9 De îndată ce au sosit, slujitorii lui David i‑au spus lui Nabal toate cuvintele acestea din partea lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David astfel: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpân. 11 Și să iau eu pâinea și apa mea și vitele pe care le‑am tăiat pentru lucrătorii mei, ca să le dau unor oameni veniți de nu știu unde?”
12 Slujitorii lui David au făcut cale întoarsă. Când au revenit, s‑au dus la David și i‑au povestit toate cele întâmplate. 13 Atunci, David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!” Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia, și în urma lui s-au suit aproape patru sute de oameni, iar două sute au rămas la calabalâcuri.
14 Unul dintre slujitori a venit la Abigail, nevasta lui Nabal, și i-a zis: „Iată, David a trimis din pustiu soli care să‑l salute pe stăpânul nostru, dar el i‑a ocărât. 15 Totuși, oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne‑au făcut necazuri și nu ni s‑a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne‑au fost zid , noaptea și ziua, tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. 17 Acum, ia seama și vezi ce ai de făcut, căci nenorocirea este la un pas de stăpânul nostru și de întreaga lui casă; el este un om de nimic , și nimeni nu‑i poate spune o vorbă.”
18 Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le‑a încărcat pe măgari 19 și le‑a zis slujitorilor ei: „Luați‑o înaintea mea! Iată, eu vin în urma voastră!” Dar lui Nabal, bărbatul ei, nu i‑a spus nimic. 20 Și tocmai când venea ea călare pe măgar, coborând la umbra muntelui, David și oamenii lui veneau spre ea, așa că s‑a întâlnit cu ei.
21 David zisese: „Degeaba am păzit eu tot ce are omul acesta în pustiu, astfel că nu i s‑a luat nimic din tot ce are, căci mi‑a întors rău pentru bine! 22 Să se poarte Dumnezeu cu toată asprimea față de vrăjmașii lui David dacă până dimineață voi mai lăsa pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui!”
23 Când l‑a văzut Abigail pe David, a descălecat în grabă de pe măgar, s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea lui David și s‑a închinat până la pământ. 24 A căzut la picioarele lui și i‑a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie‑i, te rog, slujnicei tale să vorbească în auzul urechilor tale și ascultă cuvintele slujnicei tale! 25 Să nu‑și pună domnul meu mintea cu acest om de nimic, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal îi este numele, și nebunia este lipită de el . Eu una, slujnica ta, nu i‑am văzut pe slujitorii pe care i‑a trimis domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că DOMNUL te‑a ferit să verși sânge și să te răzbuni singur! Iar vrăjmașii tăi, cei ce vor nenorocirea domnului meu, să fie ca Nabal ! 27 Cât despre darul acesta pe care i l‑a adus roaba ta domnului meu, să le fie dat slujitorilor care îl însoțesc. 28 Iartă, te rog, vina slujnicei tale, căci DOMNUL îi va face negreșit domnului meu o casă trainică, de vreme ce poartă războaiele DOMNULUI și niciodată nu se va găsi răutate în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, sufletul tău să fie legat în mănunchiul celor vii la DOMNUL, Dumnezeul tău; iar viața vrăjmașilor tăi s‑o azvârle ca din praștie! 30 Când DOMNUL îi va face domnului meu tot binele pe care i l‑a făgăduit și îl va pune conducător peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu mustrări de cuget sau apăsare de inimă la gândul că a vărsat sânge fără temei și că s‑a răzbunat singur. Și când DOMNUL îi va face bine domnului meu, adu‑ți aminte de slujnica ta!”
32 David i‑a zis lui Abigail: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, care te‑a trimis astăzi în întâmpinarea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit astăzi să vărs sânge și să mă răzbun singur! 34 Dar viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, care m‑a ferit să‑ți fac rău, că, dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până la lumina dimineții n‑ar mai fi rămas în viață nimeni de parte bărbătească dintre ai lui Nabal!” 35 Și David a luat din mâna lui Abigail ce‑i adusese și i‑a zis: „Suie‑te în pace acasă; după cum vezi, ți‑am ascultat glasul și ți‑am făcut pe plac.”
36 Abigail a ajuns la Nabal tocmai pe când el dădea în casa lui un ospăț de zile mari. Nabal era cu inima veselă, căci se îmbătase bine de tot, așa că ea nu i‑a istorisit nimic până ce s‑a luminat de ziuă. 37 Dimineața, când s‑a trezit Nabal din beție, nevasta sa i‑a istorisit cele întâmplate. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, iar el s‑a făcut ca de piatră. 38 Cam după zece zile, DOMNUL l‑a lovit pe Nabal, și acesta a murit.
39 David a aflat de moartea lui Nabal și a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, care mi‑a apărat pricina , după ocara pe care mi‑a făcut‑o Nabal, și l‑a împiedicat pe robul Lui să facă rău! DOMNUL a întors răutatea lui Nabal asupra capului său.” Apoi David i‑a trimis vorbă lui Abigail, spunându‑i că vrea să o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, în Carmel, și i‑au vorbit așa: „David ne‑a trimis la tine ca să te ia de nevastă.” 41 Ea s‑a ridicat, s‑a plecat cu fața la pământ și a zis: „Iată, slujnica ta se socotește o roabă gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu!” 42 Abigail s‑a ridicat degrabă, a încălecat pe măgar și, însoțită de cinci slujitoare, a mers după solii lui David și i‑a fost nevastă. 43 David o luase și pe Ahinoam din Izreel, așa că amândouă i-au fost neveste. 44 Mical , fiica lui Saul , nevasta lui David, îi fusese dată de Saul lui Palti, fiul lui Laiș, din Galim .