O zi de răzbunare
1 Cine este acesta care vine din Edom, cu veșminte roșii din Boțra? Acesta care este slăvit în haina sa, mergând în mărimea puterii sale? Eu cel ce vorbesc în dreptate, puternic ca să mântuiesc. 2 De ce ești roș în haina ta și hainele tale ca ale celui ce calcă în teasc? 3 Am călcat singur în teasc și nimeni din popoare nu era cu mine; da, le‐am călcat în mânia mea și i‐am strivit în furia mea; și sângele lor este stropit pe hainele mele și mi‐am mânjit toată îmbrăcămintea. 4 Căci ziua răzbunării era în inima mea și venise anul celor răscumpărați ai mei. 5 Și m‐am uitat și nu era nimeni să ajute și m‐am mirat că nu era cine să sprijine: de aceea brațul meu mi‐a adus mântuire și urgia mea m‐a sprijinit. 6 Și am călcat popoarele în mânia mea și le‐am îmbătat în urgia mea și le‐am vărsat sângele pe pământ.
Laudă pentru mântuirile de mai înainte
7 Voi aminti îndurările Domnului și laudele Domnului, după toate cele ce a dăruit asupra noastră Domnul și bunătatea cea mare către casa lui Israel, pe care le‐a făcut‐o după milele sale și după mulțimea îndurărilor sale. 8 Căci a zis: Cu adevărat ei sunt poporul meu, copii care nu vor amăgi. Și el a fost Mântuitorul lor. 9 În toată strâmtorarea lor el a fost strâmtorat și Îngerul feței lui i‐a mântuit: în dragostea sa și în mila sa i‐a răscumpărat și i‐a ridicat și i‐a purtat în toate zilele din vechime. 10 Dar ei s‐au răzvrătit și au supărat pe sfântul său Duh: de aceea el s‐a schimbat în vrăjmaș al lor și el însuși a luptat împotriva lor. 11 Dar și‐a adus aminte de zilele din vechime, de Moise și de poporul său zicând : Unde este cel ce i‐a scos din mare cu păstorii turmei sale? Unde este cel ce a pus pe sfântul său Duh în mijlocul lor; 12 care a făcut ca brațul său slăvit să meargă la dreapta lui Moise, — care a despicat apele înaintea lor, ca să‐și facă un nume veșnic, 13 care i‐a călăuzit prin adâncuri, ca un cal în pustie și nu s‐au poticnit? 14 Cum se coboară o vită în vale, așa le‐a dat odihnă Duhul Domnului. Așa ai povățuit tu pe poporul tău, ca să‐ți faci un nume slăvit. 15 Privește din ceruri și vezi din locuința sfințeniei și slavei tale! Unde este râvna ta și puterea ta, fiorul măruntaielor tale și milele tale duioase? S‐au oprit ele față de mine? 16 Căci tu ești Tatăl nostru chiar dacă nu ne știe Avraam și Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru; numele tău este din veșnicie: Răscumpărătorul nostru. 17 De ce, Doamne, ne‐ai lăsat să rătăcim de la căile tale și ne‐ai învârtoșat inima de la teama ta? Întoarce‐te pentru slujitorii tăi semințiile moștenirii tale. 18 Poporul tău cel sfânt a stăpânit puțină vreme; potrivnicii noștri au călcat în picioare locașul tău sfințit. 19 Am ajuns ca aceia peste care niciodată n‐ai domnit, care nu s‐au numit după numele tău.
Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării
1 ‒ Cine este Acesta, Care vine din Edom,
Care vine cu hainele roșii din Boțra?
Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos,
pășind atât de plin de putere?
‒ Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate
și Care am putere să mântuiesc.
2 ‒ De ce sunt hainele Tale roșii
și veșmintele Tale ca ale unuia care calcă în picioare strugurii
în presă?
3 ‒ Eu singur le-am călcat în picioare, ca în presa de vin,
iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine.
Le-am călcat în picioare în mânia Mea,
le-am zdrobit în furia Mea.
Sângele lor Mi-a stropit hainele
și Mi-am pătat toate veșmintele.
4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea
și anul răscumpărării Mele sosise.
5 M-am uitat, dar nu era nimeni să Mă ajute;
eram înmărmurit, dar nu era nimeni să Mă sprijine.
Atunci brațul Meu Mi-a adus victorie
și furia Mea M-a sprijinit.
6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea,
le-am îmbătat în furia Mea
și le-am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7 Voi vorbi despre îndurările Domnului
și despre faptele pentru care Domnul merită să fie lăudat,
potrivit cu tot ce a făcut Domnul pentru noi.
Voi vorbi despre marea Lui bunătate
față de Casa lui Israel,
pe care i-a arătat-o potrivit milei Sale
și potrivit bogăției îndurării Lui.
8 El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu,
fiii care nu vor trăda“;
și, astfel, El a devenit Mântuitorul lor.
9 Orice necaz de-al lor l-a considerat necazul Său,
iar Îngerul Prezenței Sale i-a salvat.
În dragostea și în mila Sa, El i-a răscumpărat;
i-a ridicat și i-a purtat în brațe în toate zilele din vechime.
10 Dar ei s-au răzvrătit
și L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt.
De aceea El S-a făcut dușmanul lor
și a luptat El Însuși împotriva lor.
11 Atunci poporul Său și-a adus aminte
de zilele străvechi și de Moise.
Unde este Acela Care i-a scos din mare
împreună cu păstorul turmei Sale?
Unde este Acela Care a pus printre ei
Duhul Său cel Sfânt,
12 Acela Care Și-a pus să meargă brațul Său măreț
la dreapta lui Moise,
Acela Care a despărțit apele înaintea lor
pentru a-Și face un renume veșnic,
13 Acela Care i-a condus prin adâncuri?
Asemenea unui cal care aleargă prin deșert,
ei nu s-au împiedicat
14 și asemenea unor vite care coboară în vale,
așa i-a condus Duhul Domnului la odihnă.
În felul acesta Ți-ai călăuzit Tu poporul,
pentru a-Ți face un Nume măreț.
15 Privește din Ceruri și vezi,
din Locuința Ta sfântă și măreață.
Unde-Ți sunt zelul și puterea?
Fiorul Tău lăuntric și mila Ta
s-au retras de la mine.
16 Totuși, Tu ești Tatăl nostru,
chiar dacă Avraam nu ne cunoaște,
chiar dacă Israel nu ne recunoaște;
Tu, Doamne, ești Tatăl nostru,
din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“.
17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale?
De ce ne-ai împietrit inimile,
ca să nu mai avem teamă de Tine?
Întoarce-Te, de dragul slujitorilor Tăi,
de dragul semințiilor ce-Ți sunt moștenire!
18 Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale;
dușmanii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.
19 Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai,
ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.