Intrarea Domnului în Ierusalim
(Mt. 21:1-9Lc. 19:28-38Ioan 12:12-15)1 Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2 zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om. Dezlegați-l și aduceți-l! 3 Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el». Și imediat îl va trimite înapoi aici“.
4 Ei s-au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l-au dezlegat. 5 Unii dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“. 6 Ei le-au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i-au lăsat să plece. 7 Au adus măgărușul la Isus, și-au pus hainele peste el, iar Isus a încălecat pe el. 8 Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții împrăștiau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9 Cei care mergeau înainte și cei care-L urmau strigau:
„Osana!“
„Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“
10 „Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșului nostru David!“
„Osana în locurile preaînalte!“.
Blestemarea smochinului neroditor
(Mt. 21:18-19)11 A intrat în Ierusalim, în Templu, S-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.
12 În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13 A văzut de departe un smochin care avea frunze și S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n-a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14 Atunci i-a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“. Ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte .
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-22Lc. 19:45-47Ioan 2:13-16)15 Au ajuns în Ierusalim. Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 16 și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vas prin Templu. 17 El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune pentru toate popoarele»?
Dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari»“ .
18 Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui.
19 Și ori de câte ori se făcea târziu, Isus și ucenicii Lui ieșeau din cetate.
Puterea credinței
(Mt. 21:20-22Mt. 6:14)20 Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.
21 Petru și-a amintit ce se întâmplase și i-a zis:
‒ Rabbi, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!
22 Isus, răspunzând, le-a zis:
‒ Aveți credință în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun că, dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“ și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va da întocmai . 24 De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le-ați și primit, și ele vi se vor da. 25 Și când stați în picioare rugându-vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în Ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile. 26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în Ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.
Autoritatea lui Isus
(Mt. 21:23-27Lc. 20:1-8)27 Au intrat apoi din nou în Ierusalim.
În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii 28 și L-au întrebat:
‒ Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate ca să le faci?
29 Isus le-a zis:
‒ Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți-Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30 Botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!
31 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din Cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?». 32 Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33 Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis:
‒ Nu știm!
Atunci Isus le-a zis:
‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Intrarea în Ierusalim
1 Și când se apropie ei de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, spre muntele Măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi 2 și le zice: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată când veți intra în el, veți afla un măgăruș legat pe care n‐a șezut încă nimeni dintre oameni. Dezlegați‐l și aduceți‐l. 3 Și dacă v‐ar zice cineva: Pentru ce faceți aceasta? Spuneți: Domnul are trebuință de el. Și‐l va trimite îndată înapoi aici. 4 Și au plecat și au aflat un măgăruș legat la ușă afară la drumul larg și‐l dezleagă. 5 Și unii din cei ce stăteau acolo le‐au zis: Ce faceți de dezlegați măgărușul? 6 Iar ei le‐au spus cum a zis Isus și i‐au lăsat să plece. 7 Și aduc măgărușul la Isus și își pun veșmintele pe el și a șezut pe el. 8 Și mulți și‐au așternut veșmintele pe cale; iar alții frunziș pe care‐l tăiaseră din țarini. 9 Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: Osana . Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. 10 Binecuvântată este împărăția care vine, a tatălui nostru David. Osana în cele preaînalte. 11 Și a intrat în Ierusalim în Templu. Și când a privit de jur împrejur la toate, fiind acum pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12 Și a doua zi când au ieșit din Betania, a flămânzit. 13 Și văzând de departe un smochin având frunze, s‐a apropiat să vadă dacă poate va găsi ceva în el. Și când a venit la el, n‐a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor. 14 Și a răspuns și i‐a zis: De‐acum înainte nimeni să nu mănânce rod din tine în veac. Și ucenicii lui au auzit aceasta. 15 Și vin la Ierusalim. Și el a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Și nu îngăduia să ducă cineva vreun vas în Templu. 17 Și‐i învăța și le zicea: Oare nu este scris: Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate Neamurile? Iar voi ați făcut‐o o peșteră de tâlhari. 18 Și mai marii preoților și cărturarii au auzit și căutau cum să‐l piardă, căci se temeau de el, căci toată gloata era uimită de învățătura lui. 19 Și când se făcea seară, ieșea afară din cetate.
Puterea credinței
20 Și pe când treceau ei dimineața , au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Și Petru, aducându‐și aminte, îi zice: Rabi, iată smochinul pe care l‐ai blestemat s‐a uscat. 22 Și Isus răspunzând le zice: Aveți credință în Dumnezeu. 23 Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! și nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce zice se va face, va avea. 24 De aceea vă spun, tot ce veți cere, rugându‐vă, credeți că ați luat și veți avea. 25 Și când stați de vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. 26 Iar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.
Puterea lui Isus
27 Și ei vin iarăși la Ierusalim. Și pe când umbla el în Templu, mai marii preoților și cărturarii și bătrânii vin la el. 28 Și i‐au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ți‐a dat puterea aceasta ca să faci acestea? 29 Iar Isus le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt și răspundeți‐mi; și vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‐mi. 31 Și se chibzuiau în sine zicând: Dacă vom zice: Din cer; va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 32 Dar să zicem: De la oameni? Se temeau de gloată, căci toți țineau într‐adevăr pe Ioan că era proroc. 33 Și răspund lui Isus și zic: Nu știm. Și Isus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.