Credincioșia lui Dumnezeu în povățuirea poporului său neascultător
O învățătură a lui Asaf
1 Ascultă , poporul meu, Legea mea; plecați‐vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 Voi deschide gura în pildă, voi rosti lucruri ascunse de demult:
3 Ce am auzit și am cunoscut și ne‐au spus părinții noștri.
4 Nu le vom ascunde de copiii lor, vom istorisi laudele Domnului neamului care va veni și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le‐a făcut.
5 Căci el a așezat o mărturie în Iacov și a pus o lege în Israel, pe care a poruncit părinților noștri să le facă cunoscut copiilor lor,
6 ca neamul care va veni, copiii care se vor naște, să le cunoască și să se scoale și să spună copiilor lor;
7 și să‐și pună nădejdea în Dumnezeu și să nu uite faptele lui Dumnezeu, ci să păzească poruncile lui.
8 Și să nu fie ca părinții lor, un neam îndărătnic și răzvrătitor, un neam care nu și‐a pregătit inima și al cărui duh n‐a fost statornic cu Dumnezeu.
9 Copiii lui Efraim, arcași înarmați, au dat îndărăt în ziua luptei.
10 N‐au ținut legământul lui Dumnezeu și n‐au voit să umble în Legea lui,
11 și au uitat faptele sale și lucrările sale minunate pe care li le arătase.
12 A făcut lucruri minunate în ochii părinților lor în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13 A despicat marea și i‐a trecut prin ea; și a făcut să stea apele ca o grămadă;
14 și i‐a călăuzit ziua cu un nor și toată noaptea cu o lumină de foc.
15 A despicat stânci în pustie și i‐a adăpat din belșug ca din adâncuri;
16 și a scos izvoare din stâncă și a făcut să curgă în jos ape ca râuri.
17 Totuși ei au mers înainte păcătuind împotriva lui, răsculându‐se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după pofta lor.
19 Și au vorbit împotriva lui Dumnezeu; au zis: Poate oare Dumnezeu să pregătească o masă în pustie?
20 Iată , el a lovit stânca și au țâșnit apele și s‐au vărsat șiroaie. Poate el oare să dea și pâine, sau să facă rost de carne pentru poporul său?
21 De aceea Domnul a auzit și s‐a mâniat și un foc s‐a aprins împotriva lui Iacov și urgie s‐a ridicat împotriva lui Israel.
22 Pentru că n‐au crezut în Dumnezeu și nu s‐au încrezut în mântuirea lui.
23 Totuși el a poruncit norilor de sus și a deschis ușile cerurilor.
24 Și a plouat peste ei mană să mănânce și le‐a dat grâu din ceruri.
25 Omul a mâncat pâinea celor puternici; le‐a trimis hrană pe îndestulate.
26 El a pornit în ceruri vântul de răsărit și prin puterea sa a adus vântul de miazăzi;
27 și a plouat carne peste ei și păsări înaripate ca nisipul mărilor;
28 și le‐a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29 Ei au mâncat și s‐au săturat bine și le‐a împlinit pofta.
30 Nu se abătuseră încă de la pofta lor, mâncarea lor era încă în gurile lor,
31 când mânia lui Dumnezeu s‐a ridicat împotriva lor și a ucis pe cei mai grași ai lor și a doborât pe aleșii lui Israel.
32 Cu toate acestea ei tot au păcătuit și n‐au crezut în lucrările lui minunate.
33 Și el a lăsat să le piară zilele ca suflarea și anii cu spaimă.
34 Când îi ucidea, atunci îl căutau și se întorceau și căutau pe Dumnezeu de dimineață.
35 Și își aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor și Dumnezeu Cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 Dar îl lingușeau cu gura lor și îl mințeau cu limba lor.
37 Căci inima lor nu era tare față de el și n‐au fost statornici în legământul său.
38 Dar el a fost milos, a iertat nelegiuirea și nu i‐a pierdut, ci de multe ori și‐a întors mânia, și nu și‐a trezit toată urgia.
39 Și și‐a adus aminte că erau carne: un vânt ce trece și nu se mai întoarce.
40 De câte ori s‐au răzvrătit împotriva lui în pustie și l‐au amărât în pustietate!
41 Și s‐au întors iar și au ispitit pe Dumnezeu și au întărâtat pe Sfântul lui Israel!
