Uneltirea lui Abimelec
1 Și Abimelec, fiul lui Ierubaal, s‐a dus la Sihem, la frații mamei sale, și a vorbit către ei și către toate familiile casei tatălui mamei sale, zicând: 2 Vorbiți, rogu‐vă, la urechile tuturor locuitorilor Sihemului: Ce este mai bine pentru voi: să domnească peste voi șaptezeci de bărbați, toți fii ai lui Ierubaal, sau să domnească peste voi un singur bărbat? Și aduceți‐vă aminte că eu sunt osul vostru și carnea voastră. 3 Și frații mamei sale au vorbit toate cuvintele acestea de el în urechile tuturor locuitorilor din Sihem. Și inima lor s‐a plecat spre Abimelec, căci au zis: El este fratele nostru. 4 Și i‐au dat șaptezeci de sicli de argint din casa lui Baal‐Berit , cu ei Abimelec a tocmit oameni fără căpătâi și stricați, și l‐au urmat. 5 Și a venit în casa tatălui său la Ofra și a ucis pe o singură piatră pe frații săi, pe fiii lui Ierubaal, șaptezeci de bărbați; și a rămas numai Iotam, cel mai mic fiu al lui Ierubaal, căci s‐a ascuns. 6 Și toți locuitorii Sihemului s‐au adunat și tot Bet‐Milo și s‐au dus și au făcut împărat pe Abimelec la stejarul stâlpului, care este în Sihem.
Pilda lui Iotam
7 Și au spus lui Iotam. Și el s‐a dus și a stătut pe vârful muntelui Garizim și și‐a ridicat glasul, și a strigat și le‐a zis: Ascultați‐mă, locuitori ai Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte. 8 Copacii s‐au dus odată să ungă un împărat peste ei. Și au zis măslinului: Domnește peste noi! 9 Și măslinul le‐a zis: Să‐mi las eu grăsimea mea cu care se cinstește Dumnezeu și omul prin mine și să mă duc să mă clatin peste copaci? 10 Și copacii au zis smochinului: Vino, domnește peste noi! 11 Și smochinul le‐a zis: Să‐mi las eu dulceața mea și rodul meu cel bun și să mă duc să mă clatin peste copaci? 12 Și copacii au zis viței: Vino tu, domnește peste noi! 13 Și vița le‐a zis: Să‐mi las eu mustul meu care veselește pe Dumnezeu și pe om, și să mă duc să mă clatin peste copaci? 14 Și toți copacii au zis spinului: Vino tu, domnește peste noi! 15 Și spinul a zis copacilor: Dacă într‐adevăr mă ungeți împărat peste voi, veniți, puneți‐vă încrederea în umbra mea; iar de nu, să iasă foc din spin și să mistuie cedrii Libanului. 16 Și acum, dacă ați lucrat cu adevăr și cu desăvârșire, făcând împărat pe Abimelec, și dacă ați lucrat bine cu Ierubaal și casa sa, și dacă i‐ați făcut după vrednicia mâinilor sale; 17 căci tatăl meu s‐a luptat pentru voi și și‐a primejduit viața și v‐a scăpat din mâna lui Madian; 18 dar voi v‐ați sculat astăzi împotriva casei tatălui meu și ați ucis pe o singură piatră pe fiii săi, șaptezeci de inși, și ați făcut împărat pe Abimelec, fiul roabei sale, peste locuitorii Sihemului, pentru că este fratele vostru; 19 dacă deci ați lucrat cu adevăr și cu desăvârșire cu Ierubaal și cu casa sa în această zi, bucurați‐vă de Abimelec și să se bucure și el de voi! 20 Iar de nu, să iasă foc din Abimelec și să mistuie pe locuitorii Sihemului și pe Bet‐Milo, și să iasă foc din locuitorii Sihemului și din Bet‐Milo și să mistuie pe Abimelec. 21 Și Iotam a alergat și a fugit și s‐a dus la Beer și a locuit acolo, de frica lui Abimelec, fratele său.
