Cântarea Deborei
1 În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:
2 „Când căpeteniile s-au așezat în fruntea lui Israel,
poporul a mers de bunăvoie!
Binecuvântați-L pe Domnul!
3 Ascultați, regi! Fiți atenți, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului,
voi cânta spre lauda Domnului,
Dumnezeul lui Israel:
4 Doamne, când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din teritoriul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat
și norii au turnat ape!
5 Munții s-au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,
dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!
6 Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,
pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
și drumeții călătoreau pe căi ocolite.
7 Sătenii din Israel se retrăseseră, nu mai erau,
până când m-am ridicat eu, Debora,
m-am ridicat ca o mamă în Israel.
8 Când el și-a ales dumnezei noi,
războiul era la porți,
dar nu se vedea nici scut și nici suliță
printre patruzeci de mii în Israel!
9 Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,
alături de cei din popor care s-au oferit de bunăvoie.
Binecuvântați-L pe Domnul!
10 Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,
cei ce stați pe covoare,
cei ce umblați pe drum,
cugetați adânc 11 la cântecul arcașilor de lângă adăpătoare.
Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,
faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel.
Atunci poporul Domnului
a coborât la porți.
12 Trezește-te, trezește-te, Debora!
Trezește-te, trezește-te și cântă o cântare!
Ridică-te, Barak!
Ia-ți captivii, fiu al lui Abinoam!
13 Atunci un supraviețuitor s-a dus la cei măreți;
poporul Domnului a venit la mine cu cei viteji.
14 Au venit din Efraim;
rădăcina lor este în Amalek.
După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.
Din Machir au venit legiuitorii
și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.
15 Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora
și, precum Isahar, așa și Barak,
fiind trimis în urma lui în vale.
În teritoriile lui Ruben, însă,
s-au sfătuit îndelung!
16 De ce ai rămas printre staule
ca să asculți behăitul turmelor?
În teritoriile lui Ruben
s-au sfătuit îndelung!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.
Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?
Așer a rămas pe coasta mării
și s-a așezat pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor
care și-a riscat viața până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile țării.
19 Regii au venit și s-au luptat.
Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N-au luat niciun câștig,
nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
s-au luptat din înălțimea căilor lor cu Sisera.
21 Râul Chișon i-a luat,
vechiul râu, râul Chișon.
O, suflete al meu, mărșăluiește în forță!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul ;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător .
23 «Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului
împotriva celor măreți».
24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soția chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
într-un pahar măreț i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna și-a întins-o spre țăruș,
și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
l-a zdrobit și i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut și s-a ghemuit,
la picioarele ei s-a aplecat adânc;
a căzut și s-a ghemuit;
în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28 Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita și bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?».
29 Prințesele ei înțelepte îi răspund
și ea își răspunde singură:
30 «Oare nu își caută și își împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată;
câte două stofe colorate,
brodate, pentru gâtul prădătorului».
31 Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“.
Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.
Cântarea de laudă a Deborei
1 În ziua aceea, Debora a cântat astfel împreună cu Barac, fiul lui Abinoam:
2 „Pentru că s‑au pus căpeteniile în fruntea lui Israel,
pentru că poporul s‑a arătat gata de luptă,
binecuvântați‑L pe DOMNUL!
3 Ascultați , regilor! Luați aminte, domnitorilor!
Eu, da, eu Îi voi cânta DOMNULUI,
Îl voi lăuda pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.
4 DOAMNE , când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din câmpia Edomului,
pământul s‑a cutremurat,
iar cerurile au picurat,
da, norii s-au revărsat în picuri.
5 Munții s‑au cutremurat înaintea DOMNULUI,
înaintea Celui din Sinai ,
înaintea DOMNULUI,
Dumnezeului lui Israel.
6 Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,
pe vremea lui Iael , drumurile erau părăsite,
cei ce umblau pe poteci
umblau pe cărări ocolite.
7 Era secătuită ostășimea din Israel, secătuită,
până te‑ai ridicat tu, Debora;
te‑ai ridicat ca o mamă în Israel.
8 Poporul își alesese dumnezei noi,
și războiul era la porți.
