Vițelul de aur
1 Și când a văzut poporul că Moise întârzia să se pogoare de pe munte, poporul s‐a adunat la Aaron și i‐a zis: Scoală‐te , fă‐ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 2 Și Aaron le‐a zis: Scoateți cerceii de aur, care sunt în urechile nevestelor voastre, ale fiilor voștri și ale fetelor voastre și aduceți‐i la mine. 3 Și tot poporul și‐a smuls toți cerceii de aur care erau în urechile lor și i‐au adus lui Aaron. 4 Și el i‐a luat din mâinile lor și i‐a fățuit cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și au zis: Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te‐au scos din țara Egiptului! 5 Și Aaron a văzut și a zidit un altar înaintea lui și Aaron a făcut o strigare și a zis: Mâine este o sărbătoare pentru Domnul! 6 Și a doua zi s‐au sculat de dimineață și au jertfit arderi de tot și au adus jertfe de pace; și poporul a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace.
Mânia lui Dumnezeu
7 Și Domnul a zis lui Moise: Du‐te , pogoară‐te, căci poporul tău pe care l‐ai scos din țara Egiptului s‐a stricat . 8 Curând s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o ; și‐au făcut un vițel turnat și s‐au închinat înaintea lui și i‐au jertfit și au zis: Aceștia , Israele, sunt dumnezeii tăi care te‐au scos din țara Egiptului! 9 Și Domnul a zis lui Moise : Am văzut pe acest popor și iată este un popor tare la grumaz. 10 Și acum lasă‐mă , ca mânia mea să se aprindă împotriva lor și să‐i nimicesc și voi face din tine un neam mare. 11 Și Moise a rugat pe Domnul Dumnezeul său și a zis: Pentru ce, Doamne, să se aprindă mânia ta împotriva poporului tău, pe care l‐ai scos din țara Egiptului cu putere mare și cu mână tare? 12 Pentru ce să vorbească egiptenii zicând: Spre rău i‐a scos ca să‐i omoare pe munți și să‐i nimicească de pe fața pământului? Întoarce‐te de la aprinderea mâniei tale și căiește‐te de acest rău împotriva poporului tău! 13 Adu‐ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii tăi, cărora le‐ai jurat pe tine însuți și le‐ai zis : Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerurilor și voi da seminței voastre toată țara aceasta de care am vorbit și o vor moșteni în veac. 14 Și Domnul s‐a căit de răul pe care spusese că are să‐l facă poporului său.
Mânia lui Moise
15 Și Moise s‐a întors și s‐a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mâna lui; tablele erau scrise pe amândouă părțile: erau scrise pe o parte și pe cealaltă. 16 Și tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrierea era scrierea lui Dumnezeu săpată pe table. 17 Și Iosua a auzit glasul poporului când chiuiau și a zis lui Moise: E chiot de război în tabără. 18 Și el a zis: Nu e sunetul unui răspuns de putere, nici sunetul unui răspuns de slăbiciune: aud un glas de cântare care‐și răspunde rând pe rând. 19 Și a fost așa : când s‐a apropiat de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Și mânia lui Moise s‐a aprins și a lepădat tablele din mâini și le‐a sfărâmat la poalele muntelui. 20 Și a luat vițelul pe care‐l făcuseră și l‐a ars în foc și l‐a măcinat în pulbere și a presărat‐o pe apă și a făcut pe copiii lui Israel s‐o bea. 21 Și Moise a zis lui Aaron: Ce ți‐a făcut acest popor de ai adus un păcat mare asupra lor? 22 Și Aaron a zis: Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu cunoști poporul că zace în rău. 23 Și mi‐au zis: Fă‐ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 24 Și le‐am zis: Cine are aur? Ei l‐au smuls și mi l‐au dat și eu l‐am aruncat în foc și a ieșit acest vițel.
Râvna fiilor lui Levi
25 Și Moise a văzut că poporul era neînfrânat , căci Aaron îl făcuse neînfrânat spre rușinea lor înaintea potrivnicilor lor. 26 Și Moise a stătut în poarta taberei și a zis: Cine este pentru Domnul, la mine! Și toți fiii lui Levi s‐au strâns la el. 27 Și le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare să‐și pună sabia pe coapsă și mergeți încoace și încolo din poartă în poartă prin tabără și fiecare să ucidă pe fratele său și fiecare pe tovarășul său și fiecare pe prietenul său de aproape. 28 Și fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise și cam trei mii de bărbați au căzut din popor în ziua aceea. 29 Și Moise a zis: Sfințiți‐vă astăzi pentru Domnul, fiecare împotriva fiului său și împotriva fratelui său, ca să aduceți astăzi o binecuvântare peste voi înșivă.