42 Nu și‐au adus aminte de mâna lui, de ziua când i‐a răscumpărat de la asupritor.
43 Cum a pus semnele sale în Egipt și minunile sale în câmpia Țoanului
44 și le‐a prefăcut râurile în sânge, și șuvoaiele lor, că n‐au putut bea.
45 A trimis între ei roiuri de muște, care i‐au mâncat și broaște care i‐au prăpădit.
46 Și a dat roadele lor omizii și munca lor lăcustei.
47 Le‐a bătut cu grindină viile și sicomorii cu ploaie de piatră;
48 și a dat și vitele lor grindinei și turmele lor fulgerelor.
49 A aruncat asupra lor aprinderea mâniei sale, urgie și furie și strâmtorare, o trimitere de îngeri ai nenorocirii.
50 A netezit o cale mâniei sale; nu le‐a cruțat sufletul de la moarte, ci a dat viața lor ciumei;
51 și a bătut pe toți întâii născuți în Egipt, începutul puterii lor în corturile lui Ham.
52 Și a pornit pe poporul său ca pe oi, și i‐a dus în pustie ca pe o turmă;
53 și i‐a dus la adăpost, așa că erau fără frică: și marea a acoperit pe vrăjmașii lor.
54 Și i‐a adus în sfântul său hotar, acest munte, dobândit cu dreapta sa.
55 Și a alungat și neamurile dinaintea lor, și le‐a împărțit lor cu sfoara de moștenire, și a făcut ca semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar au ispitit și au întărâtat pe Dumnezeu Cel Preaînalt, și n‐au păzit mărturiile sale,
57 ci au dat înapoi, și s‐au făcut necredincioși ca și părinții lor; s‐au întors la o parte ca un arc amăgitor.
58 Și l‐au mâniat cu înălțimile lor, și l‐au întărâtat la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 Dumnezeu a auzit și s‐a mâniat, și i‐a fost foarte scârbă de Israel.
60 Și a părăsit locașul din Silo, cortul pe care‐l pusese între oameni;
61 și a dat puterea sa în robie și slava sa în mâna potrivnicului.
62 Și a dat sabiei pe poporul său și s‐a mâniat foarte mult pe moștenirea sa.
63 Focul a mistuit pe tinerii săi și fecioarele sale n‐au fost lăudate în cântare de nuntă.
64 Preoții săi au căzut de sabie și văduvele lor n‐au plâns.
65 Atunci Domnul s‐a deșteptat ca din somn, ca un viteaz care strigă de vin,
66 și a lovit pe potrivnicii săi pe dinapoi și i‐a dat spre ocară veșnică.
67 Și a lepădat cortul lui Iosif și n‐a ales seminția lui Efraim;
68 ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sion, pe care l‐a iubit.
69 Și‐a zidit locașul său sfințit ca înălțimile, ca pământul pe care l‐a întemeiat în veac.
70 Și a ales pe David, slujitorul său, și l‐a luat de la staulele oilor.
71 L‐a adus de pe urma oilor care alăptau, ca să pască pe Iacov, poporul său, și pe Israel moștenirea sa.
72 Și el i‐a păstorit după neprihănirea inimii sale și i‐a călăuzit cu iscusința mâinilor sale.
Psalmul 78
Un maschil al lui Asaf
1 Poporul meu, ascultă învățătura mea!
Plecați-vă urechea la cuvintele gurii mele!
2 Îmi voi deschide gura să spun un proverb;
voi rosti lucruri ascunse din trecut,
3 pe care le-am auzit, pe care le-am învățat,
pe care ni le-au istorisit părinții noștri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noștri,
ci vom proclama generației următoare
faptele demne de laudă ale Domnului,
puterea Lui și minunile pe care le-a înfăptuit.
5 El a ridicat o mărturie în Iacov,
a stabilit o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
s-o facă cunoscută fiilor lor,
6 pentru ca generația următoare,
fiii care se vor naște, s-o cunoască
și apoi să se ridice și s-o istorisească fiilor lor,
7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să-I împlinească poruncile,
8 ca să nu fie ca strămoșii lor,
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație care nu și-a pregătit inima
și al cărei duh n-a fost credincios lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 n-au ținut legământul lui Dumnezeu,
au refuzat să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat lucrările
și minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoșilor lor
în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13 A despărțit marea și i-a trecut prin ea,
ridicând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua,
și toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în deșert,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
și să curgă apa râuri-râuri.
