Rămășița lui Israel
1 Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
3 „Doamne, Ți-au ucis profeții,
Ți-au dărâmat altarele.
Numai eu singur am mai rămas,
iar ei încearcă să-mi ia viața“ .
4 Dar ce i-a răspuns Dumnezeu?
„Mi-am păstrat șapte mii de bărbați
care nu și-au plecat genunchiul
înaintea lui Baal“ .
5 Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Ce putem spune atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, 8 așa cum este scris:
„Dumnezeu le-a dat un duh de adormire,
ochi să nu vadă
și urechi să nu audă,
până în ziua de azi“ .
9 Iar David spune:
„Să li se prefacă masa într-o capcană, într-un laț,
într-o cursă și o răsplătire pe măsură !
10 Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă!
Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“ .
Mântuirea națiunilor
11 Prin urmare, întreb: s-au împiedicat ei în așa fel, încât să cadă pentru totdeauna? În niciun caz, ci, datorită alunecării lor, mântuirea a ajuns la neevrei, pentru a-i face pe israeliți geloși. 12 Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neevrei, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină?
13 Acum vă vorbesc vouă, neevreilor: întrucât sunt apostol al neevreilor, eu îmi glorific slujirea, 14 încercând cumva să stârnesc gelozia poporului meu și să-i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci, dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți? 16 Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt . Și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte .
17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina și rodnicia măslinului, 18 nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește-ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“. 20 Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Prin urmare, nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!
22 Uită-te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui . Altfel, și tu vei fi tăiat. 23 Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou. 24 Căci, dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!
Întregul Israel va fi mântuit
25 Căci nu vreau să nu știți taina aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire, până când va intra numărul complet al neevreilor. 26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, așa cum este scris:
„Eliberatorul va veni din Sion;
El va îndepărta lipsa de evlavie de la Iacov.
27 Acesta este legământul Meu cu ei,
când le voi înlătura păcatele“ .
28 În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor. 29 Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret. 30 Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s-a arătat milă prin neascultarea acestora, 31 tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum milă. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți.
Laudă lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!
34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Lui?“
35 „Cine I-a dat mai întâi ceva,
ca El să fie nevoit să-i dea înapoi?“
36 Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în veci! Amin.
Orbirea lui Israel
1 Deci zic: Oare a lepădat Dumnezeu pe poporul său? Să nu fie așa . Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu n‐a lepădat pe poporul său pe care l‐a cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce zice scriptura despre Ilie, cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 Doamne , au omorât pe prorocii tăi, au surpat altarele tale din temelie și eu am rămas singur și caută sufletul meu. 4 Dar ce‐i zice răspunsul dumnezeiesc? Mi‐am lăsat șapte mii de bărbați care nu și‐au plecat genunchiul la Baal. 5 Astfel deci și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri din har. 6 Iar dacă este din har, nu mai este din fapte: altfel harul nu mai este har. 7 Ce deci? Ceea ce caută stăruitor Israel n‐a dobândit, iar alegerea a dobândit aceasta și ceilalți au fost învârtoșați, 8 după cum este scris: Dumnezeu le‐a dat un duh de amorțire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de azi. 9 Și David zice: Masa lor să li se prefacă laț și capcană și piatră de poticnire și răsplată pentru ei. 10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și încovoaie‐le pururea spinarea.
Înștiințarea Neamurilor
11 Deci zic: Oare s‐au poticnit ei ca să cadă? Să nu fie așa . Ci prin poticnirea lor a venit mântuire pentru Neamuri, ca să‐i facă pe ei geloși. 12 Și dacă poticnirea lor este bogăția lumii și împuținarea lor o bogăție a Neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? 13 Vouă Neamurilor vă spun. Întrucât deci eu sunt apostol al Neamurilor îmi slăvesc slujba mea, 14 poate cumva voi face geloși pe cei ce sunt carnea mea, și voi mântui pe unii din ei. 15 Căci dacă lepădarea lor este împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață dintre cei morți? 16 Iar dacă pârga este sfântă, așa este și frământătura; și dacă rădăcina este sfântă, așa sunt și ramurile. 17 Și dacă unele dintre ramuri au fost rupte și tu , fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit în ele și te‐ai făcut împreună părtaș al rădăcinii și al grăsimii măslinului, 18 nu te lăuda față de ramuri; iar dacă te lauzi, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina pe tine. 19 Dar vei zice: Unele ramuri au fost rupte ca să fiu altoit eu. 20 Bine; au fost rupte prin necredința lor, iar tu stai prin credință. Nu gândi lucruri înalte, ci teme‐te . 21 Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Deci vezi bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime către cei ce au căzut, iar către tine bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei stărui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat. 23 Și chiar ei, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu este puternic să‐i altoiască iarăși. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din cel ce din fire este un măslin sălbatic și, împotriva firii, ai fost altoit într‐un măslin bun, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramurile firești, vor fi altoiți în chiar măslinul lor.
Tot Israelul va fi mântuit
25 Căci nu voiesc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți cuminți în ochii voștri înșivă, că pentru Israel s‐a făcut învârtoșare în parte până va intra plinătatea Neamurilor. 26 Și astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion; el va abate nelegiuirile de la Iacov. 27 Și acesta este legământul de la mine pentru ei, când voi înlătura păcatele lor. 28 Negreșit în ce privește evanghelia sunt vrăjmași, pentru voi, dar în ce privește alegerea sunt iubiți , pentru părinții lor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău. 30 Căci după cum și voi n‐ați ascultat altădată de Dumnezeu, iar acum ați căpătat milă prin neascultarea lor, 31 astfel și aceștia n‐au ascultat acum, ca prin mila către voi să capete și ei milă acum. 32 Căci Dumnezeu a închis împreună pe toți în neascultare ca să aibă milă de toți. 33 O, adâncime a bogăției și a înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de cu neputință de cercetat sunt judecățile lui și cât de cu neputință de urmărit căile lui! 34 Pentru că cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s‐a făcut sfetnicul lui? 35 Sau cine i‐a dat întâi lui și i se va da înapoi? 36 Căci toate sunt din el și prin el și pentru el! A lui să fie slava în veci! Amin.