Cârtirea în Sin. Prepelițe și mana. Sabatul
1 Și au pornit din Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a venit în pustia Sin , care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului. 2 Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron în pustie. 3 Și copiii lui Israel le‐au zis: De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine de ne săturam; căci ne‐ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată obștea aceasta cu foame. 4 Și Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă ploaie pâine din ceruri și poporul să iasă și să adune o porție pentru ziua aceea în fiecare zi, ca să‐i încerc dacă vor umbla în legea mea sau nu. 5 Și va fi așa : în ziua a șasea vor pregăti ce vor fi adus și va fi îndoit mai mult decât ce vor aduna zilnic. 6 Și Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Deseară veți cunoaște că Domnul v‐a scos din țara Egiptului. 7 Și mâine veți vedea slava Domnului, căci a auzit cârtirile voastre împotriva Domnului. Și ce suntem noi de cârtiți împotriva noastră? 8 Și Moise a zis: Așa va fi când Domnul vă va da seara carne să mâncați și dimineața pâine să vă săturați pentru că Domnul a auzit cârtirile voastre cu care cârtiți împotriva lui; și ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului. 9 Și Moise a vorbit lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiați‐vă înaintea Domnului, căci a auzit cârtirile voastre. 10 Și a fost așa : pe când vorbea Aaron la toată adunarea copiilor lui Israel, s‐au uitat spre pustie și iată slava Domnului s‐a arătat în nor. 11 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 12 Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Vorbește‐le zicând: Între amândouă serile veți mânca voi carne și dimineața vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru . 13 Și a fost așa : seara au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața era rouă împrejurul taberei. 14 Și s‐a ridicat roua care era, și iată pe fața pustiei ceva mărunt, grăunțos, mărunt ca bruma pe pământ. 15 Și copiii lui Israel au văzut și au zis unul către altul: Ce este aceasta? Căci nu știau ce era. Și Moise le‐a zis: Aceasta este pâinea pe care v‐a dat‐o Domnul spre mâncare. 16 Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Strângeți din ea fiecare după cât poate mânca, un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; să luați fiecare pentru cei ce sunt în cortul său. 17 Și copiii lui Israel au făcut așa și au adunat unul mult, altul puțin. 18 Și au măsurat cu omerul și cel ce strânsese mult n‐a avut prea mult și cel ce strânsese puțin n‐a avut lipsă; strânseseră fiecare după cât mânca. 19 Și Moise le‐a zis: Nimeni să nu lase din ea până dimineața. 20 Dar n‐au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineața și a făcut viermi și s‐a împuțit. Și Moise s‐a mâniat pe ei. 21 Și au strâns în fiecare dimineață fiecare după cât mânca. Și la căldura soarelui se topea. 22 Și a fost așa : în ziua a șasea au strâns pâine îndoit, două omere de cap. Și toți mai marii adunării au venit și au spus lui Moise. 23 Și el le‐a zis: Aceasta este ce a zis Domnul: Mâine este odihna , sabatul sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți‐vă tot ce prisosește ca să fie păstrat până dimineață. 24 Și au strâns‐o până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s‐a împuțit , nici n‐a fost vreun vierme în ea. 25 Și Moise a zis: Mâncați‐o astăzi, căci astăzi este sabatul Domnului; astăzi n‐o veți afla pe câmp. 26 Șase zile s‐o strângeți, dar în ziua a șaptea este sabatul, nu va fi în el. 27 Și a fost așa : în ziua a șaptea unii din popor au ieșit să adune și n‐au găsit. 28 Și Domnul a zis lui Moise: Până când nu vreți voi să păziți poruncile mele și legile mele? 29 Vedeți că Domnul v‐a dat Sabatul, pentru aceea vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul său; nimeni să nu iasă din locul său în ziua a șaptea. 30 Și poporul s‐a odihnit în ziua a șaptea. 31 Și casa lui Israel i‐a pus numele mana. Și era ca sămânța de coriandru alb și gustul ei era ca turta cu miere. 32 Și Moise a zis: Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Umpleți un omer din ea ca să fie păstrat pentru neamurile voastre, ca să vadă pâinea pe care v‐am dat‐o s‐o mâncați în pustie după ce v‐am scos din țara Egiptului. 33 Și Moise a zis lui Aaron: Ia un urcior și pune în el un omer plin de mană și așază‐o înaintea Domnului ca să fie păstrată pentru neamurile voastre. 34 Așa cum poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus‐o înaintea mărturiei ca să fie păstrată. 35 Și copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaanului. 36 Iar un omer este a zecea parte din efă.
