Rugăciune pentru ajutor în timpul pustiirii
O învățătură a lui Asaf
1 Dumnezeule, pentru ce ne‐ai lepădat în veac? Pentru ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
2 Adu‐ți aminte de adunarea ta, pe care ai câștigat‐o din vechime, pe care ai răscumpărat‐o ca să fie seminția moștenirii tale, și de muntele Sion în care ai locuit.
3 Ridică‐ți picioarele spre pustiirile veșnice, tot răul pe care l‐a făcut vrăjmașul în sfântul tău locaș.
4 Protivnicii au răcnit în mijlocul locurilor de adunare; au ridicat semnele lor drept semne.
5 Păreau niște oameni care au ridicat în sus securile într‐un desiș de copaci.
6 Și acum îi sfărâmă de tot săpăturile cu topoare și ciocane.
7 Au pus foc locașului tău sfințit; au pângărit până la pământ locuința numelui tău.
8 Au zis în inima lor: Să‐i prăpădim de tot. Au ars toate locurile de adunare ale lui Dumnezeu în țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc și printre noi nu este nimeni care să știe până când.
10 Până când, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va huli vrăjmașul numele tău în veac?
11 Pentru ce‐ți tragi mâna și dreapta ta? Scoate‐o din sânul tău și nimicește‐i.
12 Totuși Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, care a făcut mântuire în mijlocul pământului.
13 Ai despicat marea prin puterea ta; ai sfărâmat capetele balaurilor în ape.
14 Ai zdrobit capetele Leviatanului, l‐ai dat de mâncare poporului care locuiește în pustie.
15 Ai rupt izvor și pârâu, ai secat râuri pururea curgătoare.
16 A ta este ziua și a ta este noaptea. Tu ai pregătit lumina și soarele.
17 Tu ai așezat toate marginile pământului. Tu ai făcut vara și iarna.
18 Adu‐ți aminte, Doamne, de aceasta, că vrăjmașul a ocărât, și un popor nebun a hulit numele tău.
19 Nu da fiarei sălbatice turturica ta; nu uita pentru totdeauna ceata celor necăjiți ai tăi.
20 Ține seamă de legământ, căci locurile întunecoase ale pământului s‐au umplut de locuințele asupririi.
21 Să nu se întoarcă rușinat cel asuprit; cel necăjit și nevoiaș să laude numele tău.
22 Scoală‐te, Dumnezeule, apără‐ți pricina ta, adu‐ți aminte cât de nebunește te ocărăște omul nebun toată ziua.
23 Nu uita glasul potrivnicilor tăi: zarva celor ce se scoală împotriva ta se suie pururea.
Psalmul 74
Un maschil al lui Asaf
1 Dumnezeule, de ce ne respingi tot timpul?
De ce Te mânii pe turma pășunii Tale?
2 Adu-Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat-o în vechime
și ai răscumpărat-o ca seminție a moștenirii Tale;
adu-Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit.
3 Îndreaptă-Ți pașii spre aceste ruine veșnice,
unde dușmanul a distrus totul în Lăcașul cel sfânt.
4 Dușmanii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
și-au atârnat steagurile ca semne.
5 Parcă erau niște oameni care folosesc topoarele
ca să-și croiască drum prin pădure.
6 Acum, au zdrobit toate gravurile lui
cu lovituri de secure și de bardă.
7 Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș;
au întinat Locuința Numelui Tău, trântind-o la pământ!
8 Și-au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“.
Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.
9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet
și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea !
10 Dumnezeule, până când Te va mai insulta vrăjmașul?
Va batjocori dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11 De ce Ți-ai retras mâna Ta și dreapta Ta?
Înalț-o de la sân și distruge!
12 Dumnezeu este Împăratul meu din vechime,
Cel Ce aduce eliberare pe pământ.
13 Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea,
ai zdrobit capetele monștrilor din ape.
14 Tu ai sfărâmat capetele leviatanului
și l-ai dat de mâncare locuitorilor deșertului.
15 Tu ai deschis izvoare și pârâuri
și ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua; a Ta este și noaptea.
Tu ai așezat pe cer luna și soarele.
17 Tu ai stabilit toate granițele pământului;
Tu ai creat anotimpul verii și al iernii.
18 Adu-Ți aminte că dușmanul Te insultă, Doamne,
și un popor nebun batjocorește Numele Tău.
19 Nu lăsa pradă unui animal sufletul turturelei Tale!
Nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!
20 Ai în vedere legământul,
căci locurile întunecate ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
21 Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit!
Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!
22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ți cauza!
Adu-Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!
23 Nu uita glasul dușmanilor Tăi
și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!