Naomi și Rut
1 Pe vremea când judecau judecătorii, a fost o foamete în țară. Atunci, un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui și cu cei doi fii ai săi să locuiască temporar în câmpiile Moabului. 2 Bărbatul se numea Elimelek, soția lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahlon și Chilion. Ei erau efratiți din Betleemul lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, s-au stabilit acolo.
3 Însă Elimelek, soțul lui Naomi, a murit, și ea a rămas astfel singură cu cei doi fii ai ei. 4 Aceștia s-au căsătorit cu moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, 5 cei doi, adică Mahlon și Chilion, au murit și ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei și fără soțul său. 6 Atunci ea s-a ridicat, împreună cu nurorile ei, ca să se întoarcă acasă din câmpiile Moabului, căci, în timp ce era în regiunea Moabului, auzise că Domnul Își cercetase poporul și îi dăduse hrană. 7 Ea a ieșit din locul în care se afla, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Și au plecat la drum ca să se întoarcă în țara lui Iuda.
8 Naomi le-a zis totuși celor două nurori ale ei:
‒ Plecați! Întoarceți-vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să Se poarte față de voi cu bunătatea cu care și voi v-ați purtat față de cei ce au murit și față de mine! 9 Să dea Domnul ca fiecare dintre voi să găsească odihnă în casa viitorului soț!
Apoi le-a sărutat, iar ele și-au ridicat glasul și au plâns.
10 Ele i-au zis:
‒ Nu! Vom merge cu tine la poporul tău.
11 Dar Naomi a răspuns:
‒ Întoarceți-vă, fetele mele! De ce să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântecul meu, care să vă fie apoi soți? 12 Întoarceți-vă, fetele mele! Plecați! Căci eu sunt prea bătrână să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este speranță pentru mine, chiar dacă m-aș mărita în noaptea aceasta și aș naște fii, 13 ați aștepta voi până s-ar face mari? V-ați păstra voi pentru ei, fără să vă măritați? Nu, fetele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, căci mâna Domnului s-a întins împotriva mea.
14 Ele și-au ridicat glasul și au plâns din nou. Orpa a sărutat-o pe soacra sa și a plecat, dar Rut s-a ținut de ea.
15 Naomi a zis:
‒ Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei. Du-te și tu după cumnata ta.
16 Rut a răspuns:
‒ Nu insista să te părăsesc și să plec de la tine. Căci unde mergi tu, voi merge și eu. Unde vei înnopta tu, voi înnopta și eu. Poporul tău va fi și poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 17 Unde vei muri tu, voi muri și eu, și tot acolo voi fi și îngropată. Domnul să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă altceva, în afară de moarte, mă va despărți de tine!
18 Văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să-i mai vorbească astfel . 19 Cele două au călătorit până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, în toată cetatea a fost multă forfotă pe seama lor.
Femeile se întrebau:
‒ Aceasta este Naomi?
20 Ea le-a zis:
‒ Nu mă mai numiți Naomi, ci numiți-mă Mara, pentru că Cel Atotputernic m-a amărât mult. 21 Când am plecat aveam de toate, dar Domnul m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, de vreme ce Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?
22 Așa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.
Naomi
1 Și a fost așa : în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un bărbat din Betleemul lui Iuda s‐a dus să locuiască în câmpiile Moabului, el și nevasta sa și cei doi fii ai săi. 2 Și numele bărbatului era Elimelec și numele nevestei sale Naomi și numele celor doi fii ai săi Mahlon și Chilion, efratiți din Betleemul lui Iuda. Și au venit în câmpiile Moabului și au fost acolo. 3 Și Elimelec, bărbatul Naomiei, a murit și a rămas ea și cei doi fii ai săi. 4 Și și‐au luat neveste moabite. Numele uneia era Orpa și numele celei de a doua Rut. Și au locuit acolo ca la zece ani. 5 Și Mahlon și Chilion, amândoi, au murit și femeia a rămas fără cei doi fii ai săi și fără bărbatul ei.
Rut
6 Și s‐a sculat ea, și nurorile ei, și s‐a întors din câmpiile Moabului, căci auzise în câmpiile Moabului că Domnul cercetase pe poporul său ca să le dea pâine. 7 Și a ieșit din locul unde fusese, și cele două nurori ale sale cu ea, și au mers pe cale ca să se întoarcă în țara lui Iuda. 8 Și Naomi a zis celor două nurori ale sale: Duceți‐vă, întoarceți‐vă fiecare în casa mamei sale. Domnul să facă îndurare cu voi cum ați făcut voi cu cei morți și cu mine. 9 Deie‐vă Domnul să aflați odihnă fiecare în casa bărbatului său! Și le‐a sărutat și ele și‐au înălțat glasurile și au plâns. 10 Și i‐au zis: Voim să ne întoarcem negreșit cu tine la poporul tău. 11 Și Naomi a zis: Întoarceți‐vă, fiicele mele; pentru ce să mergeți cu mine? Oare mai sunt fii în pântecele meu ca să vă fie bărbați? 12 Întoarceți‐vă, fiicele mele, duceți‐vă; căci sunt prea bătrână, ca să mai am bărbat. Dacă aș zice: Am nădejde, chiar în această noapte, dacă aș fi a unui bărbat și aș naște fii, 13 oare ați aștepta voi pentru asta până să se facă mari? V‐ați ținea voi oare pentru asta ca să nu fiți ale altor bărbați? Nu, fiicele mele, căci eu sunt în mai mare amărăciune decât voi, căci mâna Domnului a ieșit împotriva mea. 14 Și ele și‐au înălțat glasul și au plâns iarăși. Și Orpa a sărutat pe soacră‐sa, dar Rut s‐a alipit de ea. 15 Și ea a zis: Iată, cumnată‐ta s‐a întors la poporul ei și la dumnezeii ei: întoarce‐te după cumnată‐ta. 16 Și Rut a zis: Nu sta de mine să te părăsesc, să mă întorc de pe urma ta; căci încotro vei merge tu voi merge și eu, și unde vei mânea tu, voi mânea și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 17 Unde vei muri tu, voi muri și eu și acolo voi fi înmormântată. Așa să‐mi facă Domnul și încă mai mult dacă altceva decât moartea mă va despărți pe mine de tine! 18 Și văzând că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să‐i mai vorbească. 19 Și au mers amândouă până au venit la Betleem. Și a fost așa : când au venit la Betleem, toată cetatea era în mișcare pentru ele și femeile ziceau: Aceasta e Naomi? 20 Și ea le‐a zis: Nu mă numiți Naomi, numiți‐mă Mara, căci Cel Atotputernic m‐a amărât foarte mult. 21 M‐am dus plină și Domnul m‐a adus iarăși acasă deșartă. Pentru ce mă mai numiți Naomi, fiindcă Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic m‐a întristat? 22 Și Naomi s‐a întors, și cu ea Rut Moabita, noră‐sa, care se întorcea din câmpiile Moabului; și au venit în Betleem la începutul secerișului.