Nu vedeai un scut sau o suliță
la patruzeci de mii în Israel!
9 Mi-e inima la căpeteniile lui Israel,
la cei din popor care s‑au arătat gata de luptă.
Binecuvântați‑L pe DOMNUL!
10 Voi, care călăriți pe măgărițe murge,
voi, care stați pe șei împletite ,
și voi, care treceți pe drum, cântați !
11 Glasul celor ce scot apă la adăpători
să povestească acolo biruințele DOMNULUI,
biruințele oștenilor Săi în Israel!
Atunci s‑a coborât poporul DOMNULUI la porți.
12 Trezește‑te , trezește‑te, Debora!
Trezește‑te, trezește‑te, și zi o cântare!
Scoală‑te, Barac,
pe înrobitori ia‑i prizonieri , fiu al lui Abinoam!
13 Atunci o rămășiță a coborât în vale la mai-marii lor,
Poporul DOMNULUI a coborât la mine ca vitejii.
14 Cei care coboară împotriva lui Amalec își au rădăcina în Efraim ,
urmându‑te pe tine, Beniamin, cu oamenii tăi;
Din Machir au coborât căpeteniile,
și din Zabulon, cei ce poartă toiag de dregător .
15 Mai‑marii lui Isahar au fost cu Debora,
Isahar, asemenea lui Barac ,
a fost trimis pe urma lui în vale.
În sânul cetelor lui Ruben,
mari au fost cumpănirile inimii!
16 De ce ai rămas între samare,
ca să asculți cântece din fluier la turme?
În sânul cetelor lui Ruben,
mari au fost cercetările inimii!
17 Galaadul de peste Iordan nu și-a părăsit locuința;
iar Dan de ce a rămas la corăbii?
Așer a stat pe țărmul mării
și a trândăvit în limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care și‑a pus în joc viața, înfruntând moartea;
Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie .
19 Regii au venit, s‑au luptat;
au luptat atunci regii Canaanului
la Taanac, la apele Meghido;
n‑au luat nicio pradă de argint .
20 Stelele din ceruri se luptau,
de pe căile lor se luptau cu Sisera.
21 Pârâul Chișon i‑a măturat,
pârâul străvechi, pârâul Chișon!
Pășește, suflete al meu, cu îndrăzneală!
22 Atunci, copitele cailor au tropotit în galop,
în galopul armăsarilor lui.
23 Blestemați cetatea Meroz, a zis Îngerul DOMNULUI,
blestemați‑i aprig pe locuitorii ei,
căci n‑au venit în ajutorul DOMNULUI,
în ajutorul DOMNULUI, printre viteji!
24 Binecuvântată să fie între femei Iael ,
nevasta lui Heber, chenitul!
Între femeile din corturi fie binecuvântată !
25 El a cerut apă, și ea i‑a dat lapte;
în potir domnesc i‑a adus lapte prins.
26 Apoi, mâna și‑a întins‑o spre țăruș
și dreapta spre ciocanul lucrătorilor;
l‑a lovit pe Sisera, i‑a zdrobit țeasta,
i‑a sfărâmat și i‑a străpuns tâmpla.
27 La picioarele ei s‑a ghemuit,
a căzut, a rămas lat,
la picioarele ei s‑a ghemuit prăbușit;
unde s‑a ghemuit, acolo a căzut fără viață.
28 De la fereastră privește în jos
și oftează mama lui Sisera, printre zăbrele:
«De ce zăbovește carul lui și nu vine?
De ce întârzie tropotul carelor lui?»
29 Cele mai înțelepte dintre doamnele ei răspund,
și chiar ea își răspunde singură:
30 «Negreșit, au găsit pradă și fac împărțeala:
o femeie , două femei de fiecare bărbat;
țesături colorate – pradă pentru Sisera;
țesături colorate, brodate, ca pradă,
două bucăți colorate și brodate
pentru grumazul celui ce ia pradă!»
31 Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, DOAMNE!
Dar cei ce Te iubesc să fie ca soarele când răsare în toată puterea lui!”
Țara a avut odihnă patruzeci de ani.