Mana și prepelițele
1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în deșertul Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului. 2 În deșert, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron. 3 Fiii lui Israel le-au zis: „O, dacă am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne-ați adus în deșertul acesta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“.
4 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă cu pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. Îi voi pune la încercare, ca să văd dacă vor trăi sau nu potrivit cu legea Mea. 5 În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi“.
6 Moise și Aaron le-au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară, veți ști că Domnul v-a scos din țara Egiptului, 7 iar dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că El aude nemulțumirile voastre față de El. Căci ce suntem noi, ca să protestați împotriva noastră?“. 8 Moise a zis: „Veți ști aceasta când Domnul vă va da carne seara, iar dimineața pâine din belșug, pentru că Domnul a auzit nemulțumirile voastre față de El. Ce suntem noi? Nemulțumirile voastre nu sunt față de noi, ci față de Domnul“.
9 După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Să-i spui întregii comunități a fiilor lui Israel astfel: «Apropiați-vă de Domnul, căci El a auzit nemulțumirile voastre»“. 10 În timp ce Aaron vorbea întregii comunități a fiilor lui Israel, ei s-au uitat înspre deșert și iată că gloria Domnului s-a arătat în nor. 11 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 12 „Am auzit nemulțumirile fiilor lui Israel. De aceea să le spui astfel: «Între asfințit și întuneric o să mâncați carne, iar dimineața vă veți sătura de pâine. Atunci veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru»“.
13 Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. 14 Când stratul de rouă s-a ridicat, iată că pe suprafața deșertului au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ. 15 Când fiii lui Israel le-au văzut, fiecare i-a zis fratelui său: „Ce este aceasta?“. Căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană. 16 Domnul a poruncit: «Fiecare dintre voi să adune cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui . Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru»“.
17 Fiii lui Israel au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin. 18 După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n-a dus lipsă; fiecare om a adunat potrivit cu nevoile lui. 19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața!“. 20 Însă ei nu l-au ascultat pe Moise. Unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe ei. 21 În fiecare dimineață adunau în funcție de cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, aceasta se topea. 22 În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă pâine, și anume doi omeri de fiecare. Când toți conducătorii comunității au venit și l-au înștiințat pe Moise, 23 acesta le-a zis: „Iată ce a spus Domnul: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața»“. 24 Ei au păstrat-o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. 25 Moise a zis: „Mâncați-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veți găsi pâine pe câmp. 26 S-o adunați timp de șase zile, căci în ziua a șaptea, ziua de Sabat, nu va fi“.
27 În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adune pâine , dar n-au găsit nimic . 28 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele? 29 Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă El în a șasea zi pâine pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Niciunul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea“. 30 Și astfel , în ziua a șaptea poporul s-a odihnit.
31 Casa lui Israel i-a pus numele „mană“ . Ea era ca sămânța de coriandru. Era albă, iar la gust era ca o turtă cu miere. 32 Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Puneți deoparte un omer plin cu mană, ca să fie păstrat de-a lungul generațiilor voastre, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deșert, când v-am scos din țara Egiptului»“. 33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat de-a lungul generațiilor voastre“. 34 Aaron l-a pus înaintea Mărturiei, ca să fie păstrat acolo, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 35 Fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până când au ajuns într-o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la granița cu țara Canaanului. 36 (Un omer este a zecea parte dintr-o efă.)