Învățăturile date lui Solomon
1 Și s‐au apropiat zilele lui David ca să moară și a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând: 2 Eu merg pe calea întregului pământ; tu întărește‐te și fii bărbat. 3 Și păzește cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile lui, păzind așezămintele lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să propășești în tot ce vei face și oriunde te vei întoarce, 4 ca Domnul să întărească cuvântul său pe care l‐a vorbit despre mine zicând: Dacă copiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând înaintea mea în adevăr, cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit, a zis el , de un bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel. 5 Și mai știi și ce mi‐a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor doi mai mari ai oștirilor lui Israel: lui Abner , fiul lui Ner, și lui Amasa , fiul lui Ieter, pe care i‐a ucis și a vărsat în vreme de pace sânge de război și a pus sânge de război pe cingătoarea care era pe coapsele lui și pe încălțămintele care erau în picioarele lui. 6 Și fă după înțelepciunea ta și căruntețea lui să nu se pogoare în pace în Șeol. 7 Dar să arăți îndurare fiilor lui Barzilai din Galaad și ei să fie dintre cei ce vor mânca la masa ta, căci au venit la mine când fugeam de fața lui Absalom, fratele tău. 8 Și iată, la tine este Șimei , fiul lui Ghera, Beniamitul, de la Bahurim. El m‐a blestemat cu blestem greu în ziua când mergeam la Mahanaim, dar s‐a pogorât spre întâmpinarea mea la Iordan și i‐am jurat pe Domnul zicând: Nu te voi omorî cu sabia. 9 Și acum nu‐l socoti fără vină , căci ești bărbat înțelept și știi ce să‐i faci și să pogori în sânge căruntețele lui în Șeol. 10 Și David a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat în cetatea lui David. 11 Și zilele cât a domnit David peste Israel au fost patruzeci de ani; șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim. 12 Și Solomon a șezut pe scaunul de domnie al lui David, tatăl său; și împărăția s‐a întărit foarte mult.
Solomon omoară pe Adonia
13 Și Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat‐Șeba, mama lui Solomon. Și ea a zis: Vii cu pace? Și el a zis: Cu pace. 14 Și a zis: Am să‐ți spun un cuvânt. Și ea a zis: Vorbește. 15 Și el a zis: Știi că împărăția era a mea și către mine și‐a îndreptat fața tot Israelul ca să fiu împărat, dar împărăția s‐a întors și este a fratelui meu, căci era a lui de la Domnul. 16 Și acum cer o singură cerere de la tine; să nu‐mi întorci fața mea. 17 Și ea i‐a zis: Vorbește. Și el a zis: Vorbește, rogu‐te, împăratului Solomon, căci nu‐ți va întoarce fața ta, să‐mi dea de nevastă pe Abișag , Sunamita. 18 Și Bat‐Șeba a zis: Bine, voi vorbi împăratului pentru tine. 19 Și Bat‐Șeba a intrat la împăratul Solomon să‐i vorbească pentru Adonia. Și împăratul s‐a sculat în întâmpinarea ei și s‐a plecat înaintea ei și a șezut jos pe scaunul său de domnie și a făcut să se pună un scaun de domnie pentru mama împăratului și ea a șezut la dreapta lui. 20 Și ea a zis: O mică cerere cer de la tine, nu‐mi întoarce fața mea. Și împăratul a zis: Cere, mama mea, căci nu‐ți voi întoarce fața ta. 21 Și ea a zis: Să se dea Abișag, Sunamita, de nevastă lui Adonia, fratele tău. 22 Și împăratul Solomon a răspuns și a zis mamei sale: Și pentru ce ceri pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare și pentru el și pentru Abiatar , preotul, și pentru Ioab, fiul Țeruiei. 23 Și împăratul Solomon a jurat pe Domnul zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult de n‐a vorbit Adonia acest cuvânt chiar împotriva vieții lui. 24 Și acum, viu este Domnul, care m‐a întărit și m‐a pus pe scaunul de domnie al lui David, tatăl meu, și care mi‐a făcut o casă, după cum a vorbit, astăzi va fi omorât Adonia. 25 Și împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el s‐a aruncat asupra lui și a murit.
Abiatar scos din slujbă
26 Și împăratul a zis lui Abiatar, preotul: Mergi la Anatot , la câmpurile tale căci ești un om al morții, dar astăzi nu te voi omorî căci ai purtat chivotul Domnului înaintea lui David, tatăl meu, și ai suferit în tot ce a suferit tatăl meu. 27 Și Solomon a izgonit pe Abiatar din preoția Domnului spre a împlini cuvântul Domnului pe care l‐a vorbit cu privire la casa lui Eli în Silo.
