Corneliu
1 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion din cohorta numită „Italiana“. 2 Era evlavios și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu în orice vreme.
3 Într-o zi , cam pe la ceasul al nouălea, a văzut clar, într-o vedenie, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându-i:
‒ Corneliu!
4 Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat.
El a zis:
‒ Ce este, domnule?
Îngerul i-a spus:
‒ Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte. 5 Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. 6 El este găzduit de Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
7 Imediat după ce a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi dintre servitorii săi din casă și un soldat devotat, dintre cei care-i slujeau continuu, 8 și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis în Iafo.
Vedenia lui Petru
9 În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea. 10 I s-a făcut foame și a vrut să mănânce, dar în timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind adusă jos, pe pământ, de cele patru colțuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului.
13 Un glas i-a vorbit astfel:
‒ Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă!
14 Însă Petru a zis:
‒ Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva întinat sau necurat!
15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:
‒ Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!
16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, și imediat după aceea pânza a fost luată în Cer. 17 În timp ce Petru era nedumerit cu privire la ce-ar putea însemna vedenia pe care a avut-o, iată că bărbații trimiși de Corneliu aflaseră unde era casa lui Simon și stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit și Petru, locuiește acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbați. 20 Ridică-te, deci, coboară și du-te cu ei fără să ai îndoieli, pentru că Eu i-am trimis“.
21 Așadar, Petru s-a dus la bărbații aceia și le-a zis:
‒ Iată, eu sunt cel pe care-l căutați. Din ce motiv ați venit?
22 Ei i-au răspuns:
‒ Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine de către tot poporul iudeilor, a fost înștiințat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă un mesaj de la tine.
23 Atunci Petru i-a invitat înăuntru și i-a găzduit.
Petru, acasă la Corneliu
În ziua următoare s-a sculat și a plecat împreună cu ei; l-au însoțit și unii dintre frații din Iafo. 24 După o zi au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care-i invitase. 25 Pe când se pregătea Petru să intre în casă , Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat.
26 Petru însă l-a ridicat, zicând:
‒ Ridică-te! Și eu sunt tot om!
27 Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră.
28 El le-a zis:
‒ Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se alăture sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Vă întreb deci, cu ce scop ați trimis după mine?
30 Corneliu a zis:
‒ Cu patru zile în urmă, chiar la ceasul acesta, al nouălea, eram în casa mea și mă rugam. Și iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 și a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru. El locuiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi“. 33 Am trimis deci imediat la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, noi toți suntem prezenți aici , înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți-a poruncit Domnul!
34 Atunci Petru a luat cuvântul și a zis:
‒ Într-adevăr, înțeleg acum că Dumnezeu nu favorizează pe nimeni, 35 ci în orice națiune, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi știți ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul proclamat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă , martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morți. 42 El ne-a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii și al celor morți. 43 Toți profeții mărturisesc despre El, afirmând că oricine crede în El primește, prin Numele Lui, iertarea de păcate.
44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioșii circumciși, care veniseră cu Petru, se minunau de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat și peste neevrei. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?“. 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei .
Sutașul Corneliu
1 Și în Cesarea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș în ceata de ostași numită Italiana, 2 cucernic și temător de Dumnezeu cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 3 El a văzut lămurit într‐o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‐i: Cornelie. 4 Iar el uitându‐se țintă la el și speriat, a zis: Ce este, Doamne? Și el i‐a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s‐au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. 5 Și acum trimite bărbați la Iope și adu pe Simon, care se numește și Petru. 6 El găzduiește la un oarecare Simon tăbăcarul , a cărui casă este lângă mare. 7 Iar după ce a plecat îngerul care‐i vorbea, el a strigat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei ce erau mereu pe lângă el 8 și istorisindu‐le toate, i‐a trimis la Iope.
