Iefta
1 Iefta, ghiladitul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Iefta i se născuse lui Ghilad. 2 Soția lui Ghilad îi născuse și ea fii. Când fiii soției lui au crescut mari, l-au alungat pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru pentru că ești fiul unei alte femei!“. 3 Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo, niște bărbați de nimic s-au adunat pe lângă Iefta și l-au însoțit.
4 După câteva zile, fiii lui Amon au luptat împotriva lui Israel. 5 În timp ce fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.
6 Ei i-au zis lui Iefta:
‒ Vino să ne fii conducător, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon.
7 Dar Iefta le-a zis bătrânilor Ghiladului:
‒ Oare nu voi sunteți aceia care m-ați urât și m-ați alungat din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în pericol?
8 Bătrânii Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
‒ Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva fiilor lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9 Iefta le-a zis bătrânilor Ghiladului:
‒ Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon, și Domnul îi dă în mâna mea, voi deveni eu căpetenia voastră?
10 Bătrânii Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
‒ Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11 Iefta a plecat cu bătrânii Ghiladului, iar poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Mițpa.
Iefta îi învinge pe amoniți
12 După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să-i spună:
‒ Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?
13 Regele fiilor lui Amon le-a răspuns mesagerilor lui Iefta:
‒ Pentru că atunci când a venit din Egipt, Israel mi-a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale pașnică!
14 Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon 15 ca să-i spună:
‒ Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon 16 pentru că, atunci când a ieșit din Egipt, Israel a mers prin deșert până la Marea Roșie și apoi și-a continuat drumul până la Kadeș. 17 Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!». Dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.18 Apoi au călătorit prin deșert, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de est și și-au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci, n-au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era granița cu Moabul.19 Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i-a zis: «Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!». 20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat poporul, și-a așezat tabăra la Iahaț și s-a luptat cu Israel.21 Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și, astfel, Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară. 22 Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din deșert până la Iordan.23 Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să-i iei în stăpânire teritoriul ? 24 Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș? Deci, și noi îi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră! 25 Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui? 26 Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați luat înapoi în tot acest timp? 27 Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“.28 Regele fiilor lui Amon n-a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.
29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon. 30 Iefta a făcut un jurământ Domnului, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon, 31 atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului și îl voi aduce ca ardere-de-tot!“.
32 Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor și Domnul i-a dat în mâna lui. 33 El i-a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel.
34 Iefta s-a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fata sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu și nicio altă fată.
35 Când a văzut-o, și-a sfâșiat hainele și a zis:
‒ Vai, fata mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi-am deschis gura înaintea Domnului și nu pot să-mi retrag jurământul !
36 Ea i-a răspuns:
‒ Tată, dacă ți-ai deschis gura înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi.
37 Apoi i-a zis tatălui său:
‒ Fă-mi însă favoarea aceasta! Lasă-mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!
38 El a răspuns:
‒ Du-te!
Și a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți. 39 La sfârșitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el i-a făcut potrivit cu jurământul pe care l-a rostit. Ea nu aparținuse niciunui bărbat. De atunci s-a format în Israel obiceiul 40 ca, în fiecare an, fetele lui Israel s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta timp de patru zile.
Iefta, judecător în Israel
1 Iefta , galaaditul, era un om viteaz , dar el era fiul unei desfrânate. Galaad era tatăl lui Iefta. 2 Nevasta lui Galaad i‑a născut fii, iar când fiii nevestei sale au crescut, l‑au izgonit pe Iefta și i‑au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci tu ești fiul altei femei!” 3 Așadar, Iefta a fugit de frații lui și a locuit în ținutul Tob. Niște oameni de nimic s‑au strâns la Iefta și ieșeau la luptă cu el.
4 După o vreme, fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel. 5 Și pe când fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel, bătrânii Galaadului s‑au dus să‑l aducă pe Iefta din ținutul Tob. 6 Ei i‑au zis: „Vino să ne fii comandant, ca să luptăm cu fiii lui Amon!” 7 Iefta le‑a răspuns bătrânilor Galaadului: „Oare nu m‑ați urât voi și nu m‑ați izgonit din casa tatălui meu? De ce veniți la mine acum, când sunteți la strâmtorare?” 8 Bătrânii Galaadului i‑au zis lui Iefta: „De aceea ne‑am întors la tine acum: ca să mergi cu noi, să lupți cu fiii lui Amon și să ne fii căpetenie nouă și tuturor locuitorilor Galaadului!” 9 Iefta le‑a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt cu fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da în mâinile mele, atunci vă voi fi căpetenie!” 10 Bătrânii Galaadului i‑au zis lui Iefta: „DOMNUL să ne judece dacă nu vom face așa cum spui!” 11 Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului, iar poporul l‑a făcut căpetenie și conducător , iar Iefta și‑a rostit toate cuvintele înaintea DOMNULUI, la Mițpa.