Omorârea lui Ioab
28 Și știrea a venit până la Ioab; căci Ioab se întorsese după Adonia și nu se întorsese după Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și a apucat coarnele altarului. 29 Și s‐a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și iată este lângă altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: Du‐te, aruncă‐te asupra lui. 30 Și Benaia a venit la cortul Domnului și i‐a zis: Așa zice împăratul: Ieși! Și el a zis: Nu, căci aici voi muri. Și Benaia a adus iarăși vorbă împăratului, zicând: Așa a vorbit Ioab și așa mi‐a răspuns. 31 Și împăratul i‐a zis: Fă cum a zis și aruncă‐te asupra lui și înmormântează‐l și depărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele, pe care l‐a vărsat Ioab, fără cuvânt. 32 Și Domnul să întoarcă sângele lui pe capul lui, pentru că s‐a aruncat asupra celor doi bărbați mai drepți și mai buni decât el și i‐a ucis cu sabia și tatăl meu David n‐a știut: pe Abner , fiul lui Ner, mai marele oastei lui Israel, și pe Amasa , fiul lui Ieter, mai marele oastei lui Iuda. 33 Și sângele lor să se întoarcă pe capul lui Ioab și pe capul seminței lui în veac: iar pacea să fie de la Domnul peste David și sămânța lui și casa lui și scaunul lui de domnie în veac. 34 Și Benaia, fiul lui Iehoiada, s‐a suit și s‐a aruncat asupra lui și l‐a omorât. Și a fost înmormântat în casa lui în pustie. 35 Și împăratul a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui, peste oaste și împăratul a pus pe Țadoc , preotul, în locul lui Abiatar .
Omorârea lui Șimei
36 Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei și i‐a zis: Zidește‐ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo și să nu ieși de acolo, nici încoace nici încolo. 37 Și va fi așa : în ziua când vei ieși și vei trece pârâul Chedron, să știi că vei muri negreșit: sângele tău va fi pe capul tău. 38 Și Șimei a zis împăratului: Bun este cuvântul; cum a vorbit domnul meu, împăratul, așa va face slujitorul tău. Și Șimei a locuit în Ierusalim multe zile. 39 Și a fost așa : după trecere de trei ani, doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș , fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Și au spus lui Șimei, zicând: Iată, slujitorii tăi sunt în Gat. 40 Și Șimei s‐a sculat și și‐a înșeuat măgarul și s‐a dus la Gat la Achiș, ca să caute pe slujitorii săi, și Șimei s‐a dus și a adus pe slujitorii săi din Gat. 41 Și s‐a spus lui Solomon că Șimei s‐a dus din Ierusalim la Gat și s‐a întors. 42 Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei și i‐a zis: Oare nu te‐am pus eu să juri pe Domnul și ți‐am mărturisit zicând: Să știi negreșit că în ziua când vei ieși și te vei duce încoace și încolo, vei muri? Și tu mi‐ai spus: Bun este cuvântul pe care l‐am auzit. 43 Pentru ce dar n‐ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți‐am poruncit‐o? 44 Și împăratul a zis lui Șimei: Cunoști tot răul pe care știe inima ta că l‐ai făcut lui David, tatăl meu: și Domnul să întoarcă răul tău pe capul tău, 45 și împăratul Solomon să fie binecuvântat și scaunul de domnie al lui David să fie întărit înaintea Domnului în veac. 46 Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el a ieșit și s‐a aruncat asupra lui și a murit. Și împărăția s‐a întărit în mâna lui Solomon.
Testamentul politic al lui David
1 Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său, Solomon, zicând: 2 „Eu mă duc pe calea întregului pământ. Întărește-te și fii bărbat! 3 Împlinește cererile Domnului, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile Lui, așa cum este scris în Legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge 4 și pentru ca Domnul să-Și țină promisiunea pe care mi-a făcut-o, zicând: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel».
5 Tu știi ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a ucis și a vărsat sânge de război în timp de pace. A pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare. 6 Fă-i după înțelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuința Morților.
7 Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.
8 Iată, îl ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanaim, dar, când a coborât în întâmpinarea mea la Iordan, i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». 9 Tu însă să nu-l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și vei ști ce să-i faci. Cu sânge să-i cobori perii albi în Locuința Morților!“.
10 Apoi David a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David. 11 El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. 12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, și domnia lui s-a consolidat foarte mult.