Corneliu întors la Dumnezeu
9 Și a doua zi, pe când mergeau ei pe cale și se apropiau de cetate, Petru s‐a suit pe acoperiș, pe la ceasul al șaselea, ca să se roage. 10 Și a flămânzit și voia să mănânce; și pe când găteau ei, a venit peste el o răpire sufletească. 11 Și zărește cerul deschis și un vas pogorându‐se ca o pânză mare lăsată în jos, de patru capete, pe pământ, 12 în care erau toate cele cu patru picioare și târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13 Și s‐a făcut un glas către el: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 14 Iar Petru a zis: Cu niciun chip, Doamne; pentru că niciodată n‐am mâncat ceva spurcat și necurat. 15 Și iarăși a venit un glas a doua oară către el: Ce a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 16 Iar aceasta s‐a făcut până de trei ori și îndată vasul a fost ridicat în sus în cer. 17 Și pe când Petru nu se dumirea în sine ce să fie vedenia pe care a văzut‐o, iată bărbații trimiși de Corneliu, întrebând cu de‐amănuntul de casa lui Simon, au stat la poartă 18 și au strigat și au întrebat dacă Simon numit și Petru găzduiește aici. 19 Dar pe când Petru se gândea în sine despre vedenie, Duhul i‐a zis: Iată, te caută trei bărbați. 20 Deci scoală‐te , pogoară‐te și du‐te împreună cu ei fără să te îndoiești de ceva, pentru că eu i‐am trimis. 21 Și Petru s‐a pogorât la bărbați și a zis: Iată, eu sunt acela pe care‐l căutați; care este pricina pentru care sunteți aici? 22 Iar ei au zis: Corneliu sutașul, bărbat drept și temător de Dumnezeu și cu mărturie de la tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr‐un înger sfânt ca să trimită să te cheme la casa lui și să audă cuvinte de la tine. 23 I‐a chemat deci înăuntru și i‐a găzduit. Și a doua zi s‐a sculat și a ieșit cu ei, și unii dintre frații de la Iope au venit cu el. 24 Și a doua zi au intrat în Cesarea; iar Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele sale și pe prietenii săi de aproape. 25 Și când a fost să intre Petru, Corneliu i‐a ieșit înainte, i‐a căzut la picioare și s‐a închinat. 26 Dar Petru l‐a ridicat zicând: Scoală‐te ; și eu însumi sunt un om. 27 Și pe când vorbea cu el, a intrat și găsește pe mulți care se adunaseră. 28 Și a zis către ei: Voi știți că este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să vină la unul de alt neam; și totuși mie Dumnezeu mi‐a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 Și de aceea am venit fără să fac împotrivire când au trimis după mine. Întreb deci: Pentru care cuvânt ați trimis după mine? 30 Și Corneliu a zis: Acum patru zile, până la ceasul acesta, mă rugam în al nouălea ceas în casa mea, și iată un bărbat în veșmânt strălucitor a stat înaintea mea. 31 Și a zis: Cornelie, rugăciunea ți‐a fost ascultată și milosteniile tale au fost aduse aminte înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite deci la Iope și cheamă la tine pe Simon, care se numește și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. 33 Îndată deci am trimis la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum deci noi toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul. 34 Și Petru a deschis gura și a zis: Cu adevărat înțeleg că Dumnezeu nu caută la față, 35 ci în orice neam, cel ce se teme de el și lucrează dreptate îi este primit. 36 Cuvântul pe care l‐a trimis copiilor lui Israel, binevestind evanghelia păcii prin Isus Hristos (el este Domn al tuturor), 37 voi înșivă știți vorba aceea care s‐a făcut prin toată Iudeea, începând de la Galileea, după botezul pe care l‐a propovăduit Ioan; 38 pe Isus din Nazaret, cum Dumnezeu l‐a uns cu Duhul Sfânt și cu putere; care a umblat din loc în loc, făcând bine și tămăduind pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu el. 39 Și noi suntem martori pentru toate câte a făcut în țara iudeilor și în Ierusalim; pe care l‐au și omorât atârnându‐l pe lemn. 40 Pe el Dumnezeu l‐a sculat a treia zi și i‐a dat ca să se arate 41 nu la tot poporul, ci nouă martorilor care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu, care am mâncat și am băut împreună cu el după învierea lui dintre cei morți. 42 Și ne‐a poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că el este cel rânduit de Dumnezeu Judecător al viilor și al morților. 43 Pentru el mărturisesc toți prorocii că prin numele lui oricine care crede în el primește iertarea păcatelor. 44 Pe când vorbea încă Petru aceste vorbe, Duhul Sfânt a căzut peste toți care ascultau cuvântul. 45 Și credincioșii din tăierea împrejur, cei ce au venit cu Petru, s‐au uimit pentru că darul Sfântului Duh s‐a vărsat și peste Neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47 Nu cumva poate cineva opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? 48 Și a poruncit ca să fie botezați în numele lui Isus Hristos. Atunci l‐au rugat să rămână câteva zile.