1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului . 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost 3 și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!” și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”, 4 nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor? 7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? 8 Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți. 9 Dar, dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de lege. 10 Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate. 11 Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi.” Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii. 12 Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o Lege a slobozeniei: 13 căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata. 14 Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele 16 și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17 Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” Arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele. 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară! 20 Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire” și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. 24 Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale? 26 După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.
Prejudecățile și Legea împărătească
1 Frații mei, să nu vă trăiți viața de credință în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, favorizând pe cineva. 2 Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur, într-o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și-i spuneți: „Tu așază-te aici, pe locul acesta bun!“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază-te lângă scăunașul meu!“, 4 oare n-ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n-ați devenit voi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? 6 Însă voi l-ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8 Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“ , bine faceți. 9 Dar dacă favorizați pe cineva, comiteți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10 Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă , s-a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor . 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“ , a spus și: „Să nu ucizi“ . Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. 12 În felul acesta să vorbiți și să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13 Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
Credința și fapta
14 Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17 Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.
18 Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele. 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul, și bine faci. Dar și demonii cred… și se înfioară!“. 20 Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare? 21 Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac? 22 Înțelegi? Credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința lui a fost făcută desăvârșită. 23 Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“ . Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa și prostituata Rahab: n-a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i-a primit ca oaspeți pe mesageri și i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.