Despre divorț
(Mt. 19:1-9)1 Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunile Iudeei și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, așa cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe.
2 Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.
3 Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ Ce v-a poruncit Moise?
4 Ei au zis:
‒ Moise a dat voie ca soțul să-i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea.
5 Dar Isus le-a zis:
‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, 6 însă la începutul creației Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“ . 7 „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8 iar cei doi vor fi un singur trup“ . Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9 Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!
10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11 El le-a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12 Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter“.
Isus și copilașii
(Mt. 19:13-15Lc. 18:15-17)13 I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14 Isus însă, când a văzut acest lucru, S-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“. 16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
Isus și tânărul bogat
(Mt. 19:16-30Lc. 18:18-30)17 Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat:
‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?
18 Isus i-a zis:
‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. 19 Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni “, „Să-ți respecți tatăl și mama“.
20 El I-a spus:
‒ Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.
21 Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis:
‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă!
22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23 Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi:
‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.
Isus le-a zis iarăși:
‒ Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
26 Ei au rămas și mai uimiți și și-au zis unii altora:
‒ Atunci cine poate fi mântuit?
27 Uitându-Se la ei, Isus a zis:
‒ Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
28 Petru a început să-I zică:
‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.
29 Isus a răspuns:
‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau terenuri de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30 și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și terenuri, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 20:17-19Lc. 18:31-34)32 Ei erau pe drum și mergeau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau speriați. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33 „Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da pe mâna neevreilor, 34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî. Dar după trei zile va învia“.
Cererea fiilor lui Zebedei
(Mt. 20:20-28Lc. 22:24-27)35 Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I-au zis:
‒ Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice-Ți vom cere.
36 El i-a întrebat:
‒ Ce doriți să fac pentru voi?
37 Ei I-au zis:
‒ Dă-ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în gloria Ta.
38 Isus le-a zis:
‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?
39 Ei I-au zis:
‒ Putem!
Isus le-a zis:
‒ Veți bea paharul pe care-l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.
41 Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42 Atunci Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei considerați domnitori ai națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43 Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.
Vindecarea orbului Bartimeu
(Mt. 20:29-34Lc. 18:35-43)46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni , un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.
47 Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:
‒ Fiul lui David, Isuse, ai milă de mine!
48 Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:
‒ Fiul lui David, ai milă de mine!
49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!“. Ei l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește! Ridică-te, căci te cheamă!“. 50 El și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.
51 Atunci Isus, răspunzându-i, a întrebat:
‒ Ce dorești să fac pentru tine?
Orbul I-a zis:
‒ Rabuni, aș vrea să-mi revină vederea!
52 Isus i-a zis:
‒ Du-te! Credința ta te-a vindecat.
Imediat i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.
Sar pharaighiol cana dui tărne muchăn‐pe iech‐avrăsa.
1 O Isus găleatar othar, ta vi avileas andă‐l thana le Iudeiacă, părdal o Iordano. Ăl but manușa chidineaile pala Leste; ta, pala sar vo cărălas, astardeas pale te sîcavel‐len. 2 Avile‐Leste ăl Fariseie; vi, te thon‐Les tela ăl pharimata, pușle‐Lestar te daștil iech manuș te mechăl‐pe pesca jiuvleatar. 3 Orta palpale phenel, Vo phenel‐lengă: „So poruncil‐tumengă o Moise?“ 4 „O Moise“, phende von, „muchleas cai o manuș te del iech lil muchlimasco, te muchăl‐pe latar.“ 5 O Isus phenel‐lengă: „Sostar tumaro ilo sîn sar o bar, ramosardeas o Moise cadea porunca tumengă. 6 Ta ji catar astarghileas e lumea, ‘O Del cărdeas lengă manușăs vi jiuvlea. 7 Anda codea o manuș avela te mechăl pescă dades vi pesca devora, avela te jiuvel pesca romneasa. 8 Cadea că von ăl dui avena iech corcoro stato.’ Cadea că ci sîn butăr dui, ta sîn iech corcoro stato. 9 Cadea, că so thodeas andă iech than o Del, o manuș te ci duriarăl iech‐avrăstar.“ 10 And‐o chăr, ăl ucenice pale pușle‐Les pa codola buchea so sîn ramome mai opră. 11 Vo phenel‐lengă: „Fărsavo mechăl pesca romnea, vi lel pescă avre romnea, cărăl curvișago lasa; 12 ta vi iech romni te mecăl‐pe pescă manușăstar, vi lel pescă avră manușăs cărăl curvișago.“
Ăl șeavoră
13 Ande‐Lescă varăsave șeavorăn, te arăsăl‐lende. Ta ăl ucenice hale‐pe codolența save andea‐le. 14 Cana dichleas o Isus cadea buchi, holeaileas, vi phendeas‐lengă: „Te muchăn le șeavorăn te aven‐Mande, te ci torghiarăn‐len; sostar o Raimo le Devlesco sîn codolengo sar sîn von. 15 Ceaces phenav‐tumengă că, fărsavo ci avela te lel o Raimo le Devlesco sar iech șeavoro, andă ci iech fealo ci jial andă leste!“ 16 Pala codea lea‐len and‐e angali, vi mișto lașiardeas‐len, sar vi thodeas Pescă vast pă lende.