Înfrângerea amoniților
12 Iefta a trimis soli la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să lupți împotriva țării mele?” 13 Regele fiilor lui Amon le‑a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s‑a suit din Egipt, mi‑a cotropit țara, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă‑mi‑o înapoi acum de bunăvoie!”
14 Iefta a trimis iarăși soli la regele fiilor lui Amon 15 ca să‑i spună: „Așa vorbește Iefta: «Israel n‑a cotropit țara Moabului sau țara fiilor lui Amon. 16 Căci, atunci când Israel s‑a suit din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cadeș . 17 Atunci, Israel a trimis soli la regele Edomului ca să‑i spună: ‘Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta!’ Dar regele Edomului n‑a vrut să audă. A trimis și la regele Moabului, și nici el n‑a vrut să audă . Și Israel a rămas la Cadeș. 18 Apoi a mers prin pustiu, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului; și‑a așezat tabăra dincolo de Arnon, fără să calce hotarul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19 Israel i‑a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, regele Heșbonului. Și Israel i‑a zis: ‘Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta până la locul meu!’ 20 Dar Sihon n‑a avut încredere în Israel și nu a vrut să‑l lase să treacă prin ținutul său. Sihon și‑a strâns tot poporul, și‑a așezat tabăra la Iahaț și a luptat împotriva lui Israel. 21 DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, l‑a dat pe Sihon și tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i‑a învins . Israel a pus mâna pe toată țara amoriților, locuitorii acelui ținut. 22 A pus mâna pe tot ținutul amoriților , de la Arnon până la Iaboc și de la pustiu până la Iordan. 23 Așadar, DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, i‑a dezmoștenit pe amoriți dinaintea poporului Său, Israel, iar tu vrei să îi stăpânești țara? 24 Oare n‑ai tu dreptul să stăpânești ceea ce‑ți dă Chemoș , dumnezeul tău? Și noi n‑avem oare dreptul să stăpânim tot ce ne‑a dat DOMNUL, Dumnezeul nostru ? 25 Și apoi, ești tu mai bun decât Balac , fiul lui Țipor, regele Moabului? S‑a certat el vreodată cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26 Sunt trei sute de ani de când locuiește Israel în Heșbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului; de ce nu le‑ați luat înapoi în tot acest timp? 27 Așadar, eu nu am greșit față de tine, dar tu te‑ai purtat rău cu mine, pornind la război cu mine. DOMNUL, Judecătorul , să judece astăzi între fiii lui Israel și fiii lui Amon!»” 28 Dar regele fiilor lui Amon n‑a ascultat cuvântul pe care i l‑a trimis Iefta.
Jurământul lui Iefta
29 Duhul DOMNULUI a venit peste Iefta. Iefta a trecut prin Galaad și Manase, a trecut prin Mițpe‑Galaad și din Mițpe‑Galaad s‑a îndreptat către fiii lui Amon. 30 Iefta I‑a făcut o juruință DOMNULUI și a zis: „Dacă îi vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31 cine va ieși pe porțile casei mele în întâmpinarea mea, la întoarcerea mea în pace de la fiii lui Amon, va fi al DOMNULUI și va fi adus ca ardere‑de‑tot!” 32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon ca să lupte împotriva lor și DOMNUL i‑a dat în mâinile lui. 33 El i‑a înfrânt, de la Aroer până spre Minit, în ținutul celor douăzeci de cetăți, și până la Abel‑Cheramim. Le‑a pricinuit o mare înfrângere, și fiii lui Amon au fost smeriți în fața fiilor lui Israel.
34 Iefta s‑a întors acasă la Mițpa . Și iată că fiica lui i‑a ieșit în întâmpinare cu tamburine și cu dansuri. Era singurul lui copil și nu mai avea în afara ei niciun fiu și nicio fiică. 35 Îndată ce a văzut‑o, Iefta și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Ah, fata mea, ce adânc mă mâhnești și cum mă tulburi tu! Căci mi‑am dat cuvântul față de DOMNUL și nu‑mi pot lua vorba înapoi !” 36 Ea a răspuns: „Tată, ți‑ai dat cuvântul față de DOMNUL; fă‑mi potrivit cu ceea ce ți‑a ieșit din gură, acum, când DOMNUL te‑a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!” 37 Și ea i‑a zis tatălui său: „Îngăduie‑mi, te rog, doar atât: dă‑mi răgaz două luni, ca să cutreier munții și să‑mi plâng fecioria, împreună cu prietenele mele!” 38 El a răspuns: „Du‑te!” Și i‑a dat răgaz două luni. Ea s‑a dus cu prietenele ei și și‑a plâns fecioria în munți. 39 La sfârșitul celor două luni, s‑a întors la tatăl ei, și el a făcut cu ea după juruința pe care o făcuse; astfel, ea nu a cunoscut niciodată un bărbat. De atunci, s‑a făcut în Israel un obicei: 40 an de an, fetele lui Israel se duc să‑și amintească de fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.