Odihna promisă de Dumnezeu
1 Să ne temem, deci, ca nu cumva, cât timp rămâne încă valabilă promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să se pomenească venit prea târziu. 2 Căci și nouă ne-a fost vestită Evanghelia, ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l-au auzit. 3 Cât despre noi, cei ce am crezut, intrăm în acea odihnă despre care a vorbit El:
„Prin urmare, am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“ .
Și totuși, lucrările Lui au fost terminate încă de la întemeierea lumii. 4 Căci, undeva, El a vorbit despre ziua a șaptea astfel: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“ . 5 Cu toate acestea, El zice iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!“ .
6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, 7 El hotărăște din nou o zi – „astăzi“ – zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s-a spus mai înainte:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile!“ .
8 Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9 Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. 10 Fiindcă, cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, astfel încât nimeni să nu cadă în același fel de neascultare.
12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și eficient, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și străpunge până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. 13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.
Isus, Marele nostru Preot
14 Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem strâns de mărturisirea noastră . 15 Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. 16 Prin urmare, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.
1 Să luăm deci bine seama ca nu cumva, câtă vreme rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, să se pomenească vreunul din voi că a sosit prea târziu. 2 Căci și noi am primit vestea bună, asemenea lor. Dar acelora nu le‑a ajutat la nimic cuvântul auzit, pentru că nu s‑au unit în credință cu cei care au ascultat, 3 pe când noi , care am crezut, intrăm în odihnă. După cum a spus:
Am jurat în mânia Mea:
nu vor intra în odihna Mea!
Totuși, lucrările Lui se încheiaseră încă de la întemeierea lumii. 4 Căci spune undeva despre ziua a șaptea astfel: Și Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui . 5 Și iarăși, pe aceeași temă : Nu vor intra în odihna Mea! 6 Fiindcă rămâne deci ca unii să intre în odihnă și fiindcă cei cărora li s‑a adus întâi vestea bună n‑au intrat în ea din pricina neascultării, 7 Dumnezeu hotărăște iarăși o zi – „astăzi” – zicând prin David, după atâta vreme, după cum s‑a spus:
Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile!
8 Căci, dacă le‑ar fi dat Iosua odihnă, nu mai vorbea Dumnezeu după aceea despre o altă zi. 9 Rămâne deci o odihnă‑de‑sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Căci cine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, după cum Dumnezeu S‑a odihnit de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, ca să nu cadă nimeni în aceeași pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și plin de putere , mai tăios decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde și desparte sufletul de duh și încheieturile de măduvă, judecând simțirile și gândurile inimii. 13 Nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci totul este gol și descoperit în ochii Celui căruia Îi vom da socoteală.
Isus, Marele‑Preot
14 Astfel, fiindcă avem un Mare‑Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem tare mărturisirea noastră ! 15 Căci nu avem un Mare‑Preot care să nu simtă cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate privințele ca și noi, dar a rămas fără păcat. 16 Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har și ajutor la vreme de nevoie!