Soarta cetății Ninive
1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
plină de minciună,
plină de jaf
și care nu renunță la jaf.
2 Se aude pocnetul biciului
și uruitul roții,
galopul cailor
și huruitul carelor.
3 Călăreții se năpustesc,
săbiile scânteiază,
iar sulițele fulgeră.
Sunt o mulțime de morți,
grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
oameni care se împiedică de hoituri.
4 Și aceasta din cauza multelor curvii ale prostituatei,
cea plăcută și grațioasă, stăpâna vrăjitoriilor,
care vindea națiuni prin desfrânările ei
și clanuri prin vrăjitoriile ei.
5 „Iată că sunt împotriva ta!“ zice Domnul Oștirilor.
„Îți voi ridica poalele în cap
și voi arăta națiunilor goliciunea ta,
iar regatelor – rușinea ta!
6 Voi arunca spurcăciuni peste tine,
te voi înjosi
și te voi face o priveliște pentru toți .
7 Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice:
«Ninive este pustiită! Cine o va plânge?».
Unde să-ți caut mângâietori?“.
8 Ești tu mai bună decât No-Amon,
cetatea care era așezată pe Nil,
înconjurată de ape,
a cărei fortăreață era marea
al cărei zid era apa?
9 Cuș și Egiptul erau puterea ei nemărginită,
iar Put și Libia îi erau ajutoare.
10 Și totuși, a fost exilată;
a trebuit să plece în captivitate.
Chiar și copiii ei au fost zdrobiți
la fiecare capăt de drum.
Au tras la sorți pentru liderii ei
și toți conducătorii ei au fost puși în lanțuri.
11 Și tu te vei îmbăta
și te vei ascunde!
Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!
12 Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini
plini cu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13 Iată, cei din poporul tău
sunt ca niște femei în mijlocul tău!
Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi;
focul le-a distrus zăvoarele.
14 Scoate-ți apă pentru asediu!
Întărește-ți fortificațiile!
Calcă noroiul
și frământă lutul!
Pregătește cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va arde focul,
iar sabia te va tăia,
te va devora, ca o lăcustă!
Înmulțiți-vă ca lăcusta Ielek!
Înmulțiți-vă ca lăcusta Arbe!
16 Ți-ai înmulțit negustorii
mai mult decât stelele cerurilor.
Ei însă prădează ca lăcusta Ielek
și apoi zboară.
17 Voievozii tăi sunt ca lăcusta Arbe,
iar scribii tăi ca un roi de lăcuste
care se așază pe ziduri într-o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
și nu se mai cunoaște locul unde au fost.
18 Păstorii tăi au ațipit, împărate al Asiriei,
iar cei măreți ai tăi se odihnesc.
Poporul tău a fost împrăștiat pe munți
și nu este nimeni să-i adune.
19 Nu este alinare pentru rana ta,
iar lovitura-ți este fatală.
Toți cei ce aud vești despre tine,
bat din palme,
căci cine n-a fost afectat
de răutatea ta continuă?
1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie și care nu încetează să se dedea la răpire!… 2 Auziți pocnetul biciului, huruitul roților, tropăitul cailor și duruitul carelor! 3 Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița… O mulțime de răniți!… Grămezi de trupuri moarte!… Morți fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morți!… 4 Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită , care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, 5 „iată , am necaz pe tine”, zice Domnul oștirilor. „Îți voi ridica poalele peste cap, ca să-ți vadă neamurile goliciunea și împărățiile, rușinea. 6 Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi și te voi face de ocară . 7 Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va plânge?’ Unde să-ți caut mângâietori?” 8 Ești tu mai bună decât No-Amon , cetatea care ședea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea? 9 Etiopia și egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și libienii erau ajutoarele ei. 10 Și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie, și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul asupra fruntașilor ei și toți mai-marii ei au fost aruncați în lanțuri. 11 Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului! 12 Toate cetățuile tale sunt niște smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. 13 Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele ! 14 Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile ! Calcă pământul, frământă lutul și gătește cuptorul de cărămidă! 15 Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârșire, te va mistui ca niște lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele! 16 Negustorii tăi sunt mai mulți decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care își întind aripile și zboară. 17 Voievozii tăi sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde erau. 18 În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți și nimeni nu-l mai strânge. 19 Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?