Cântarea lui Moise
1 Plecați‐vă urechea cerurilor, și voi vorbi! Și ascultă pământule, cuvintele gurii mele! 2 Învățătura mea să picure ca ploaia, graiul meu să cadă ca roua , ca ploaia măruntă peste verdeață și ca ploaia mare peste iarbă. 3 Căci voi vesti numele Domnului; dați mărime Dumnezeului nostru. 4 El este Stânca, lucrarea sa este desăvârșită. Căci toate căile lui sunt judecată. El este un Dumnezeu al credincioșiei și în el nu este strâmbătate , el este drept și întreg. 5 Ei s‐au stricat față de el: nu sunt copiii lui, al lor este cusurul, sunt un neam sucit și stricat. 6 Așa răsplătiți voi Domnului, popor nebun și neînțelept? Oare nu este el tatăl tău care te‐a cumpărat? Nu el te‐a făcut și te‐a întemeiat? 7 Adu‐ți aminte de zilele de demult, ia aminte la anii din neam în neam. Întreabă pe tatăl tău și‐ți va arăta, pe bătrânii tăi și‐ți vor spune. 8 Când Cel Prea Înalt împărțea neamurilor moștenirea lor, când deosebea pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9 Căci partea Domnului este poporul său, Iacov este sorțul moștenirii sale. 10 El l‐a găsit într‐o țară pustie și în pustia urletelor unei singurătăți, El l‐a înconjurat, l‐a îngrijit , l‐a păzit ca lumina ochiului său . 11 Cum își trezește vulturul cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe penele lui: 12 așa l‐a povățuit Domnul singur și n‐a fost niciun dumnezeu străin cu el. 13 L‐a făcut să călărească pe înălțimile pământului și a mâncat rodul câmpului, și l‐a făcut să sugă miere din stâncă și untdelemn din stânca de cremene, 14 unt de vaci și lapte de oi, cu grăsimea mieilor și berbeci născuți în Basan și țapi cu grăsimea din rărunchii grâului ; și ai băut vin curat, sângele strugurului. 15 Și Ieșurun s‐a îngrășat și a zvârlit din picior. Te‐ai îngrășat, te‐ai îngroșat, te‐ai lățit de grăsime. Atunci a părăsit pe Dumnezeul care l‐a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii sale. 16 L‐au întărâtat la gelozie cu dumnezei străini, l‐au ațâțat la mânie cu urâciuni. 17 Au jertfit dracilor care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, unora noi, de curând veniți, de care părinții voștri nu s‐au temut. 18 Ai uitat pe Stânca cea care te‐a născut și ți‐ai uitat de Dumnezeul care ți‐a dat naștere. 19 Și Domnul a văzut și i‐a disprețuit din pricina întărâtării fiilor săi și a fetelor sale. 20 Și a zis: Îmi voi ascunde fața de ei, voi vedea care le va fi sfârșitul; căci ei sunt un neam stricat, copii în care nu este credincioșie. 21 M‐au întărâtat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu și m‐au întărâtat la mânie cu deșertăciunile lor; și‐i voi întărâta la gelozie prin ceea ce nu este popor și‐i voi întărâta la mânie printr‐un neam nebun. 22 Căci un foc s‐a aprins în mânia mea și va arde până la cel mai adânc Șeol, și va mistui pământul și venitul lui și va aprinde temeliile munților. 23 Voi îngrămădi rele asupra lor, îmi voi istovi săgețile împotriva lor. 24 Vor fi topiți de foame și roși de arsuri mistuitoare și de molimă amară și voi trimite asupra lor dintele dobitoacelor , otrava târâtoarelor din țărână. 25 Afară îi va răpi sabia și în odăițe spaima, pe flăcău și pe fecioară, pe sugător și pe omul cu perii albi. 26 Am zis: Îi voi risipi, le voi șterge pomenirea dintre oameni, 27 dacă nu m‐aș teme de întărâtarea vrăjmașului, ca nu cumva potrivnicii lor să înțeleagă rău și să zică : Mâna noastră este înălțată și nu Domnul a făcut toate acestea! 28 Căci ei sunt un neam care au pierdut sfatul și nu este pricepere în ei. 29 O, de ar fi fost ei înțelepți ca să înțeleagă aceasta, ar fi cugetat la sfârșitul lor de la urmă. 30 Cum ar urmări unul o mie și doi ar fugări zece mii, dacă nu i‐ar fi vândut Stânca lor și nu i‐ar fi predat Domnul! 31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, chiar vrăjmașii noștri sunt judecători . 32 Căci vița lor este din vița Sodomei și din ținutul Gomorei: strugurii lor sunt struguri de fiere, bobițele lor sunt amare. 33 Vinul lor este o otravă de balauri și venin grozav de năpârcă. 34 Oare nu este aceasta ascuns înapoia mea, pecetluit în vistieriile mele? 35 A mea este răzbunarea și răsplata la vremea când le va aluneca piciorul; căci ziua nenorocirii lor se apropie și ce le este pregătit se grăbește. 36 Căci Domnul va judeca pe poporul său și se va căi pentru robii săi, când va vedea că mâna lor s‐a dus și nu va fi niciunul, închis sau lăsat slobod. 37 Și va zice: Unde sunt dumnezeii lor, stânca în care și‐au pus încrederea, 38 care mâncau grăsimea jertfelor lor și beau vinul darului lor de băutură? Să se scoale și să vă ajute, ei să fie o ocrotire peste voi! 39 Vedeți acum, că eu, eu sunt , și nu este dumnezeu afară de mine. Eu omor și eu fac viu! Eu rănesc și eu vindec și nu este nimeni care să vă izbăvească din mâna mea. 40 Căci îmi ridic mâna spre ceruri și zic: Viu sunt eu în veci! 41 Dacă‐mi voi ascuți fulgerul sabiei și dacă va apuca mâna mea judecata, voi da răzbunare potrivnicilor mei și voi răsplăti celor ce mă urăsc. 42 Îmi voi îmbăta săgețile de sânge și sabia mea va înghiți carne, le voi îmbăta de sângele celor uciși și al celor prinși, de capul căpeteniilor vrăjmașului. 43 Bucurați‐vă , neamurilor cu poporul său, căci el va răzbuna sângele robilor săi și va da răzbunare vrăjmașilor săi, și va face ispășire pentru țara sa, pentru poporul său. 44 Și Moise a venit și a vorbit toate cuvintele cântării acesteia în urechile poporului, el și Iosua, fiul lui Nun. 45 Și Moise a sfârșit de vorbit toate aceste cuvinte către tot Israelul. 46 Și le‐a zis: Puneți‐vă inimile la toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciți copiilor voștri să ia seama să facă toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un cuvânt deșert pentru voi, ci este viața voastră și prin acest cuvânt vă veți lungi zilele în țara în care treceți Iordanul, ca s‐o stăpâniți.
