Păzește-te de promisiuni pripite
1 Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nesăbuiților, căci ei nu știu că fac un rău.
2 Nu te grăbi să-ți deschizi gura
și inima ta să nu se pripească
să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în Ceruri,
iar tu ești pe pământ;
de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
3 Căci, așa cum un vis se naște din mulțimea preocupărilor,
tot astfel jurământul unui nesăbuit se vede din mulțimea cuvintelor.
4 Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, să nu întârzii să-l împlinești, căci Lui nu-I plac nesăbuiții. Așadar, împlinește-ți jurământul! 5 Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte și să nu le împlinești. 6 Nu lăsa gura să-ți ducă trupul în păcat, așa încât să-i zici mesagerului: „A fost o greșeală!“. De ce să Se mânie Dumnezeu din cauza glasului tău și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7 Așa cum este deșertăciune în mulțimea viselor, tot așa este și în mulțimea cuvintelor. Așadar, teme-te de Dumnezeu!
Deșertăciunea bogăției
8 Când vezi că, într-o provincie, săracul este asuprit, iar dreptatea și omul drept sunt persecutați, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alții și mai mari. 9 De folos pentru o țară, în orice privință, este un rege care încurajează cultivarea pământului.
10 Cel ce iubește argintul nu se satură de argint,
iar cine iubește bogăția nu are niciun câștig.
Și aceasta este o deșertăciune!
11 Când se înmulțește averea,
se înmulțesc și cei ce o mănâncă.
Și ce câștig mai are stăpânul ei,
decât doar că o vede cu ochii lui?
12 Dulce este somnul lucrătorului,
fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult,
însă bogatului, îndestularea nu-i oferă liniștea necesară pentru odihnă.
13 Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare:
bogăție păstrată pentru stăpânul ei, dar spre răul său,
14 și bogăție pierdută printr-o afacere nereușită.
Astfel, fiul care i s-a născut
nu mai rămâne cu nimic în mâini.
15 Gol a ieșit din pântecul mamei sale
și tot așa s-a și întors, plecând precum a venit.
Nimic nu a luat din rodul muncii lui,
din tot ce-i aparținuse.
16 Și acest lucru este un mare rău:
întocmai cum vine omul, așa și pleacă,
și ce câștig are omul din aceasta?
A muncit din greu degeaba!
17 Toată viața lui a mâncat pe întuneric,
cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.
18 Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste fericirea în timpul întregii lui munci depuse sub soare, în puținele zile ale vieții sale, pe care i le-a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa. 19 De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăție și averi și căruia i-a dat dreptul să mănânce din ele, să-și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de munca lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci el nu se gândește prea mult la cât de scurtă îi este viața, fiindcă Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.
Nu vorbi nechibzuit și fără rost
1 Păzește‐ți piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu și apropie‐te mai bine să asculți decât să aduci jertfa nebunilor: căci ei nu știu că fac rău. 2 Nu te pripi cu gura ta și să nu ți se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri și tu pe pământ; pentru aceasta cuvintele tale să fie puține! 3 Căci visul vine din mulțimea lucrului și glasul nebunului din mulțimea cuvintelor. 4 Când juruiești o juruință lui Dumnezeu, nu întârzia s‐o plătești, căci el n‐are plăcere de nebuni; plătește ce ai juruit. 5 Mai bine să nu juruiești decât să juruiești și să nu plătești. 6 Nu învoi gurii tale să‐ți tragă carnea în păcat și nu zice înaintea îngerului: A fost o greșeală din neștiință. Pentru ce să se mânie Dumnezeu de glasul tău și să piardă lucrul mâinilor tale? 7 Căci în mulțimea visurilor sunt deșertăciuni ca și în multe vorbe; dar tu, teme‐te de Dumnezeu.
Deșertăciunea bogăției
8 Când vezi apăsarea celui sărac și siluirea judecății și dreptății într‐un ținut, să nu te miri de aceasta; căci Unul mai înalt decât cel înalt privește și sunt alții mai înalți decât ei. 9 Pământul este de folos în toate privințele, chiar împăratul este supus ogorului. 10 Cel ce iubește argintul nu se va sătura de argint; nici cel ce iubește belșugul de venit. Și aceasta este deșertăciune. 11 Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce folos are stăpânul lor decât că le privește cu ochii? 12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin sau mult; dar pe bogat nu‐l lasă să doarmă îmbelșugarea sa. 13 Este un mare rău pe care l‐am văzut sub soare: adică , bogății păstrate spre răul celui ce le stăpânește; 14 și aceste bogății se pierd printr‐o întâmplare rea; și el a născut un fiu și nu este nimic în mâna lui. 15 Cum a ieșit din pântecele mamei sale, gol se va întoarce cum a venit, și nu va lua nimic din toată osteneala sa ca să ducă în mâna lui. 16 Și acesta este un mare rău că în toate privințele cum a venit așa se duce: și ce folos are el că s‐a ostenit în vânt? 17 Și toate zilele lui mănâncă în întuneric și are multă durere și necaz și supărare.
Mulțumirea cu puțin
18 Iată ce am văzut că este bun și frumos pentru cineva: să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala cu care se ostenește sub soare, în tot numărul zilelor vieții sale pe care i le‐a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea sa. 19 Și orice om de asemenea căruia i‐a dat Dumnezeu bogăție și bunuri și l‐a făcut stăpân să mănânce din ele și să‐și ia partea și să se bucure de osteneala sa: aceasta este un dar al lui Dumnezeu. 20 Căci nu‐și va aduce aminte mult de zilele vieții sale pentru că Dumnezeu îi răspunde la bucuria inimii sale.