O tărno barvalo
17 Ta sa acana cana sas te jial dromeste, nașleas‐Leste iech manuș, savo thodeas‐pe p‐ăl cianga angla Leste, vi pușleas‐Lestar: „Lașe Sîcade Raie, so te cărav te avel‐man o traio sa dăiech?“ 18 „Sostar phenes‐Mangă lașe?“ phendeas‐lescă o Isus. „Chonic ci sîn lașio numa Iech corcoro: o Del.“ 19 Prinjeanes ăl porunci: „Te ci căres curvișago; te ci mudarăs; te ci ciorăs; te ci thos iech mărturie hohamni; te ci tharăs; te des e pachiv chire dades vi chire devora.“ 20 Vo palpale phenel‐Lescă: „Sîcade Raie, sa cadala buchea rodem te dichav lendar zurales anda munro tărnimo.“ 21 O Isus dichleas orta pă leste, faileas‐Les lestar, vi phendeas‐lescă: „Ci sîn tut iech buchi; jiatar te bichines sa so sîn‐tut, te des le ciorăn, avela te avel‐tut iech barvalimo and‐o ceri. Pala codea te aves, le chiro trușul, te aves pala Mande.“ 22 Hachiarghileas pharăs cadale dumendar, cado manuș găleatar tristome; sostar sas‐les but barvalimo. 23 O Isus dichleas pașa Peste sa bithanal, vi phendeas Pescă ucenicengă: „Pharăs avela te jial andră and‐o Raimo le Devlesco save sîn‐len barvalimo!“ 24 Ăl ucenice așile sar pahome le Isusăscă dumendar. O Isus pale leas te del duma, vi phenel‐lengă: „Șeaveale, pharăs avela codolengă save thon pengo pachiamo and‐o barvalimo, te jian andră and‐o Raimo le Devlesco! 25 Ci sîn cadea pharo te nachăl pa o can le suveaco iech cămila, sar te jial andră iech barvalo and‐o Raimo le Devlesco!“ 26 Ăl ucenice așile mai zurales sar pahome, ta vi phenenas iech‐avrăscă: „Savo sîn codo savo avela mîntuime?“ 27 O Isus dichăl orta pă lende, vi phenel‐lengă: „Cadea buchi daștil te ci cărghiol manușăstar, ta na catar o Del; sostar savoră buchi daștil te cărghiol le Devlestar.“
Sar te avel amen traio sa dăiech
28 O Petro astardeas te phenel‐Lescă: „Eta ame muchleam savoră cola, ta avileam pala Tute.“ 29 O Isus palpale phenel; „Ceaces phenav‐tumengă că ci sîn chonic, savo te muchleas chăr, sar vi phralorăn, sar phenorăn, sar dades, sar devora, sar romnea, sar șeavorăn, sar phuvea, anda Mande vi anda e Evanghelia, 30 vi te ci hutilel acana, andă cadale șăle bărșănga, iech șălvar te hutilel mai but: chăra, phralorăn, pheien, deien, șeavorăn, vi phuvea, le nașaimasa; cai andă‐l col‐avera șăla bărșa save avela te aven, traio sa dăiech. 31 But jene anda‐l intușdine avela te aven ăl palune, vi but jene anda‐l palune avela te aven ăl intușdine.“
O Isus cărăl prinjeandino Pesco merimo vi o ușteaimo anda o merimo
32 Von sas p‐o drom vi jianas c‐o Ierusalimo; ta o Isus jialas angla lende. Ăl ucenice hachiarghionas pharimasa, jianas darasa pala Leste. Chardeas peste le dășudonen, vi astardeas te del‐lengă duma pa ăl buchea so avela te cărghion Lesa. 33 „Eta“, phendeas Vo, „jias and‐o Ierusalimo, ta o Șeavo le manușăsco avela dino andă‐l vast le mai bare rașango vi andă‐l vast le sîcadine rango. Von avela te doșarăn‐Les merimască, vi avela te den‐Les andă‐l vast le neamongo, 34 save avela te prasan‐pe Lestar, avela te marăn‐Les raiența, avela te șiungarden‐Les vi avela te mudarăn‐Les; ta, pala trin ghesa, avela te uștel opră anda o merimo.“
