Proorocie împotriva lui Israel și Asiriei
1 Și a fost așa : în zilele lui Ahaz , fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, Rețin, împăratul Siriei, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s‐au suit la Ierusalim să facă război împotriva lui dar n‐au putut să‐l biruie. 2 Și s‐a spus casei lui David, zicând: Siria s‐a unit cu Efraim. Și inima lui și inima poporului său a tremurat cum tremură copacii pădurii înaintea vântului. 3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: Ieși acum spre întâmpinarea lui Ahaz, tu și Șear‐Iașub , fiul tău, la marginea canalului de apă al iazului de sus, pe calea țarinei albitorului; 4 și să‐i zici: Ia seama și fii liniștit; nu te teme și să nu ți se înmoaie inima înaintea acestor două cozi de tăciuni fumegători, din pricina aprinderii mâniei lui Rețin și a Siriei și a fiului lui Remalia. 5 Fiindcă Siria, Efraim și fiul lui Remalia au făcut sfat rău împotriva ta, zicând: 6 Să ne suim împotriva lui Iuda și să‐l hărțuim și să facem o spărtură în el pentru noi și să punem împărat în el pe fiul lui Tabeel; 7 așa zice Domnul Dumnezeu: Aceasta nu se va înfăptui, nici nu se va întâmpla; 8 căci capul Siriei este Damascul și capul Damascului Rețin. Și în șaizeci și cinci de ani Efraim va fi sfărâmat și nu va mai fi popor. 9 Și capul lui Efraim este Samaria și capul Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu credeți, cu adevărat nu veți sta. 10 Și Domnul a vorbit iarăși lui Ahaz, zicând: 11 Cere‐ți un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere‐l fie în adâncime fie în înălțime. 12 Și Ahaz a zis: Nu voi cere și nu voi ispiti pe Domnul. 13 Și el a zis: Ascultă dar, casă a lui David: Oare puțin vă este să obosiți pe oameni de obosiți și pe Dumnezeul meu? 14 De aceea Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și‐i va pune numele Emanuel . 15 El va mânca smântână și miere până când va ști să lepede răul și să aleagă binele. 16 Căci înainte de a ști copilul să lepede răul și să aleagă binele, țara celor doi împărați de care ești necăjit, va fi părăsită. 17 Domnul va aduce asupra ta și asupra poporului tău și asupra casei tatălui tău zile care n‐au venit din ziua când s‐a rupt Efraim de la Iuda: pe împăratul Asiriei. 18 Și va fi așa : în ziua aceea Domnul va șuiera muștei care este la marginea râurilor Egiptului și albinei care este în țara Asiriei. 19 Și vor veni și se vor așeza toate în văi pustii și în crăpăturile stâncilor și pe toți mărăcinii și pe toate pășunile. 20 În ziua aceea Domnul va rade cu briciul tocmit de dincolo de Râu, adică cu împăratul Asiriei, capul și părul picioarelor: și va lua și barba. 21 Și va fi așa : în ziua aceea un om va hrăni o juncă și două oi. 22 Și va fi așa : de belșugul laptelui ce vor da, va mânca smântână. Căci oricine rămâne în mijlocul țării va mânca smântână și miere. 23 Și va fi așa : în ziua aceea orice loc, unde erau o mie de vițe pentru o mie de arginți, vor fi spini și scai: 24 Vor veni într‐acolo cu săgeți și cu arcuri, căci toată țara va fi spini și scai. 25 Și toți munții care au fost săpați cu cazmaua, acolo nu vei veni de teamă de spini și scai; și vor fi pentru trimiterea boilor în ei și pentru călcarea oilor pe ei.
Semnul lui Emanuel
1 În perioada când Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, era rege peste Iuda, Rețin, regele Aramului, împreună cu Pekah, fiul lui Remalia și rege peste Israel, au asediat Ierusalimul, dar n-au reușit să-l cucerească. 2 Când i s-a spus Casei lui David: „Aram s-a aliat cu Efraim!“, inima lui Ahaz și a poporului său a tremurat așa cum tremură copacii din pădure din cauza vântului.
3 Atunci Domnul i-a zis lui Isaia:
‒ Du-te împreună cu fiul tău Șear-Iașub ca să-l întâlnești pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Terenul Spălătorului 4 și spune-i: „Ai grijă, stai liniștit și nu te teme! Să nu ți se înmoaie inima din cauza acestor doi tăciuni fumegânzi, din cauza mâniei aprige a lui Rețin, a lui Aram și a fiului lui Remalia. 5 Într-adevăr, Aram, împreună cu Efraim și cu fiul lui Remalia, conspiră împotriva ta, zicând: 6 «Să pornim la luptă împotriva lui Iuda, s-o sfâșiem și s-o împărțim între noi, iar pe fiul lui Tabeel să-l facem regele ei!». 7 Stăpânul Domn însă spune astfel:
«Așa ceva nu se va întâmpla
și nu va avea loc.
8 Căci Damascul este capitala Aramului,
iar căpetenia Damascului este Rețin.
În șaizeci și cinci de ani,
Efraim va fi prea zdrobit ca să mai fie un popor.
9 Samaria este capitala lui Efraim,
iar căpetenia Samariei este fiul lui Remalia.
Dacă nu credeți,
nu veți fi întăriți!»“.
10 Domnul i-a vorbit lui Ahaz din nou, zicând:
11 ‒ Cere-I Domnului, Dumnezeul tău, un semn, fie acesta în adâncimile Locuinței Morților, fie în înălțimile cerurilor.
12 Dar Ahaz a răspuns:
‒ Nu voi cere! Nu-L voi pune la încercare pe Domnul!
13 Atunci Isaia a zis:
‒ Ascultați, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercați răbdarea oamenilor? O veți încerca și pe a Dumnezeului meu? 14 De aceea Însuși Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi va pune numele Emanuel. 15 El va mânca smântână și miere până va ști cum să respingă răul și să aleagă binele. 16 Căci, înainte de a ști copilul cum să respingă răul și să aleagă binele, țara celor doi regi de care te temi va fi pustiită. 17 Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa ta vremuri cum n-au mai fost din perioada când Efraim s-a despărțit de Iuda – El îl va aduce pe împăratul Asiriei.
Asiria, instrumentul disciplinării Domnului
18 În ziua aceea, Domnul va fluiera după muștele de la izvoarele râurilor Egiptului și după albinele care sunt în țara Asiriei. 19 Ele vor veni și se vor așeza, toate, în râpele abrupte, în crăpăturile stâncilor, pe toți mărăcinii și pe toate fântânile. 20 În ziua aceea, Stăpânul va rade cu un brici împrumutat de dincolo de Râu, cu împăratul Asiriei, părul de pe cap și părul de pe picioare. Va înlătura chiar și barba. 21 În ziua aceea, un om va ține în viață o juncană din cireadă și două oi, 22 dar, pentru că vor da lapte din belșug, el va avea smântână să mănânce. Oricine va fi lăsat în țară va mânca smântână și miere. 23 În ziua aceea, în orice loc unde erau o mie de butuci de vie, valorând o mie de șecheli de argint, vor fi doar mărăcini și spini. 24 Oamenii vor intra acolo cu arcuri și săgeți, pentru că toată țara va fi numai mărăcini și spini. 25 În ce privește toate dealurile, care odinioară erau cultivate, nu vei mai merge pe acolo de teama mărăcinilor și a spinilor; acestea vor fi păscute de vite și călcate în picioare de oi.