Distrugerea Aradului
1 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și i-a luat captivi pe unii dintre ei. 2 Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom da spre nimicire cetățile lor“. 3 Domnul a ascultat glasul lui Israel și i-a dat pe canaaniți în mâinile lor . Israel i-a dat spre nimicire, pe ei și cetățile lor. Acelui loc i s-a pus numele Horma.
Șarpele de bronz
4 De la muntele Hor au pornit pe drumul spre Marea Roșie ca să ocolească țara Edomului. Dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în deșert? Nu mai avem nici pâine, nici apă, și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“.
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși. Ei i-au mușcat pe cei din popor și mulți oameni din Israel au murit. 7 Poporul a venit la Moise și i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi acești șerpi“. Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și atârnă-l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el va trăi“. 9 Și, astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a pus pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe, dar privea spre șarpele din bronz, trăia.
Spre Moab
10 Fiii lui Israel au plecat și și-au așezat tabăra la Obot. 11 Au pornit din Obot și apoi și-au așezat tabăra la Iye-Abarim, în deșertul dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra în Valea Zered. 13 Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra dincolo de pârâul Arnon, care curge prin deșert, ieșind din teritoriul amoriților. Căci Arnonul este granița cu Moabul, granița dintre Moab și amoriți. 14 De aceea se spune în „Cartea Războaielor Domnului“ :
„…Waheb în Sufa și pârâurile;
Arnonul 15 și albiile pârâurilor
care se întind înspre așezarea Arului
și se reazemă de granița Moabului“.
16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă, și Eu îi voi da apă“.
17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână!
Cântați despre ea,
18 despre fântâna pe care au săpat-o prinții,
pe care au săpat-o nobilii poporului,
nobili cu sceptre și toiege!“ .
Apoi a plecat din deșert spre Matana, 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 și de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde , de pe vârful muntelui Pisga, se vede tot deșertul.
Înfrângerea lui Sihon și Og
(Deut. 2:24-37)21 Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, zicând: 22 „Lasă-mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău“.
23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat toți oamenii, a ieșit să lupte împotriva lui Israel în deșert și l-a atacat la Iahaț. 24 Însă Israel l-a trecut prin ascuțișul sabiei și i-a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iabok, până la fiii lui Amon, căci granița fiilor lui Amon era puternică. 25 Israel a cucerit toate cetățile amoriților și a locuit în ele, inclusiv în Heșbon și în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților, care luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase toată țara din mână, până la Arnon. 27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Heșbon! Să fie reconstruit!
Să fie fortificată cetatea lui Sihon!
28 Căci un foc a ieșit din Heșbon,
o flacără a ieșit din cetatea lui Sihon.
Ea a ars Arul Moabului
și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești nimicit, popor al lui Chemoș!
A făcut din fiii lui niște fugari
și le-a dat pe fetele lui în captivitate
lui Sihon, regele amoriților.
30 Noi i-am săgetat,
am distrus Heșbonul până la Dibon,
i-am devastat până la Nofah,
care se întinde până la Medeba“.
31 Astfel Israel a locuit în țara amoriților.
32 După ce Moise a trimis spioni la Iazer, israeliții au cucerit satele din împrejurimi și i-au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors și au mers pe drumul spre Bașan. Og, regele Bașanului, le-a ieșit înainte, împreună cu toți oamenii lui, ca să se lupte cu ei la Edrei.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul și țara lui. Să-i faci așa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon“.
35 Astfel, ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui.
Israeliții, în luptă cu canaaniții
1 Regele Aradului, un canaanit care locuia în Neghev, a auzit că Israel vine pe calea Atarim. El s‑a luptat cu fiii lui Israel și a luat prinși de război dintre ei. 2 Atunci , Israel I‑a făcut DOMNULUI o juruință și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile.” 3 DOMNUL a auzit glasul lui Israel și i‑a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i‑au nimicit cu desăvârșire pe ei și cetățile lor, și locul acela l‑au numit Horma.