Consolidarea autorității politice a lui Solomon
(1 Cron. 29:26-28)13 Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batșeba, mama lui Solomon.
Ea l-a întrebat:
‒ Vii cu pace?
El a răspuns:
‒ Cu pace.
14 Apoi el a zis:
‒ Am ceva să-ți spun.
Ea a zis:
‒ Vorbește.
15 El a zis:
‒ Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul își îndreptase fața spre mine ca să fiu rege. Dar domnia i-a revenit fratelui meu, căci a primit-o de la Domnul. 16 Acum, doresc să-ți cer o favoare. Să nu-mi întorci fața!
Ea i-a zis:
‒ Vorbește.
17 El a zis:
‒ Spune-i, te rog, regelui Solomon să mi-o dea de soție pe Abișag, șunamita, fiindcă el nu te va refuza.
18 Batșeba a răspuns:
‒ Bine, îi voi vorbi regelui pentru tine.
19 Batșeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei și apoi s-a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron pentru mama lui, iar ea s-a așezat la dreapta lui.
20 Apoi ea a zis:
‒ Doresc să-ți cer o mică favoare. Să nu-mi întorci fața!
Regele i-a răspuns:
‒ Cere, mamă, căci nu-ți voi întoarce fața.
21 Ea a zis:
‒ Abișag, șunamita, să-i fie dată de soție fratelui tău Adonia.
22 Regele Solomon a răspuns și i-a zis mamei sale:
‒ De ce o ceri doar pe Abișag, șunamita, pentru Adonia? Cere și domnia pentru el, căci este fratele meu mai mare. Cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei!
23 Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă aceste cuvinte nu-l vor costa viața pe Adonia. 24 Viu este Domnul Care m-a întărit și m-a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“. 25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, ca să-l omoare. Și, astfel, Adonia a murit.
26 După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, deoarece ai purtat Chivotul Domnului, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu“. 27 Astfel, Solomon l-a alungat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, împlinind cuvântul pe care îl rostise Domnul la Șilo despre Casa lui Eli.
28 Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului. 29 Regele Solomon a fost înștiințat că Ioab a fugit la Cortul Domnului și că, iată, era lângă altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te și omoară-l!“.
30 Benaia a ajuns la Cortul Domnului și i-a zis lui Ioab :
‒ Așa vorbește regele: „Ieși afară!“.
Dar el a răspuns:
‒ Nu! Vreau să mor aici.
Benaia s-a întors la rege cu acest mesaj, zicând:
‒ Așa a vorbit Ioab și așa mi-a răspuns.
31 Regele i-a zis:
‒ Fă așa cum a zis. Omoară-l și apoi îngroapă-l. Să îndepărtezi astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără motiv. 32 Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a omorât pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul armatei lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul armatei lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru. 33 Sângele lor să fie asupra capului lui Ioab și asupra capului urmașilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a urmașilor lui, a familiei lui și a tronului lui să fie pace de la Domnul pentru totdeauna.
34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a dus, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea lui din deșert. 35 Regele l-a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al armatei în locul lui Ioab, iar pe preotul Țadok l-a pus în locul lui Abiatar.
36 Apoi regele a trimis să-l cheme pe Șimei și i-a zis:
‒ Construiește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo, dar să nu pleci de acolo în altă parte. 37 Fii sigur că, în ziua în care vei pleca și vei trece pârâul Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va fi asupra capului tău.
38 Șimei i-a răspuns regelui:
‒ Bine, slujitorul tău va face așa cum a zis stăpânul meu, regele.
Astfel, Șimei a locuit multe zile la Ierusalim. 39 Trei ani mai târziu, însă, doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. L-au înștiințat pe Șimei, zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt în Gat“. 40 Atunci Șimei s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Achiș, în Gat, ca să-și caute slujitorii. Șimei a plecat și și-a adus slujitorii înapoi din Gat.
41 I s-a spus lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s-a întors. 42 Atunci regele a trimis și l-a chemat pe Șimei. El i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu te-am avertizat, zicând: «În ziua în care vei pleca și te vei duce în altă parte, să știi sigur că vei muri»? Și nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!». 43 De ce nu ți-ai ținut jurământul făcut Domnului și n-ai ascultat porunca pe care ți-am dat-o?“. 44 Apoi regele i-a zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău. 45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi consolidat înaintea Domnului pentru totdeauna“. 46 Și regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare . El a ieșit, l-a lovit pe Șimei și l-a omorât. Și, astfel, Solomon și-a consolidat domnia.