Moise se roagă pentru popor
30 Și a fost așa : a doua zi Moise a zis poporului : Ați păcătuit cu un păcat mare. Și acum mă voi sui la Domnul: poate voi face ispășire pentru păcatul vostru. 31 Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Vai! poporul acesta a păcătuit cu un păcat mare și și‐au făcut dumnezei de aur! 32 Și acum dacă le vei ierta păcatul,… iar dacă nu, șterge‐mă , te rog, din cartea ta pe care ai scris‐o. 33 Și Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi șterge din cartea mea. 34 Și acum mergi și du pe popor unde ți‐am spus. Iată Îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua cercetării mele le voi cerceta păcatul în ei. 35 Și Domnul a lovit pe popor pentru că făcuseră vițelul pe care‐l făcuse Aaron.
Vițelul de aur
(Deut. 9:7-21, Deut. 25-29)1 Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron și i-a zis:
‒ Ridică-te! Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne-a scos din țara Egiptului.
2 Aaron le-a răspuns:
‒ Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți-i la mine!
3 Și toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus la Aaron. 4 El a luat aurul din mâna lor, l-a bătut cu o unealtă și a făcut din el un vițel turnat. Ei au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te-au scos din țara Egiptului!“. 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a construit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului“. 6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineață și au adus arderi-de-tot și jertfe de pace. Poporul s-a așezat să mănânce și să bea, apoi s-a ridicat să se distreze.
7 Domnul i-a zis lui Moise:
‒ Du-te, coboară de pe munte , căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a pervertit. 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o. Și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te-au scos din țara Egiptului!“.
9 Domnul i-a zis lui Moise:
‒ M-am uitat la acest popor și iată că este un popor încăpățânat. 10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea se va aprinde împotriva lor și-i voi nimici, iar din tine voi face o națiune mare.
11 Dar Moise a stăruit înaintea Domnului, Dumnezeul său, zicând:
‒ Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului“. Retrage-Ți mânia de la ei și lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. 13 Adu-Ți aminte de Avraam, Isaac și Israel, slujitorii Tăi, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți, zicându-le: „Vă voi înmulți urmașii ca stelele cerurilor, și toată această țară, pe care v-am promis-o, o voi da urmașilor voștri, iar ei o vor moșteni pentru totdeauna“.
14 Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.
15 Apoi Moise s-a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.
17 Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise:
‒ Este zgomot de război în tabără.
18 Moise a răspuns:
‒ Nu este strigăt de victorie, nici vaiet de înfrângere. Ce aud eu este glasul unor oameni care cântă.
19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci el s-a mâniat, a aruncat tablele din mâini și le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat vițelul pe care l-au făcut și l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenușă, apoi a împrăștiat cenușa pe apă și a dat-o fiilor lui Israel s-o bea.
21 Moise i-a zis lui Aaron:
‒ Ce ți-a făcut acest popor, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?
22 Aaron a răspuns:
‒ Să nu se aprindă mânia stăpânului meu. Tu cunoști poporul acesta și știi că este pornit la rău. 23 Ei mi-au zis: „Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne-a scos din țara Egiptului“. 24 Atunci eu le-am răspuns: „Oricine are aur să-l scoată!“. Ei mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta.
25 Când a văzut Moise că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu și de batjocură înaintea dușmanilor lui, 26 a stat la intrarea în tabără și a zis: „Cine este de partea Domnului să vină la mine!“. Toți leviții s-au adunat în jurul lui.
27 El le-a zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare să-și ia sabia! Întoarceți-vă și străbateți tabăra din poartă în poartă, și fiecare să-și omoare fratele, prietenul și vecinul»“. 28 Leviții au făcut așa cum le-a poruncit Moise și aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29 Apoi Moise le-a zis: „Astăzi v-ați dedicat Domnului, fiecare cu prețul fiului și al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi“.
Mijlocirea lui Moise
30 În ziua următoare, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru“.
31 Moise s-a întors la Domnul și a zis:
‒ Ah, poporul acesta a comis un mare păcat, făcându-și dumnezei din aur. 32 Dar acum, dacă dorești , iartă-i păcatul! Dacă nu, Te rog, șterge-mă din Cartea Ta, pe care ai scris-o.
33 Domnul i-a zis lui Moise:
‒ Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi șterge din Cartea Mea. 34 Acum du-te și condu poporul spre locul despre care ți-am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuși, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.
35 Domnul a lovit poporul pentru ceea ce făcuseră cu vițelul făcut de Aaron.