Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda
1 Cum a acoperit-o Stăpânul,
cu norul mâniei Lui,
pe fiica Sionului!
A aruncat măreția lui Israel
din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte
de scăunașul picioarelor Sale.
2 Stăpânul a spulberat fără milă
toate locuințele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
fortărețele fiicei lui Iuda.
A aruncat la pământ, a făcut de rușine
regatul și conducătorii lui.
3 În mânia Lui,
a zdrobit toată puterea lui Israel.
La apropierea dușmanului,
Și-a retras dreapta de la el.
El a ars în Iacov ca o flacără de foc
care distruge totul în jurul ei.
4 El Și-a încordat arcul ca un dușman,
Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș
și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri
în cortul fiicei Sionului;
Și-a revărsat furia ca un foc.
5 Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman.
L-a spulberat pe Israel;
i-a spulberat toate palatele,
i-a distrus fortărețele
și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda
bocetul și vaietul.
6 Și-a devastat coliba ca pe o grădină;
a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile și Sabaturile.
În indignarea Lui, i-a îndepărtat
pe rege și pe preot.
7 Stăpânul Și-a respins altarul;
Și-a abandonat Sfântul Lăcaș.
A dat în mâna dușmanului
zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 Domnul a hotărât să distrugă
zidul fiicei Sionului.
El a întins o sfoară de măsurat
și nu Și-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut fortificațiile și zidul să bocească;
ele suferă împreună.
9 Porțile ei au fost îngropate în pământ,
iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse.
Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni,
Legea nu mai este,
iar profeții ei nu mai primesc
nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuți;
și-au presărat țărână deasupra capului;
și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac.
Fecioarele Ierusalimului
și-au plecat capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb.
Ficatul mi se varsă pe pământ,
din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită.
Copiii și cei alăptați
sunt leșinați pe străzile cetății.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea și vinul?“
și cad leșinați, asemenea răniților,
pe străzile cetății,
dându-și ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
13 Ce să mărturisesc despre tine?
Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar și cum să te alin,
fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
Cine te va vindeca?
14 Profeții tăi au avut pentru tine vedenii
false și amăgitoare.
Nu ți-au scos la iveală nelegiuirea,
ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ți-au spus rostiri
false și înșelătoare.
15 Toți trecătorii bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră și dau din cap
în fața fiicei Ierusalimului, zicând :
„Aceasta este cetatea care era numită
întruchiparea desăvârșită a frumuseții
și bucuria întregului pământ?“.
16 Toți dușmanii tăi
își deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâșnesc din dinți
și spun: „Am înghițit-o!
Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o!
Am ajuns s-o vedem!“.
17 Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise;
Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise
încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă;
a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi
și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.
18 Inima lor strigă către Stăpânul.
O, zid al fiicei Sionului!
Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu,
ziua și noaptea!
Nu-ți oferi niciun răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19 Ridică-te! Plângi în noapte,
la începutul străjilor!
Varsă-ți inima, asemenea apei,
înaintea Stăpânului!
Ridică-ți mâinile spre El
pentru viața copiilor tăi,
care sunt leșinați de foame
la capătul fiecărei străzi.
20 Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție!
Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva?
Să-și mănânce femeile rodul lor,
copiii pe care i-au alintat?
Să fie uciși preoții și profeții
în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?
21 Tânărul și bătrânul
zac întinși pe pământ, pe străzi.
Fecioarele și tinerii mei
au căzut loviți de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
și i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat teroarea peste mine
din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat,
nici n-a supraviețuit!
Pe cei îngrijiți și crescuți de mine
i-a nimicit dușmanul meu.
