Limitele cunoștinței
1 Cine este ca înțeleptul?
Cine cunoaște interpretarea lucrurilor?
Înțelepciunea dă strălucire feței omului
și-i schimbă asprimea feței.
Supune-te regelui
2 Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu încerca să susții un lucru rău, căci el face tot ce-i place. 4 De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“.
5 Pe cel ce-i păzește porunca nu-l va atinge niciun rău,
iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,
6 căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată,
deși nenorocirea omului este mare peste el.
7 Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla,
căci cine îi va spune cum va fi?
8 Așa cum niciun om nu are stăpânire asupra vântului,
ca să-l oprească,
tot astfel nimeni nu are putere asupra zilei morții.
Nimeni nu este scutit de la război
și răutatea nu-și poate salva stăpânii.
Cei răi și cei drepți
9 Am văzut toate acestea și mi-am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și-i poate face rău. 10 Apoi i-am văzut pe cei răi îngropați. Ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!
11 Când sentința împotriva faptei rele nu este dusă la îndeplinire repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău. 12 Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13 Totuși, cel rău nu este fericit și nu-și va lungi viața, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
14 Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi-am zis că și aceasta este o deșertăciune. 15 Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure. Această bucurie îl va însoți, în timpul muncii lui, în toate zilele vieții sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare.
16 Mi-am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca făcută pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea. 17 Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu; într-adevăr, omul nu poate să cuprindă lucrarea care este înfăptuită sub soare. Oricât se străduiește omul să caute, tot nu va găsi; și chiar dacă înțeleptul spune că a ajuns să cunoască, el tot nu poate să găsească.
1 Cine este asemenea celui înțelept
și cine pricepe tâlcul celor spuse?
Înțelepciunea omului îi îmbunează fața
dar fața neînduplecată îi atrage dușmani .
2 Păzește porunca regelui din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu! 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu ține partea vreunui lucru rău, căci regele poate face tot ce vrea, 4 deoarece cuvântul regelui are putere! Cine‑i poate spune: „Ce faci?”
5 Cel care păzește porunca nu va cunoaște nicio nenorocire,
dar inima înțeleptului cunoaște vremea și rânduiala,
6 căci pentru orice lucru este o vreme și o rânduială.
Da, mare este nenorocirea care îl paște pe om,
7 el nu știe ce va fi,
și cum va fi, cine‑i poate spune?
8 Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s‑o poată opri,
și n‑are nicio putere peste ziua morții;
de lupta aceasta nu este nimeni scutit,
și răutatea nu‑i poate scăpa pe cei răi.
9 Toate acestea le‑am văzut și mi‑am îndreptat inima spre toate lucrările care se fac sub soare, aici, unde omul este stăpân peste alt om, ca să‑i facă rău.
10 Am văzut nelegiuiți apropiindu‑se de Locul Sfânt. Veneau, plecau și apoi se lăudau în cetate cu ce făcuseră.
Și aceasta este deșertăciune!
11 Pentru că nu se aduce degrabă la îndeplinire sentința împotriva faptelor rele, inima fiilor oamenilor este plină de dorința de a face rău. 12 Deși păcătosul face de o sută de ori răul și are zile îndelungate, eu știu totuși că va fi bine de cei ce se tem de Dumnezeu, fiindcă stau cu frică înaintea Lui. 13 Dar bine nu va fi de cel nelegiuit și nu‑și va lungi zilele cum se lungește umbra, pentru că n‑are frică de Dumnezeu.
14 Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: sunt oameni drepți cărora li se întâmplă potrivit cu faptele celor răi și sunt oameni răi cărora li se întâmplă potrivit cu faptele celor drepți. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune.
15 Am lăudat veselia,
pentru că nu este alt bine pentru om sub soare
decât să mănânce și să bea și să se veselească;
aceasta să‑l însoțească în mijlocul ostenelii sale,
în zilele pe care i le dă Dumnezeu de trăit sub soare.
16 Când mi‑am pus inima să cunosc înțelepciunea
și să înțeleg grija omului pe pământ
– căci nici zi, nici noapte ochii lui nu au parte de somn –,
17 am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu,
că omul nu poate să afle ce se face sub soare;
oricât s‑ar trudi el să cerceteze,
tot nu va putea afla
și, chiar dacă înțeleptul ar zice că a ajuns să înțeleagă,
tot nu va fi în stare să afle.