Zaharia 1

1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia , fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 2 „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinții voștri. 3 Spune-le dar: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.» 4 Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: «Așa vorbește Domnul oștirilor: Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!» Dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. 5 Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau prorocii să trăiască veșnic? 6 Totuși cuvintele Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors și au zis: «Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre!»’ ”

7 În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 8 „M-am uitat noaptea și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii , murgi și albi.” 9 Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!” 10 Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” 11 Și ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți și au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este în pace și liniștit!” 12 Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani ?” 13 Domnul a răspuns cu vorbe bune , cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. 14 Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion 15 și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puțin , dar ele au ajutat spre nenorocire.» 16 De aceea așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’ 17 Strigă din nou și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul , va alege iarăși Ierusalimul».’ ” 18 Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne! 19 Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.” 20 Domnul mi-a arătat patru fierari. 21 Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?” Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”