Mângâiere în necaz cu amintiri din trecut
Mai marelui muzicii. După felul lui Iedutun. Un psalm al lui Asaf
1 Îmi voi îndrepta glasul către Dumnezeu și voi striga cu glasul meu către Dumnezeu și el va pleca urechea la mine.
2 În ziua strâmtorării mele am căutat pe Domnul. Mâna mea era întinsă noaptea și nu înceta; sufletul meu nu voia să fie mângâiat.
3 Mi‐aduceam aminte de Dumnezeu și suspinam, cugetam și duhul meu era copleșit. (Sela.)
4 Tu ții deschise pleoapele ochilor mei, sunt plin de tulburare și nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele din vechime, la anii vremilor de demult.
6 Îmi aduc aminte de cântarea mea noaptea, cuget în inima mea și duhul meu cercetează cu sârguință.
7 Oare va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi el binevoitor?
8 A încetat îndurarea sa pentru totdeauna? S‐a isprăvit cuvântul său din neam în neam?
9 A uitat Dumnezeu să fie îndurător? Sau și‐a închis el milele în mânie? (Sela.)
10 Și ziceam : Aceasta‐i slăbiciunea mea; dar îmi voi aduce aminte de anii dreptei Celui Preaînalt.
11 Voi pomeni faptele Domnului, căci îmi voi aduce aminte de minunile tale din vechime.
12 Și voi cugeta asupra tuturor faptelor tale și mă voi gândi asupra lucrărilor tale.
13 Dumnezeule, calea ta este în sfântul locaș; ce dumnezeu este mare ca Dumnezeu?
14 Tu ești Dumnezeul care faci minuni. Tu ai arătat puterea ta printre popoare.
15 Ai răscumpărat cu brațul tău pe poporul tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Sela.)
16 Apele te‐au văzut , Dumnezeule, apele te‐au văzut și s‐au înfricoșat; da, adâncurile au tremurat.
17 Norii au turnat apă; cerurile au făcut să răsune un glas și săgețile tale au zburat încoace și încolo.
18 Glasul tunetului tău era în vârtej; fulgerele luminau lumea, pământul s‐a cutremurat și s‐a zguduit.
19 Calea ta era în mare și cărările tale în apele mari și urmele tale nu s‐au cunoscut.
20 Ai călăuzit pe poporul tău ca pe o turmă prin mâna lui Moise și Aaron.
Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Glasul meu s-a înălțat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m-a ascultat.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpânul.
Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea;
sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu și am oftat,
am cugetat și duhul mi-a leșinat. Selah
4 Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei.
Eram răvășit și nu vorbeam.
5 M-am gândit la zilele de odinioară,
la anii de demult.
6 Mi-am amintit de cântarea mea din timpul nopții.
Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Și-a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Și-a retras El oare mila?“. Selah
10 Atunci am zis: „Am suferit când am crezut
că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat“.
11 Prin urmare, voi vesti faptele Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale din trecut.
12 Voi cugeta la toată lucrarea Ta
și voi medita la faptele Tale mărețe.
13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?
14 Tu ești Dumnezeul Care face minuni!
Tu Ți-ai descoperit puterea popoarelor!
15 Cu brațul Tău Ți-ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
iar adâncurile s-au cutremurat.
17 Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgețile Tale s-au împrăștiat în toate părțile .
18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s-a clătinat și s-a cutremurat.
19 Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.
20 Ți-ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise și a lui Aaron.