Iefta
1 Iefta, ghiladitul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Iefta i se născuse lui Ghilad. 2 Soția lui Ghilad îi născuse și ea fii. Când fiii soției lui au crescut mari, l-au alungat pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru pentru că ești fiul unei alte femei!“. 3 Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo, niște bărbați de nimic s-au adunat pe lângă Iefta și l-au însoțit.
4 După câteva zile, fiii lui Amon au luptat împotriva lui Israel. 5 În timp ce fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.
6 Ei i-au zis lui Iefta:
‒ Vino să ne fii conducător, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon.
7 Dar Iefta le-a zis bătrânilor Ghiladului:
‒ Oare nu voi sunteți aceia care m-ați urât și m-ați alungat din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în pericol?
8 Bătrânii Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
‒ Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva fiilor lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9 Iefta le-a zis bătrânilor Ghiladului:
‒ Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon, și Domnul îi dă în mâna mea, voi deveni eu căpetenia voastră?
10 Bătrânii Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
‒ Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11 Iefta a plecat cu bătrânii Ghiladului, iar poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Mițpa.
Iefta îi învinge pe amoniți
12 După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să-i spună:
‒ Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?
13 Regele fiilor lui Amon le-a răspuns mesagerilor lui Iefta:
‒ Pentru că atunci când a venit din Egipt, Israel mi-a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale pașnică!
14 Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon 15 ca să-i spună:
‒ Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon 16 pentru că, atunci când a ieșit din Egipt, Israel a mers prin deșert până la Marea Roșie și apoi și-a continuat drumul până la Kadeș. 17 Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!». Dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.18 Apoi au călătorit prin deșert, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de est și și-au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci, n-au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era granița cu Moabul.19 Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i-a zis: «Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!». 20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat poporul, și-a așezat tabăra la Iahaț și s-a luptat cu Israel.21 Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și, astfel, Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară. 22 Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din deșert până la Iordan.23 Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să-i iei în stăpânire teritoriul ? 24 Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș? Deci, și noi îi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră! 25 Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui? 26 Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați luat înapoi în tot acest timp? 27 Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“.28 Regele fiilor lui Amon n-a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.
29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon. 30 Iefta a făcut un jurământ Domnului, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon, 31 atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului și îl voi aduce ca ardere-de-tot!“.
32 Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor și Domnul i-a dat în mâna lui. 33 El i-a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel.
34 Iefta s-a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fata sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu și nicio altă fată.
35 Când a văzut-o, și-a sfâșiat hainele și a zis:
‒ Vai, fata mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi-am deschis gura înaintea Domnului și nu pot să-mi retrag jurământul !
36 Ea i-a răspuns:
‒ Tată, dacă ți-ai deschis gura înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi.
37 Apoi i-a zis tatălui său:
‒ Fă-mi însă favoarea aceasta! Lasă-mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!
38 El a răspuns:
‒ Du-te!
Și a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți. 39 La sfârșitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el i-a făcut potrivit cu jurământul pe care l-a rostit. Ea nu aparținuse niciunui bărbat. De atunci s-a format în Israel obiceiul 40 ca, în fiecare an, fetele lui Israel s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta timp de patru zile.
Iefta
1 Și Iefta , Galaaditul, era un viteaz și era fiul unei curve, și Galaad născuse pe Iefta. 2 Și nevasta lui Galaad i‐a născut fii, și când au crescut fiii nevestei lui Galaad au izgonit pe Iefta și i‐au zis: Nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei. 3 Și Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Și oameni fără căpătâi s‐au adunat la Iefta și ieșeau cu el. 4 Și a fost așa : după câtăva vreme copiii lui Amon s‐au luptat cu Israel. 5 Și când copiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s‐au dus să ia pe Iefta din țara Tob. 6 Și au zis lui Iefta: Vino și fii căpetenia noastră ca să ne luptăm cu copiii lui Amon. 7 Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m‐ați urât și nu m‐ați izgonit voi din casa tatălui meu? Și pentru ce veniți acum la mine când sunteți în necaz? 8 Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: De aceea ne‐am întors la tine acum, ca să mergi cu noi și să te lupți cu copiii lui Amon și să ne fii cap nouă tuturor locuitorilor Galaadului. 9 Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceți înapoi ca să mă lupt cu copiii lui Amon și Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru? 10 Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale. 11 Și Iefta s‐a dus cu bătrânii Galaadului și poporul l‐a pus cap și căpetenie peste sine, și Iefta și‐a rostit toate cuvintele înaintea Domnului în Mițpa.
