1 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște,
decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.
2 Un slujitor înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine
și va avea parte de moștenire ca unul dintre frați.
3 Creuzetul este pentru argint, iar cuptorul este pentru aur,
dar Cel Ce testează inimile este Domnul.
4 Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite
și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase.
5 Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Coroana bătrânilor sunt nepoții,
iar gloria copiilor sunt părinții lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil.
8 Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei;
indiferent de direcția în care se întoarce, ea reușește.
9 Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea,
dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10 O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput
decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit.
11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlnești o ursoaică ai cărei pui au fost furați
decât un nesăbuit în nebunia lui.
13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nu se va îndepărta răul de casa lui.
14 Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape;
părăsește cearta înainte de a se dezlănțui!
15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16 De ce să aibă cel nesăbuit bani în mână
ca să cumpere înțelepciunea,
de vreme ce nu are minte?
17 Prietenul iubește întotdeauna,
iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.
18 Omul fără minte dă garanție
și girează pentru semenul său.
19 Cine iubește cearta iubește fărădelegea;
cine-și face poarta înaltă caută distrugerea.
20 Cel cu inima pervertită nu găsește binele,
iar cel cu limba înșelătoare cade în necaz.
21 Cine naște un nesăbuit va avea întristare,
iar tatăl celui nebun nu va avea bucurie.
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile judecății.
24 Înțelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului.
25 Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să-l pedepsești pe cel drept,
nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor.
27 Cel ce-și înfrânează cuvintele are cunoștință
și cel cu duhul calm este un om priceput.
28 Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace
și priceput dacă își ține gura.
Înțelepciune și nebunie, mai ales la vorbire.
1 Mai bine este o bucată de pâine uscată și pace decât o casă plină de jertfe, cu ceartă. 2 Sluga înțeleaptă va domni peste fiul aducător de rușine și va avea parte de moștenire între frați. 3 Tigaia de lămurire este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile. 4 Făcătorul de rele pleacă urechea la buze nelegiuite; și mincinosul pleacă urechea la limba dărăpănării. 5 Cel ce râde de cel sărac ocărăște pe Făcătorul său. Cel ce se bucură de nenorocire nu va fi socotit nevinovat. 6 Cununa bătrânilor sunt copiii copiilor și slava copiilor sunt părinții lor. 7 Limba aleasă nu se potrivește netrebnicului: cu cât mai puțin buzele mincinoase pentru un mai mare. 8 Darul este o piatră scumpă în ochii celui ce‐l primește: ori încotro se îndreaptă, izbutește. 9 Cel ce acoperă greșeala caută iubire, dar cel ce istorisește iarăși un lucru, dezbină pe prieteni de aproape. 10 Mustrarea pătrunde mai adânc în cel ce are pricepere decât o sută de lovituri în cel nebun. 11 Răzvrătirea caută numai răscoală, dar un sol nemilos se va trimite împotriva ei. 12 Mai bine să întâmpine pe om o ursoaică lipsită de puii ei decât un nebun în nebunia lui. 13 Cel ce răsplătește binele cu rău, răul nu se va depărta de casa lui. 14 Începutul certei este ca și când s‐ar da drumul apelor; de aceea părăsește cearta înainte de a se aprinde. 15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt deopotrivă o urâciune Domnului. 16 La ce slujește prețul în mâna nebunului ca să‐și cumpere înțelepciune, când îi lipsește mintea? 17 Prietenul iubește în toate vremile și un frate este născut pentru strâmtorare. 18 Un om lipsit de minte bate palma, punându‐se chezaș pentru aproapele său. 19 Cel ce iubește cearta, iubește păcatul; cel ce își face poarta înaltă caută pieire. 20 Cel ce este rău la inimă nu află binele și cel ce are limba sucită cade în nenorocire. 21 Cel ce naște un nebun e spre durerea lui și tatăl unui nebun n‐are nicio bucurie. 22 O inimă veselă dă bună vindecare, dar duhul frânt usucă oasele. 23 Cel rău ia un dar din sân ca să sucească și căile judecății. 24 Înțelepciunea este înaintea feței celui ce are pricepere, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului. 25 Fiul nebun este supărarea tatălui său și amărăciunea celei ce l‐a născut. 26 Nu e bine a pedepsi pe cel drept, nici a bate pe cei mari pentru dreptatea lor . 27 Cel ce are cunoștință își înfrânează cuvintele și cel cu sânge rece este un om cu pricepere. 28 Chiar nebunul când tace este socotit înțelept, priceput când își închide buzele.