Jalea Ierusalimului
1 Cum a acoperit Domnul cu mânia sa cu nor pe fiica Sionului! A aruncat din ceruri pe pământ frumusețea lui Israel și nu și‐a adus aminte în ziua mâniei sale de așternutul picioarelor sale! 2 Domnul a înghițit toate locuințele lui Iacov și n‐a cruțat . A surpat în mânia sa cetățuile fiicei lui Iuda; le‐a aruncat la pământ, a pângărit împărăția și pe mai marii săi. 3 În aprinderea mâniei a tăiat orice corn al lui Israel: și‐a tras înapoi dreapta dinaintea vrăjmașului și a ars în Iacov ca para focului: mistuie de jur împrejur. 4 Și‐a întins arcul ca un vrăjmaș, a stat cu dreapta sa ca un potrivnic și a ucis tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Sionului. Și‐a vărsat mânia ca un foc. 5 Domnul a fost ca un vrăjmaș, a înghițit pe Israel; i‐a înghițit toate palatele, i‐a dărâmat cetățuile și a înmulțit fiicei lui Iuda suspinul și geamătul. 6 A răsturnat locașul său ca pe al unei grădini, a stricat locul adunării sale. Domnul a făcut să se uite în Sion ziua de sărbătoare și sabatul și în urgia mâniei sale a disprețuit pe împărat și pe preot. 7 Domnul a lepădat altarul său, a urât locașul său sfințit; a dat în mâna vrăjmașului zidurile palatelor sale; ei au scos strigăte în casa Domnului ca în zi de adunare de sărbătoare. 8 Domnul și‐a pus de gând să strice zidul fiicei Sionului; a întins funia, nu și‐a tras mâna de la înghițire; și a făcut să jelească zidul dinafară și zidul dinăuntru: amândouă lâncezesc. 9 Porțile lui s‐au cufundat în pământ; i‐a pierdut și i‐a sfărâmat zăvoarele; împăratul său și mai marii săi sunt între neamuri unde legea nu este; și prorocii lui nu găsesc vedenie de la Domnul. 10 Bătrânii fiicei Sionului șed la pământ, tac; și‐au presărat cenușă pe cap, sunt încinși cu saci. Fecioarele Ierusalimului își pleacă și ele capul la pământ. 11 Ochii mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele îmi ard, ficatul mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii și sugarii au leșinat în ulițele cetății. 12 Ei zic către mamele lor: Unde este grâul și vinul?, leșinând în ulițele cetății ca cei greu răniți și vărsându‐și sufletul în sânul mamelor lor. 13 Ce mărturie să‐ți aduc? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu cine să te alătur, ca să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci spărtura ta este mare, ca marea: cine te va vindeca? 14 Prorocii tăi au văzut pentru tine deșertăciune și nebunie și nu ți‐au descoperit nelegiuirea ca să‐ți întoarcă robia. Ci au văzut pentru tine cuvinte de deșertăciune și de amăgire. 15 Toți trecătorii bat din palme la tine, șuieră și clatină din cap la fiica Ierusalimului zicând : Aceasta‐i cetatea de care se zicea: Desăvârșită în frumusețe , Bucuria întregului pământ? 16 Toți vrăjmașii tăi și‐au deschis gura larg împotriva ta, șuieră și scrâșnesc din dinți zicând: Am înghițit‐o, da, aceasta‐i ziua pe care am așteptat‐o! Am aflat‐o, am văzut‐o ! 17 Domnul a făcut ce și‐a pus de gând; a împlinit cuvântul său pe care l‐a poruncit din zile de demult. A răsturnat și n‐a cruțat și a făcut ca vrăjmașul să se bucure de tine ; a înălțat cornul potrivnicilor tăi. 18 Inima lor a strigat către Domnul: O, zid al fiicei Sionului, varsă lacrimi zi și noapte ca un pârâu; nu‐ți da odihnă, să nu înceteze lumina ochilor tăi! 19 Scoală‐te , strigă noaptea la începutul străjilor; varsă‐ți inima ca apa înaintea feței Domnului. Ridică‐ți mâinile spre el pentru viața pruncilor tăi care leșină de foame la colțul tuturor ulițelor. 20 Vezi, Doamne, și privește cui ai făcut astfel! Să mănânce oare femeile rodul lor, pe pruncii pe care‐i poartă în brațe? Să fie uciși în locașul sfințit al Domnului preotul și prorocul? 21 Copilul și bătrânul zac la pământ pe ulițe, fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I‐ai ucis în ziua mâniei tale, ai junghiat și n‐ai cruțat. 22 Ai chemat spaimele mele din toate părțile ca într‐o zi de adunare de sărbătoare și nimeni n‐a scăpat, nici n‐a rămas în ziua mâniei Domnului. Pe cei ce i‐am purtat în brațe și i‐am crescut i‐a nimicit vrăjmașul meu.