Recapitularea istoriei în Transiordania
Porunca de a părăsi Horebul
1 Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea întregului Israel, în deșertul din partea de est a Iordanului, în Araba, față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2 Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.
3 În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea, Moise le-a spus fiilor lui Israel tot ce i-a poruncit Domnul să le spună. 4 Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei.
5 Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:
6 „Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb și ne-a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta. 7 Întoarceți-vă și continuați-vă călătoria. Mergeți înspre muntele amoriților și înspre toate vecinătățile lui – în Araba, la munte și în zona deluroasă, în Neghev și pe coasta mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. 8 Priviți, v-am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul le-a promis strămoșilor voștri Avraam, Isaac și Iacov că le-o va da lor și descendenților lor».
Desemnarea liderilor
(Ex. 18:13-27)9 În vremea aceea v-am vorbit, zicând: «Nu sunt în stare să vă port singur. 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulțit și iată-vă astăzi o mulțime ca stelele cerurilor. 11 Domnul, Dumnezeul strămoșilor voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis. 12 Dar cum să port eu de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre? 13 Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi numi conducători ai voștri». 14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: «Ceea ce ne-ai spus să facem este un lucru bun».
15 Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece oameni și supraveghetori peste semințiile voastre. 16 Atunci le-am poruncit judecătorilor voștri, zicând: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați cu dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17 Să nu favorizați pe nimeni la judecată, ci să-l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult». 18 La vremea aceea, v-am poruncit tot ce aveați de făcut.
Trimiterea spionilor
(Num. 13:1-33)19 Am pornit din Horeb și am călătorit prin tot deșertul cel mare și de temut, pe care l-ați văzut, mergând pe drumul către muntele amoriților, așa cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Kadeș-Barnea. 20 Atunci eu v-am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus țara înainte. Duceți-vă și luați-o în stăpânire, așa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul strămoșilor voștri. Să nu vă temeți și să nu vă înspăimântați».
22 Atunci v-ați apropiat de mine și mi-ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care vom merge și la cetățile în care vom intra». 23 Propunerea voastră mi s-a părut bună. Prin urmare, am ales doisprezece bărbați dintre voi, câte un bărbat din fiecare seminție. 24 Ei au plecat, au urcat muntele, au ajuns în Valea Eșcol și au cercetat țara . 25 Au luat în mâini din roadele țării, ni le-au adus și s-au întors la noi cu următorul mesaj: «Țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru, este bună».
Răzvrătirea poporului
(Num. 14:1-45)26 Dar voi n-ați vrut să mergeți și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27 V-ați arătat nemulțumitori în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți. 28 Unde să mergem? Frații noștri ne-au descurajat inima, zicând: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer. Mai mult, i-am văzut acolo și pe anachiți!’».
29 Dar eu v-am zis: «Nu vă îngroziți și să nu vă temeți de ei. 30 Domnul Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri. 31 Apoi, în deșert, ați văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, S-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, de-a lungul întregului drum pe care l-ați străbătut, până când ați ajuns în acest loc».
32 Cu toate acestea, nu ați crezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33 Care merge înaintea voastră pe drum, într-un stâlp de foc noaptea și într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți.
34 Când a auzit Domnul cuvintele voastre, S-a mâniat și a jurat, zicând: 35 «Niciunul dintre bărbații acestei generații rele nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da strămoșilor voștri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, iar Eu îi voi da, atât lui, cât și fiilor lui, teritoriul pe unde a mers, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul».
37 Domnul S-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra acolo! 38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, el va intra acolo! Încurajează-l, căci el îl va ajuta pe Israel s-o moștenească. 39 Cu privire la copiii voștri, despre care ați zis că vor ajunge prada dușmanilor lor, și la fiii voștri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în țară. Eu le-o voi da, și ei o vor stăpâni. 40 Cât despre voi, întoarceți-vă și plecați în deșert, pe drumul către Marea Roșie».
41 Voi însă ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom merge să luptăm, așa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru». Și, astfel, v-ați luat fiecare armele de război și ați crezut că este ușor să vă urcați pe munte. 42 Dar Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‘Să nu vă duceți și să nu luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri’».
43 Eu v-am spus, dar nu m-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și, cu aroganță, v-ați urcat pe munte. 44 Atunci, amoriții care locuiau pe muntele acela au ieșit să vă atace, v-au urmărit ca albinele și v-au zdrobit din Seir până la Horma. 45 Când v-ați întors, ați plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat glasul și nu v-a luat în seamă. 46 Și așa ați rămas la Kadeș multe zile; multe au fost zilele cât ați locuit acolo .
Moise vorbește dincoace de Iordan
1 Acestea sunt cuvintele pe care le‐a vorbit Moise către tot Israelul dincoace de Iordan, în pustie, în câmpie în dreptul Sufului între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di‐Zahab. 2 Sunt unsprezece zile de la Horeb pe calea muntelui Seir până la Cades‐Barnea. 3 Și a fost așa : în anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, la întâi ale lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel după toate cele ce‐i poruncise Domnul pentru ei, 4 după ce bătuse pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon și pe Og, împăratul Basanului, care locuia în Aștarot, la Edrei . 5 Dincoace de Iordan în țara Moabului a început Moise să desfășoare această lege zicând: 6 Domnul Dumnezeul nostru ne‐a vorbit în Horeb zicând: Destul ați stat în muntele acesta. 7 Întoarceți‐vă și plecați și mergeți în ținutul muntos al amoriților și la toate vecinătățile lui în câmpie, în ținutul muntos și pe șes și la miazăzi și pe țărmul mării în țara cananiților și la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Iată, v‐am pus țara înainte; intrați și stăpâniți țara, pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Avraam , lui Isaac și lui Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.
