Vedenia cu berbecul și țapul
1 În al treilea an al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s-a arătat o vedenie, după cea care mi se arătase înainte. 2 În vedenia aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam. Am mai văzut în vedenie că eram pe malul râului Ulai. 3 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea spre vest, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.
5 În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri , iată că a venit un țap din vest, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, și s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec și s-a înfuriat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului. 8 Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru direcții ale cerului.
9 Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre est și spre țara cea frumoasă. 10 S-a înălțat până la armata cerurilor, a aruncat la pământ o parte din armată și din stele și le-a călcat în picioare. 11 S-a înălțat până la Căpetenia armatei și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat. 12 Armata și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii. El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13 Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini vedenia despre jertfa continuă, despre fărădelegea care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a armatei?».
14 El mi-a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți. Apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit».
Interpretarea vedeniei
15 În timp ce eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. 16 Am auzit un glas de om, venind din mijlocul râului Ulai, care striga și zicea: «Gabriel, fă-l să înțeleagă această vedenie!».
17 Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și m-am aruncat cu fața la pământ . El mi-a zis: «Înțelege, fiul omului, că vedenia este cu privire la vremea sfârșitului!».
18 Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.
19 Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci vedenia aceasta este cu privire la vremea sfârșitului. 20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei. 21 Țapul cel aprig este împăratul Iavanului. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat. 22 Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s-au ridicat altele patru, înseamnă că din națiunea aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.
23 La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat mândru și iscusit în conspirații. 24 Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria-i forță. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. 25 Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești .
26 Cât despre vedenia cu serile și diminețile, care ți s-a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește vedenia, căci este cu privire la niște zile îndepărtate».
27 Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m-am ridicat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din cauza vedeniei și n-o înțelegeam.
Cornul nelegiuit și triumful sanctuarului
1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o nouă vedenie, după cea care mi se arătase mai înainte . 2 În vedenia aceasta, se făcea că eram în cetatea Susa , din provincia Elam, și mă aflam aproape de canalul Ulai. 3 Mi‑am ridicat ochii și iată că un berbec stătea în picioare în fața canalului. Avea două coarne mari: unul era mai mare decât celălalt, dar cel mai mare era ultimul care crescuse. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; niciun animal nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu avea scăpare dinaintea lui; făcea ce voia și ajunsese puternic.
5 Apoi, am băgat de seamă că dinspre apus venea un țap, cutreierând toată fața pământului, fără să atingă pământul; țapul acesta avea un corn mare între ochi. 6 A venit până la berbecul cu două coarne pe care‑l văzusem stând în fața canalului și s‑a repezit asupra lui cu mare mânie. 7 L‑am văzut apropiindu‑se de berbec și aruncându‑se furios asupra lui. L‑a izbit pe berbec și i‑a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se poată împotrivi. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare, astfel încât berbecul n‑a mai avut scăpare.
8 Țapul însă a ajuns foarte puternic. Dar, când a ajuns puternic de tot, i s‑a frânt cornul cel mare, iar în locul lui au crescut alte patru coarne mari , spre cele patru vânturi ale cerurilor.
9 Dintr‑unul din ele a ieșit un corn mic,
care s‑a mărit nespus de mult spre miazăzi ,
spre răsărit și spre Țara Minunată.
10 S‑a înălțat până la oștirea cerurilor ,
a doborât la pământ o parte din oștire, din stele,
și le‑a călcat în picioare.
11 S‑a înălțat chiar până la Căpetenia oștirii ,
I‑a luat jertfa necurmată
și a disprețuit locașul Sanctuarului Lui.
12 A pus oști în slujba jertfei necurmate, în apostazie .
A aruncat adevărul la pământ,
și a izbutit în ce a lucrat .
13 L‑am auzit pe un sfânt vorbind. Și un alt sfânt l‑a întrebat pe cel dintâi, care vorbea:
„Până când se întinde vedenia despre jertfa necurmată,
despre impunerea apostaziei pustiitorului
și despre călcarea în picioare a Sanctuarului și a oștirii?”
14 Și el i‑a răspuns:
„Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți ,
apoi Sanctuarului i se va face dreptate!”
15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s‑o înțeleg, a apărut înaintea mea cineva cu înfățișare omenească. 16 Și am auzit un glas omenesc deasupra canalului Ulai, strigând: „Gabriele , ajută‑l să înțeleagă vedenia!” 17 Atunci, el a venit lângă mine, dar, la apropierea lui, m‑am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi‑a zis: „Înțelege, fiul omului, că vedenia se întinde până la timpul sfârșitului !” 18 În timp ce vorbea cu mine, am leșinat, cum stăteam eu cu fața la pământ. El s‑a atins de mine , m‑a ridicat în picioare 19 și mi‑a zis: „Iată, îți voi face cunoscut ce se va întâmpla în vremea viitoare a mâniei , da, până la vremea sfârșitului:
20 Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi reprezintă pe împărații mezilor și perșilor. 21 Țapul este împărăția grecilor, iar cornul cel mare dintre ochii lui este primul lor împărat . 22 Cele patru coarne crescute în locul cornului frânt sunt patru împărății, care se vor ridica din neamul grecilor , dar fără puterea pe care o avusese el.
23 Iar în ultima parte a domniei lor,
când se va umple măsura fărădelegilor,
se va ridica un împărat nerușinat și perfid.
24 El va fi puternic, dar nu prin puterea lui;
va pricinui distrugeri uluitoare,
va reuși în tot ce va face
și îi va nimici pe cei puternici
și pe poporul sfinților .
25 Prin iscusința lui ,
va face ca amăgirea să prospere în mâna lui .
El se va înălța în inima lui
și fără veste îi va nimici pe mulți.
Se va ridica împotriva Căpeteniei Căpeteniilor,
dar va fi înfrânt fără ajutorul vreunei mâini omenești.
26 Descoperirea despre «seri și dimineți»
care a fost rostită este adevărată .
Dar tu ține ascunsă profeția,
fiindcă este pentru multe zile .”
27 Eu , Daniel, am rămas copleșit și am fost bolnav câteva zile. După aceea, m‑am sculat ca să‑mi continui slujba la împărat. Eram răvășit de această descoperire și nu o înțelegeam .