17 Dar ei și-au înmulțit păcatele față de El,
răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în deșert.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în deșert?
20 Iată, El a lovit stânca
din care a țâșnit apa și s-au revărsat pârâuri,
însă va putea El oare să ne dea și pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“.
21 De aceea Domnul a auzit și S-a mâniat.
S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că n-au crezut în Dumnezeu
și nu s-au încrezut în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană, ca să aibă de mâncare,
și le-a dat grâu din cer.
25 Fiecare a mâncat pâinea celor măreți,
și le-a trimis hrană din belșug.
26 A stârnit în ceruri vântul de est
și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat carne peste ei, multă ca pulberea,
și înaripate, multe ca nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuințelor lor.
29 Au mâncat și s-au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-și astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu s-a și dezlănțuit împotriva lor,
omorându-i pe cei mai viguroși dintre ei
și doborându-i pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
și n-au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le-a pus capăt zilelor în deșertăciune
și anilor lor în groază.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau și-L căutau pe Dumnezeu cu ardoare;
35 își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înșelau cu gura lor
și cu limba lor Îl mințeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
și nu erau credincioși legământului Său.
38 Totuși, El a fost milostiv;
El a făcut ispășire pentru nelegiuire
și nu a distrus.
De multe ori Și-a retras mânia
și nu Și-a aprins întreaga Lui furie.
39 Și-a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deșert
și L-au întristat în pustiu!
41 S-au răzvrătit și L-au ispitit pe Dumnezeu,
îndurerându-L astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu și-au amintit de ajutorul Lui,
de ziua când i-a scăpat de dușmani,
43 când Și-a înfăptuit semnele în Egipt
și minunile Sale în regiunea Țoan.
44 Le-a transformat râurile în sânge
și n-au mai putut să bea din pârâurile lor.
45 A trimis împotriva lor roiuri de muște care i-au devorat
și broaște care i-au distrus.
46 Le-a dat roadele pradă omizii,
iar munca lor pradă lăcustei.
47 Le-a ruinat viile cu grindină,
și sicomorii cu vijelie.
48 Le-a dat vitele pradă grindinei,
iar cirezile pradă fulgerelor.
49 Și-a trimis împotriva lor mânia Lui,
furia, indignarea și necazul,
îngeri aducători de nenorociri.
50 Și-a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându-le viața pe mâna molimei.
51 I-a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului,
primele roade ale vigorii celor din corturile lui Ham.
52 A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi
și i-a condus prin deșert ca pe o turmă.
53 I-a condus în siguranță, ca să nu le fie groază,
în timp ce pe dușmanii lor i-a acoperit marea.
54 I-a adus în teritoriul Lui cel sfânt,
la muntele pe care l-a câștigat dreapta Sa.
55 A alungat dinaintea lor națiuni,
le-a dat teritoriul în moștenire
și a făcut ca semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
și s-au răzvrătit împotriva Lui;
n-au păzit învățăturile Lui.
57 S-au depărtat și au fost necredincioși,
asemenea strămoșilor lor.
S-au schimbat și au devenit ca un arc înșelător.
58 L-au provocat la mânie prin înălțimile lor,
iar prin chipurile lor cioplite I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, S-a mâniat
și l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Și-a părăsit Tabernaculul din Șilo,
Cortul pe care-l așezase printre oameni.
61 Și-a lăsat puterea în captivitate
și măreția – în mâna dușmanului.
62 Și-a dat poporul pradă sabiei
și S-a mâniat pe moștenirea Lui.
63 Tinerii Lui au fost nimiciți de foc,
iar fecioarele Lui n-au mai fost lăudate.
64 Preoții Lui au căzut loviți de sabie,
iar văduvele Lui n-au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S-a trezit, ca unul care dormise,
ca un viteaz doborât de vin.
66 Și-a înlăturat dușmanii,
i-a acoperit cu rușine pentru totdeauna.
67 Totuși, El a respins Cortul lui Iosif
și nu a ales seminția lui Efraim.
68 A ales însă seminția lui Iuda
și muntele Sion, pe care-l iubește.
69 Și-a construit Sfântul Lăcaș ca înălțimile,
ca pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, slujitorul Lui,
l-a luat de la staulele oilor
71 și l-a adus dinapoia mieilor
ca să-l păstorească pe poporul Său, Iacov,
și pe Israel, moștenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăție de inimă
și i-a condus cu mâini pricepute.