Sfârșitul rușinos al lui Abimelec
22 Și Abimelec a domnit peste Israel trei ani. 23 Și Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului; și locuitorii Sihemului au fost necredincioși lui Abimelec; 24 ca neomenia arătată celor șaptezeci de fii ai lui Ierubaal și sângele lor să fie pus asupra lui Abimelec, fratele lor, care i‐a ucis și asupra locuitorilor Sihemului, care i‐au întărit mâinile, ca să ucidă pe frații săi. 25 Și locuitorii Sihemului au pus pândași pentru el pe vârfurile munților și prădau pe toți cei ce treceau pe cale pe lângă ei. Și s‐a spus lui Abimelec. 26 Și Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu frații săi și au trecut la Sihem și locuitorii Sihemului s‐au încrezut în el. 27 Și au ieșit la câmpii, și au cules viile și au călcat și s‐au veselit, și au intrat în casa dumnezeului lor și au mâncat și au băut, și au blestemat pe Abimelec. 28 Și Gaal, fiul lui Ebed, a zis: Cine este Abimelec, și cine este Sihem ca să‐i slujim? Nu este el fiul lui Ierubaal și Zebul priveghetorul său? Slujiți bărbaților lui Hamor , tatăl lui Sihem! Și pentru ce i‐am sluji lui? 29 O, de ar fi acest popor în mâna mea , aș îndepărta pe Abimelec! Și a zis de Abimelec: Înmulțește‐ți oastea și ieși! 30 Și Zebul, mai marele cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și mânia lui s‐a aprins. 31 Și a trimis soli cu vicleșug la Abimelec, zicând: Iată Gaal, fiul lui Ebed, și frații săi au venit la Sihem și iată ei întărâtă cetatea împotriva ta. 32 Și acum scoală‐te noaptea, tu și poporul care este cu tine, și pândește în câmpii. 33 Și va fi așa : dimineața la răsăritul soarelui, scoală‐te de vreme și năpustește‐te asupra cetății, și iată el și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta și vei face cu el ce va găsi mâna ta. 34 Și Abimelec s‐a sculat noaptea și tot poporul care era cu el, și s‐au pus la pândă împotriva Sihemului în patru cete. 35 Și Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stătut la intrarea porții cetății. Și Abimelec și tot poporul care era cu el s‐a sculat de la pândă. 36 Și Gaal a văzut poporul și a zis lui Zebul: Iată poporul se coboară din vârfurile munților. Și Zebul i‐a zis: Tu vezi umbra munților ca oameni. 37 Și Gaal a vorbit iarăși și a zis: Iată poporul se coboară de pe înălțimea țării și o ceată vine pe calea Stejarului Ghicitorului. 38 Și Zebul i‐a zis: Unde e acum gura ta cu care ziceai: Cine e Abimelec ca să‐i slujim? Nu este acesta poporul pe care l‐ai disprețuit? Ieși acum, rogu‐te, și luptă‐te cu el. 39 Și Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Sihemului și s‐a luptat cu Abimelec. 40 Și Abimelec l‐a gonit și el a fugit dinaintea lui și mulți au căzut uciși până la intrarea porții. 41 Și Abimelec a locuit în Aruma. Și Zebul a izgonit pe Gaal și pe frații săi ca să nu locuiască în Sihem. 42 Și a fost așa : a doua zi poporul a ieșit la câmp și au spus lui Abimemelec. 43 Și el a luat poporul și l‐a împărțit în trei cete și a șezut la pândă în câmp. Și s‐a uitat și iată poporul ieșea din cetate. Și s‐a sculat împotriva lor și i‐a bătut. 44 Și Abimelec și cetele care erau cu el s‐au năpustit înainte și au stat la intrarea porții cetății, și două din cete s‐au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmpii și i‐au ucis. 45 Și Abimelec s‐a luptat împotriva cetății toată ziua aceea și a luat cetatea și a ucis poporul care era în ea, și a sfărâmat cetatea și a presărat‐o cu sare. 46 Și toți stăpânii turnului Sihemului au auzit și au intrat în întăritura casei dumnezeului Berit. 47 Și s‐a spus lui Abimelec că toți stăpânii turnului Sihemului s‐au adunat. 48 Și Abimelec s‐a suit pe muntele Țalmon , el și tot poporul care era cu el, și Abimelec a luat o secure în mâna sa și a tăiat o ramură din copaci și a ridicat‐o și a pus‐o pe umărul său, și a zis către tot poporul care era cu el: Ce m‐ați văzut că fac eu, grăbiți‐vă să faceți ca mine. 49 Și tot poporul la fel și‐a tăiat fiecare ramura și au mers după Abimelec, și le‐au pus pe întăritură și au ars cu foc întăritura deasupra lor. Și au murit toți bărbații turnului Sihemului, ca la o mie de bărbați și de femei. 50 Și Abimelec s‐a dus la Tebeț și a tăbărât împotriva Tebețului și l‐a luat. 51 Și era un turn tare în mijlocul cetății și acolo au fugit toți bărbații și femeile și toți locuitorii cetății; și au încuiat după ei și s‐au suit pe acoperișul turnului. 52 Și Abimelec a venit până la turn și s‐a luptat împotriva lui și s‐a apropiat de intrarea turnului ca să‐l ardă cu foc. 53 Și o femeie a aruncat o piatră de la râșniță deasupra pe capul lui Abimelec și i‐a sfărâmat creștetul. 54 Și el a chemat îndată la sine pe tânărul care‐i purta armele și i‐a zis: Scoate‐ți sabia și omoară‐mă ca să nu se zică de mine: L‐a ucis o femeie. Și tânărul său l‐a străpuns și a murit. 55 Și bărbații lui Israel văzând că Abimelec a murit, s‐au dus fiecare la locul său. 56 Și Dumnezeu a întors asupra lui Abimelec răutatea pe care o făcuse tatălui său, ucizând pe cei șaptezeci de frați ai săi. 57 Și toată răutatea bărbaților Sihemului Dumnezeu a întors‐o asupra capetelor lor și blestemul lui Ioatam, fiul lui Ierubaal, a venit asupra lor.