Domnul vorbește lui Moise
48 Și Domnul a vorbit lui Moise în aceeași zi, zicând: 49 Suite‐te în muntele acesta Abarim, în muntele Nebo, care este în țara Moabului, care este în dreptul Ierihonului și privește țara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50 Și vei muri pe muntele în care te sui și vei fi adăugat la poporul tău, cum a murit Aaron , fratele tău, în muntele Hor, și a fost adăugat la poporul său; 51 pentru că ați fost necredincioși față de mine în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba‐Cades în pustia Țin, pentru că nu m‐ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. 52 Căci vei vedea țara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în țara pe care o dau copiilor lui Israel.
1 Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.
3 Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate.
El este drept și cinstit.
5 Poporul I-a fost necredincios.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur;
sunt o generație pervertită și depravată.
6 Așa Îl răsplătești tu pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat?
El te-a făcut și te-a întemeiat.
7 Aduceți-vă aminte de zilele din trecut.
Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8 Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea,
când i-a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit granițele popoarelor
în funcție de numărul fiilor lui Israel.
9 Căci partea Domnului este poporul Lui;
Iacov este partea Lui de moștenire.
10 El l-a găsit într-o regiune pustie,
într-un deșert, o pustietate plină de urlete.
L-a înconjurat și S-a îngrijit de el.
L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11 asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și-i poartă pe penele lui.
12 Domnul Și-a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13 El l-a urcat pe înălțimile țării
și l-a hrănit cu roadele câmpului.
L-a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene,
14 cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15 Ieșurun s-a îngrășat și s-a împotrivit!
Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16 Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini
și L-au mâniat prin urâciuni.
17 Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care strămoșii voștri n-au știut.
18 Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut,
L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere.
19 Domnul a văzut și i-a disprețuit,
din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat.
20 „Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21 M-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este Dumnezeu.
M-au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie
prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr-o națiune nebună.
22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților.
Va distruge pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.
23 Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24 Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25 Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în camere vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26 Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27 dar Mă tem de insultele dușmanilor lor,
ca nu cumva aceștia să se amăgească singuri
și să zică: «Mâinile noastre au fost puternice,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“.
28 Ei sunt o națiune lipsită de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29 Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s-ar fi gândit la sfârșitul lor.
30 Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i-ar fi dat pe mâna acestora?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta .
32 Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33 Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34 „Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine?
Nu este el pecetluit printre comorile Mele?
35 A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea“.
36 Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de slujitorii Săi
când va vedea că li s-a dus puterea
și că n-a mai rămas nimeni,
nici ținut în închisoare, nici liber.
37 „Unde le sunt dumnezeii“, va întreba El,
„stânca în care se adăposteau,
38 dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!
39 Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40 Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41 că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei
și-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42 Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele conducătorilor dușmanului“.
43 Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele slujitorilor Săi,
Se va răzbuna pe dușmanii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44 Deci, Moise a venit împreună cu Iosua, fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45 Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47 Căci niciun cuvânt nu este lipsit de importanță; ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră, pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul“.
Moise privește țara de pe muntele Nebo
48 În aceeași zi, Domnul i-a vorbit lui Moise: 49 „Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo, în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în deșertul Țin, unde nu M-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel. 52 Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel“.