So mangăn ăl șeave le Zebedeiescă
35 Ăl șeave catar o Zebedei, o Iacovo vi o Ioano, avile c‐o Isus, vi phende‐Lescă: „Sîcade Raie, camasas te cărăs‐amengă so mangas Tutar.“ 36 Vo phendeas‐lengă: „So camen te cărav‐tumengă?“ 37 „Te des‐amen“, phende‐Lescă von, „te bășas iech pă chiro ceacio vast vi o col‐aver p‐o col‐aver vast, cana avesa hureado andă Chiri slava.“ 38 O Isus palpale phenel‐lengă: „Ci jianen so mangăn. Daștin tume te pen o paharo, savo avela te peav Me, avela te pen‐les vi te aven boldine codole bolimasa savesa avela te avav Me?“ 39 „Daștisaras“ phende von. Ta o Isus palpale phenel‐lengă: „Sîn ceaces că o paharo savo peav Me, avela te pen‐les, vi le bolimasa savesa avo boldino Me, avena vi tume boldine; 40 ta e pachiv te bășăs p‐o ceacio sar vi pă Munro col‐aver vast, ci de‐lpe Mandar te dav‐la, ta codea sîn încărdini codolengă savengă sas cărdine.“ 41 Ăl deș, cana așunde cadea buchi, astarde te holeaivon p‐o Iacovo vi p‐o Ioano. 42 O Isus chardeas len Peste, vi phendeas‐lengă: „Jianen că save sîn dichline sar te aven bare le neamonengă, sîn‐len raimo pă lende, cadea că lengă bare den‐len porunci bucheaco raimasa. 43 Ta mașcar tumende te ci avel cadea, ta fărsavo camel te avel baro anda tumende te avel tumengă slujitori; 44 ta vi savo camela te avel o intușdino anda tumende, te avel tumaro robașo savorăngo. 45 Sostar o Șeavo le manușăsco ci avileas te slujin‐Lescă, ta Vo te slujil, vi te del Pesco traio sar palpale chinimo anda butende!“
O coro o Bartimeu
46 Arăsleas and‐o Ierihono. Ta cana inclelas avri o Isus anda o Ierihono Pescă ucenicența vi zurales bute manușănța, o șeavo le Timoiesco, o Bartimeu, o iech coro savo mangălas, sas tele bășado pașa o drom, vi mangălas. 47 Vo așundeas că nachăl o Isus anda o Nazareto, vi astardeas te del mui zurales: „Isuse, o Șeavo le Davidosco, te avel‐Tut mila anda mande!“ 48 But jene hanas‐pe lesa te așel le mosa; ta vo mai zurales delas anda o mui: „O Șeavo le Davidosco, te avel‐Tut mila anda mande!“ 49 O Isus torghileas, vi phendeas: „Charăn‐les!“ Charde le corăs, vi phende‐lescă: „Te tromas, uști opră, sostar charăl‐tut.“ 50 O coro șiudeas peschi thalic; hucleas, vi avileas c‐o Isus. 51 O Isus pale leas te del duma, sar vi phendeas: „So cames te cărav‐tucă?“ „Rabuni“, phendeas‐Lescă o coro, „te hutilav munro dichlimo.“ 52 Ta o Isus phendeas‐lescă: „Jiatar, chiro pachiamo mîntuisardeas tut.“ Sa acana o coro hutildeas pesco dichlimo, vi găleas po drom pala o Isus.