Abimelek
1 Abimelek, fiul lui Ierub-Baal, s-a dus la Șechem, la frații mamei lui, și le-a vorbit atât lor, cât și întregului clan al familiei tatălui mamei lui, zicând: 2 „Spuneți, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor Șechemului: «Ce este mai bine pentru voi: să stăpânească peste voi șaptezeci de bărbați, toți fii ai lui Ierub-Baal, sau să stăpânească peste voi un singur bărbat? Aduceți-vă aminte că sunt os din oasele voastre și carne din carnea voastră!»“.
3 Frații mamei lui au spus pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor Șechemului, iar inima lor s-a îndreptat spre Abimelek, căci își ziceau: „Este fratele nostru!“. 4 I-au dat lui Abimelek șaptezeci de șecheli de argint din templul lui Baal-Berit, iar acesta a plătit cu ei niște bărbați de nimic și ticăloși, care au mers după el. 5 Apoi a venit la familia tatălui său, în Ofra, și i-a ucis pe o singură piatră pe frații lui, fii ai lui Ierub-Baal, șaptezeci de bărbați. Însă Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal, a scăpat, căci se ascunsese. 6 După aceea, toți locuitorii Șechemului și toți cei din Bet-Milo s-au strâns laolaltă și au venit să-l facă pe Abimelek rege lângă stejarul monumentului care este în Șechem.
Pilda lui Iotam
7 Când l-au înștiințat pe Iotam de lucrul acesta, Iotam s-a dus și s-a așezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo el și-a ridicat glasul și a strigat, zicând: „Ascultați-mă, locuitori ai Șechemului, ca și Dumnezeu să vă asculte pe voi!
8 Copacii au plecat să ungă un rege peste ei și i-au zis măslinului: «Domnește peste noi!». 9 Dar măslinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu uleiul meu, prin care sunt onorați Dumnezeu și oamenii, și să merg să mă legăn peste copaci?».
10 Apoi copacii i-au zis smochinului: «Vino tu și domnește peste noi!». 11 Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceața mea și roadele mele cele bune și să merg să mă legăn peste copaci?».
12 Atunci copacii i-au zis viței: «Vino tu și domnește peste noi!». 13 Dar vița le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu vinul, care aduce bucurie lui Dumnezeu și oamenilor, și să merg să mă legăn peste copaci?».
14 Atunci toți copacii i-au zis spinului: «Vino tu și domnește peste noi!». 15 Spinul le-a răspuns copacilor: «Dacă vreți cu adevărat să mă ungeți ca rege al vostru, veniți și adăpostiți-vă la umbra mea, dar dacă nu vreți, atunci să iasă foc din spin și să ardă cedrii Libanului!».
16 Oare cu credincioșie și integritate ați lucrat voi când l-ați numit rege pe Abimelek? V-ați purtat voi bine cu Ierub-Baal și familia lui? Și oare i-ați făcut voi după cum merita? 17 Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, și-a riscat viața și v-a eliberat din mâna lui Midian. 18 Dar voi v-ați ridicat astăzi împotriva familiei tatălui meu și i-ați ucis fiii, șaptezeci de bărbați, pe o singură piatră. Apoi l-ați numit rege peste locuitorii Șechemului pe Abimelek, fiul slujitoarei lui, pentru că este fratele vostru. 19 Dacă ați lucrat astăzi cu credincioșie și integritate față de Ierub-Baal și familia lui, atunci bucurați-vă de Abimelek și el să se bucure de voi! 20 Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelek și să-i nimicească pe locuitorii Șechemului și pe cei din Bet-Milo! Și să iasă foc din locuitorii Șechemului și din Bet-Milo ca să-l nimicească pe Abimelek!“.