Șerpii veninoși și șarpele de aramă
4 Au plecat de la muntele Hor pe calea spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și‑a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne‑ați suit din Egipt: ca să murim în pustiu? Căci nu este pâine, nu este apă și ni s‑a scârbit sufletul de această hrană proastă!” 6 Atunci, DOMNUL a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni din Israel. 7 Poporul a venit la Moise și i‑a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva DOMNULUI și împotriva ta. Roagă‑te DOMNULUI ca să îndepărteze de la noi șerpii!” Moise s‑a rugat pentru popor. 8 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Fă un șarpe veninos și atârnă‑l de o prăjină; oricine este mușcat și privește spre el va trăi.” 9 Moise a făcut un șarpe de aramă și l‑a atârnat pe o prăjină; oricine era mușcat de șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliților
10 Fiii lui Israel au plecat și au poposit la Obot. 11 Au plecat din Obot și au poposit la Iie‑Abarim, în pustiul din marginea Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat și au poposit în valea Zered. 13 De acolo au plecat și au poposit dincolo de Arnon, care curge prin pustiu, ieșind din hotarele amoriților, căci Arnonul este hotarul Moabului, între Moab și amoriți.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor DOMNULUI:
„Vaheb în Sufa și vadurile Arnonului
15 și coastele vadurilor care se întind înspre Ar
povârnite spre hotarul lui Moab.”
16 De acolo s‑au dus spre Beer, fântâna despre care DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă!” 17 Atunci, Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână! Cântați în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat‑o mai‑marii,
pe care au adâncit‑o nobilii poporului,
cu sceptrul , cu toiegele lor!”
Din pustiul acesta s‑au dus spre Matana; 19 din Matana, spre Nahaliel; din Nahaliel, spre Bamot; 20 din Bamot, spre valea din câmpia Moabului, aproape de vârful Pisga, ce străjuiește ținutul sterp .
Luptele cu Sihon și Og
21 Israel a trimis soli la Sihon, regele amoriților, zicând: 22 „Lasă‑mă să trec prin țara ta; nu ne vom abate nici prin ogoare și vii și nu vom bea nici apă din fântâni; vom ține drumul regal, până vom trece de hotarele tale.” 23 Sihon nu i‑a îngăduit lui Israel să treacă prin hotarele sale, ci a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel în pustiu. A venit la Iahaț și s‑a luptat cu Israel. 24 Israel l‑a trecut prin ascuțișul sabiei și a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul fiilor lui Amon, căci hotarul fiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetățile acelea și s‑a așezat în toate cetățile amoriților, în Heșbon și în toate satele sale. 26 Căci Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților. El se războise cu regele de mai înainte al Moabului și‑i luase toată țara până la Arnon. 27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Heșbon! Zidiți‑l din nou!
Întăriți cetatea lui Sihon!
28 Căci un foc a ieșit din Heșbon,
o flacără din Chiriat‑Sihon,
și a mistuit Arul Moabului,
pe stăpânii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești nimicit, popor al lui Chemoș !
El i‑a făcut pe fiii lui fugari,
și pe fetele lui i le‑a dat roabe
lui Sihon, regele amoriților.
30 Noi am aruncat cu săgețile asupra lor:
din Heșbon până la Dibon,
am pustiit până la Nofah,
care este lângă Medeba.”
31 Israel s‑a așezat astfel în țara amoriților. 32 Moise a trimis să iscodească Iazerul . Au luat satele lui și i‑au izgonit pe amoriții care erau în ele. 33 Apoi s‑au abătut din drum și s‑au suit pe calea Bașanului. Og , regele Bașanului, le‑a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să facă război cu ei la Edrei. 34 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, împreună cu tot poporul și toată țara lui; să‑i faci cum i‑ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon.” 35 Și ei i‑au bătut pe el, pe fiii lui și tot poporul lui, nelăsând să scape niciunul măcar, și le‑au luat în stăpânire țara.