Înfrângerea amoniților
12 Și Iefta a trimis soli la împăratul copiilor lui Amon, zicând: Ce este între mine și între tine, de ai venit împotriva mea să te lupți împotriva țării mele? 13 Și împăratul copiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru că Israel mi‐a luat țara când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc și până la Iordan, și acum înapoiază‐mi‐o în pace. 14 Și Iefta a trimis iarăși soli la împăratul copiilor lui Amon, 15 și i‐a zis: Așa zice Iefta: Israel n‐a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon. 16 Și Israel când a ieșit din Egipt a umblat prin pustie până la Marea‐Roșie și a venit la Cades . 17 Și Israel a trimis soli la împăratul Edomului zicând: Te rog, lasă‐mă să trec prin țara ta! Dar împăratul Edomului n‐a voit să audă. Și au trimis și la împăratul Moabului și el n‐a voit. Și Israel a locuit în Cades. 18 Și au umblat prin pustie și au ocolit țara Edomului și țara Moabului, și au venit în partea dinspre soare‐răsare a țării Moabului, și au tăbărât dincolo de Arnon, dar n‐au intrat în hotarul Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului. 19 Și Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i‐a zis: Rugămu‐te, să trecem prin țara ta până la locul meu. 20 Și Sihon nu s‐a încrezut în Israel să‐l lase să treacă prin hotarul său, și Sihon a adunat tot poporul său și au tăbărât în Iahaț și s‐a luptat cu Israel. 21 Și Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i‐au bătut , și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, care locuiau în ținutul acela. 22 Și au luat în stăpânire toate hotarele amoriților , de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23 Și acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel, și să‐l stăpânești tu? 24 Oare nu stăpânești tu ce ți‐a dat în stăpânire Chemoș , dumnezeul tău? Și orice a alungat dinaintea noastră Domnul Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni. 25 Și acum ești tu în adevăr mai bun decât Balac , fiul lui Țipor, împăratul Moabului? Oare s‐a certat el cu Israel? S‐a luptat el cu ei? 26 Cât a locuit Israel în Hesbon și în satele lui, și în Aroer și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea? 27 Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorul , să judece astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon! 28 Și împăratul copiilor lui Amon n‐a ascultat cuvintele lui Iefta, pe care i le‐a trimis.
Făgăduința lui Iefta
29 Și Duhul Domnului a fost asupra lui Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpe din Galaad și de la Mițpe din Galaad a trecut la copii lui Amon. 30 Și Iefta a juruit o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da fără greș în mâna mea pe copiii lui Amon, 31 atunci ce va ieși din ușa casei mele spre întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va fi al Domnului și voi aduce ardere de tot. 32 Și Iefta a trecut la copiii lui Amon, ca să se lupte cu ei și Domnul i‐a dat în mâna lui. 33 Și i‐a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăți, și până la Abel‐Cheramim, cu foarte mare măcel. Și copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel. 34 Și Iefta a venit la Mițpe în casa lui, și iată fiica sa îi ieșea în întâmpinare cu timpane și cu jocuri și ea era singurul copil, n‐avea afară de ea fiu sau fiică. 35 Și a fost așa : când a văzut‐o el și‐a sfâșiat hainele și a zis: Vai, fiica mea, m‐ai doborât și ești din cei ce mă tulbură! Căci mi‐am deschis gura către Domnul și nu pot întoarce. 36 Și ea i‐a zis: Tatăl meu, dacă ți‐ai deschis gura către Domnul, fă‐mi potrivit cu ce a ieșit din gura ta, pentru că Domnul ți‐a făcut răzbunare asupra vrăjmașilor tăi, asupra copiilor lui Amon. 37 Și ea a zis tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă‐mă singură două luni, să mă duc și să mă cobor în munți și să‐mi plâng fecioria, eu și tovarășele mele. 38 Și el a zis: Du‐te! Și a trimis‐o pentru două luni. Și ea s‐a dus cu tovarășele ei și și‐a plâns fecioria pe munți. 39 Și a fost așa : după trecere de două luni, ea s‐a întors la tațăl ei și el a împlinit cu ea juruința, pe care o juruise. Și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns o datină în Israel, 40 că din an în an fiicele lui Israel mergeau să serbeze pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.