21 Apoi Iotam a fugit, a scăpat și s-a dus la Beer. Și a locuit acolo, departe de fața lui Abimelek, fratele său.
Dumnezeu pune capăt răutății lui Abimelek
22 Abimelek domnea peste Israel de trei ani. 23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek și locuitorii Șechemului și, astfel, locuitorii Șechemului l-au trădat pe Abimelek, 24 pentru ca violența comisă față de cei șaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată, iar sângele lor să fie astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i-a ucis, precum și asupra locuitorilor Șechemului, care l-au ajutat pe acesta să-și ucidă frații. 25 Locuitorii Șechemului au pus la pândă pe vârfurile munților niște oameni care-i jefuiau pe drumeții ce treceau pe lângă ei. Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta.
26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit împreună cu frații lui și a trecut în Șechem. Locuitorii Șechemului s-au încrezut în el. 27 El și oamenii lui au ieșit la câmp, le-au cules viile, au stors strugurii, apoi au dat un ospăț. Ei au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelek. 28 Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek și cine este Șechem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal și nu este Zebul supraveghetorul lui? Este mai bine să slujiți oamenilor lui Hamor, tatăl lui Șechem. De ce să-i slujim lui Abimelek ? 29 Ah, dacă ar pune cineva poporul acesta în mâna mea! L-aș răsturna pe Abimelek!“. Iar despre Abimelek zicea: „Înmulțește-ți armata și ieși!“.
30 Zebul, conducătorul cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și s-a mâniat. 31 A trimis pe ascuns niște mesageri la Abimelek, zicând: „Iată că Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu frații săi au venit la Șechem și răscoală cetatea împotriva ta. 32 Ridică-te noaptea împreună cu poporul care este cu tine și stai la pândă în câmp. 33 Apoi să te scoli dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui, și să te năpustești asupra cetății. Iată că Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta. Să le faci după cum vei putea“.
34 Abimelek și tot poporul care era cu el s-au ridicat noaptea și s-au pus la pândă în patru cete lângă Șechem. 35 Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății, Abimelek și poporul care era cu el au ieșit din ascunzătoare.
36 Când a văzut poporul, Gaal i-a zis lui Zebul:
‒ Iată un popor care coboară dinspre vârfurile munților.
Zebul i-a răspuns:
‒ Ceea ce vezi este umbra munților, nu oameni.
37 Însă Gaal a zis din nou:
‒ Iată, chiar este un popor care vine în jos dinspre centrul țării, iar o ceată vine pe drumul dinspre Stejarul prezicătorilor.
38 Atunci Zebul i-a zis:
‒ Unde îți este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să-i slujim?“. Oare nu este acesta poporul pe care l-ai disprețuit? Ieși acum și luptă-te cu el!
39 Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Șechemului și s-a luptat cu Abimelek. 40 Abimelek l-a urmărit, dar acesta a reușit să fugă dinaintea lui. Mulți au căzut răpuși până spre intrarea porții. 41 Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i-a alungat pe Gaal și pe frații lui, astfel că n-au mai rămas în Șechem.
42 A doua zi, când poporul a ieșit la câmp, Abimelek a fost înștiințat de lucrul acesta. 43 Și-a luat oamenii, i-a împărțit în trei cete și au stat la pândă în câmp. După ce s-a uitat și a văzut că poporul ieșise din cetate, s-a ridicat împotriva lui și l-a atacat. 44 Abimelek și cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porții cetății. Două din cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp și i-au ucis. 45 Abimelek s-a luptat împotriva cetății toată ziua aceea. După ce a cucerit-o, a ucis poporul care era în ea, a dărâmat cetatea și a împrăștiat sare peste ea.
46 Când au auzit acest lucru, toți locuitorii turnului Șechemului au intrat într-un refugiu din templul lui El-Berit. 47 Abimelek a fost înștiințat că toți locuitorii turnului Șechemului s-au adăpostit acolo. 48 Abimelek și tot poporul care era cu el s-au urcat pe muntele Țalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac și a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Ați văzut ce am făcut eu; faceți și voi la fel!“. 49 Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă și l-a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu și i-au dat foc atât lui, cât și oamenilor dinăuntru. Așa au murit toți oamenii din turnul Șechemului, aproape o mie de bărbați și femei.
50 După aceea, Abimelek a înaintat împotriva Tebețului, l-a asediat și l-a cucerit. 51 În mijlocul cetății era un turn fortificat. Locuitorii cetății, bărbați și femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru și se urcaseră pe acoperișul turnului. 52 Abimelek a ajuns până la turn și l-a asediat. Când s-a apropiat de ușa turnului ca să-i dea foc, 53 o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek și i-a crăpat craniul. 54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine: «L-a ucis o femeie»“. Slujitorul său l-a străpuns, și el a murit. 55 Când oamenii lui Israel au văzut că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.
56 Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când și-a ucis cei șaptezeci de frați. 57 Și tot răul făcut de oamenii Șechemului, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.