Cum a pus judecători
9 Și v‐am vorbit în vremea aceea, zicând: Nu vă pot purta singur. 10 Domnul Dumnezeul vostru v‐a înmulțit, și iată, astăzi sunteți o mulțime ca stelele cerurilor: 11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori mai mulți decât sunteți și să vă binecuvânteze, cum v‐a spus! 12 Cum voi purta eu singur sarcina voastră și povara voastră și cearta voastră? 13 Luați‐vă bărbați înțelepți și pricepuți și cunoscuți, după semințiile voastre, și‐i voi face capi peste voi. 14 Și mi‐ați răspuns, și ați zis: Bun este de făcut lucrul pe care l‐ai vorbit. 15 Și am luat pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‐am făcut capi peste voi, mai mari peste mii și mai mari peste sute și mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece și dregători după semințiile voastre. 16 Și am poruncit judecătorilor voștri, în vremea aceea, zicând: Ascultați între frații voștri și judecați cu dreptate între om și fratele său și străinul de loc care este cu el. 17 Să nu căutați la față în judecată; să ascultați atât pe cel mic cât și pe cel mare. Să nu vă temeți de fața omului, căci judecata este a lui Dumnezeu ; și pricina care vă este prea grea, s‐o aduceți la mine și o voi asculta. 18 Și în vremea aceea v‐am poruncit toate lucrurile pe care aveți să le faceți.
De la Horeb la Cades‐Barnea
19 Și noi am plecat de la Horeb și am mers prin toată pustia aceea mare și înfricoșată, pe care ați văzut‐o, pe calea spre ținutul muntos al amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am venit la Cades‐Barnea. 20 Și v‐am zis: Ați ajuns la ținutul muntos al amoriților pe care ni‐l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21 Iată Domnul Dumnezeul tău ți‐a pus țara înainte: Suie‐te, ia‐o în stăpânire, după cum ți‐a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme , nici nu te înfricoșa. 22 Și v‐ați apropiat toți de mine și ați zis: Să trimitem oameni înaintea noastră, ca să ne iscodească țara, și să ne aducă vorbă despre calea pe care avem să ne suim, și de cetățile la care vom veni. 23 Și cuvântul a fost bun în ochii mei; și am luat dintre voi doisprezece bărbați, un bărbat de fiecare seminție. 24 Și ei s‐au întors și s‐au suit pe ținutul muntos și au venit până la valea Eșcol și au iscodit‐o. 25 Și au luat în mâinile lor din roada țării și ne‐au adus jos și ne‐au adus vorbă și au zis: Țara pe care ne‐a dat‐o Domnul Dumnezeul nostru este bună. 26 Dar n‐ați voit să vă suiți, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27 Și ați cârtit în corturile voastre și ați zis: Fiindcă Domnul ne‐a urât , ne‐a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâna amoriților ca să ne piardă. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne‐au muiat inima zicând: Poporul este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiii anachimilor. 29 Și v‐am zis: Nu vă spăimântați nici nu vă temeți de ei! 30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, după toate cele ce a făcut pentru voi înaintea ochilor voștri în Egipt, 31 și în pustie, unde ai văzut cum Domnul Dumnezeul tău te‐a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe toată calea pe care ați umblat până ați ajuns în locul acesta. 32 Și totuși în lucrul acesta n‐ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, 33 care mergea pe cale înaintea voastră să vă caute un loc de tăbărâre, noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care aveți să mergeți și ziua în nor. 34 Și Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre și s‐a mâniat și a jurat zicând: 35 De va vedea vreunul din oamenii aceștia din acest neam rău, țara aceea bună pe care am jurat s‐o dau părinților voștri! 36 Afară de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea și lui și copiilor săi voi da țara pe care a călcat, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul. 37 Și Domnul s‐a mâniat și pe mine din pricina voastră, zicând: Nici tu nu vei intra acolo. 38 Iosua , fiul lui Nun, care stă înaintea ta, el va intra acolo: întărește‐l , căci el va face pe Israel s‐o moștenească. 39 Și pruncii voștri, despre care ați zis: vor fi de pradă! Și copiii voștri care astăzi nu cunosc nici binele nici răul, ei vor intra acolo și lor le‐o voi da și o vor stăpâni. 40 Dar voi întoarceți‐vă înapoi și plecați în pustie pe calea Mării‐Roșii! 41 Și ați răspuns și mi‐ați zis: Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom lupta, după toate cele ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și v‐ați încins fiecare cu armele sale de război, și v‐ați încumetat să vă suiți pe ținutul muntos. 42 Și Domnul mi‐a zis: Spune‐le: Nu vă suiți nici nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți în fața vrăjmașilor voștri. 43 Și v‐am spus, dar n‐ați ascultat, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v‐ați semețit și v‐ați suit pe ținutul muntos. 44 Și amoritul care locuia pe acel ținut muntos a ieșit împotriva voastră și v‐a urmărit, cum fac albinele , și v‐a tăiat în bucăți în Seir până la Horma. 45 Și v‐ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n‐a ascultat glasul vostru nici nu și‐a plecat urechea spre voi. 46 Și ați locuit în Cades multe zile, zilele cât ați locuit.