David și Ionatan
1 Și David a fugit din Naiot din Rama și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău de‐mi caută viața? 2 Și Ionatan i‐a zis: Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată tatăl meu nu face niciun lucru mare sau mic fără să‐l descopere urechii mele și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa. 3 Și David a jurat iarăși și iarăși și a zis: Tatăl tău știe bine că am aflat har în ochii tăi și zice: Să nu știe Ionatan aceasta ca să nu se întristeze. Dar cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu‐i decât un pas între mine și moarte. 4 Și Ionatan a zis lui David: Ce zice sufletul tău voi face pentru tine. 5 Și David a zis lui Ionatan: Iată mâine este lună nouă și trebuie să șed negreșit cu împăratul să mănânc, dar tu dă‐mi voie să mă duc și să mă ascund pe câmp până a treia seară. 6 Dacă va întreba de mine tatăl tău, atunci zi: David s‐a cerut stăruitor de la mine să se repeadă până la Betleem , cetatea sa, căci acolo este o jertfă de fiecare an pentru toată familia. 7 Dacă va zice așa: Bine! robul tău va avea pace. Dar dacă se va mânia, să știi că răul este hotărât de el. 8 Fă îndurare deci cu robul tău, căci ai făcut pe robul tău să intre în legământul Domnului cu tine. Dar dacă este nelegiuire în mine, omoară‐mă tu însuți, căci de ce m‐ai aduce la tatăl tău? 9 Și Ionatan a zis: Departe de tine aceasta! Căci dacă aș ști negreșit că este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta rău, oare nu ți‐aș spune? 10 Și David a zis lui Ionatan: Cine îmi va spune? Și dacă tatăl tău îți va răspunde aspru? 11 Și Ionatan a zis lui David: Vino și să ieșim la câmp! Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Și Ionatan a zis lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel fie martor , când voi cerca pe tatăl meu mâine pe vremea aceasta, sau a treia zi, iată dacă va fi bine față de David și nu voi trimite la tine și nu voi descoperi urechii tale, 13 așa să facă Domnul lui Ionatan și încă mai mult! Dacă ar părea bine în ochii tatălui meu să‐ți facă rău, atunci voi descoperi urechii tale și‐ți voi da drumul și te vei duce în pace și Domnul să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu. 14 Și nu numai cât voi mai trăi îmi vei arăta îndurarea Domnului ca să nu mor, 15 ci în veac să nu‐ți tragi îndurarea de la casa mea, nu, nici chiar când Domnul va stârpi pe vrăjmașii lui David pe fiecare de pe fața pământului. 16 Și Ionatan a făcut legământ cu casa lui David zicând : Domnul s‐o ceară din mâna vrăjmașilor lui David! 17 Și Ionatan a pus pe David să jure iarăși pe iubirea pe care o avea pentru el, căci îl iubea cum își iubea sufletul său. 18 Și Ionatan i‐a zis: Mâine este luna nouă și lipsa ta se va băga de seamă, căci locul tău va fi gol. 19 Și să lași trei zile și să te cobori repede și să vii la locul unde te‐ai ascuns în ziua acelei întâmplări și vei rămânea lângă piatra Ezel. 20 Și voi trage trei săgeți alături de ea ca și când aș trage la țintă. 21 Și iată voi trimite băiatul zicând : Du‐te găsește săgețile! Dacă voi zice băiatului: Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia‐le! Atunci vino, căci este pace pentru tine și nu este nimic, viu este Domnul. 22 Dar dacă voi zice băiatului așa: Iată săgețile sunt dincolo de tine! Du‐te pe calea ta, căci Domnul te‐a trimis. 23 Și cât pentru cuvântul de care am vorbit noi, eu și tu, iată Domnul este între tine și mine în veac. 24 Și David s‐a ascuns în câmp. Și era luna nouă și împăratul s‐a așezat la masă ca să mănânce. 25 Și împăratul a șezut pe scaunul său ca în celelalte dăți, pe scaunul de lângă perete. Și Ionatan s‐a sculat și Abner a șezut lângă Saul și locul lui David era gol. 26 Și Saul n‐a zis nimic în ziua aceea, căci se gândea: I s‐a întâmplat ceva, nu este curat , negreșit nu este curat. 27 Și a fost așa : a doua zi după luna nouă, a doua zi , locul lui David era gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: De ce n‐a venit fiul lui Isai la masă, nici ieri, nici astăzi? 28 Și Ionatan a răspuns lui Saul: David s‐a cerut stăruitor de la mine să meargă până la Betleem. 29 Și a zis: Te rog, dă‐mi drumul, căci este o jertfă a familiei în cetate și fratele meu mi‐a poruncit el însuși să fiu acolo . Și acum, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, dă‐mi drumul să văd pe frații mei. De aceea n‐a venit la masa împăratului. 30 Și mânia lui Saul s‐a aprins împotriva lui Ionatan și i‐a zis: Fiu de femeie rea și neascultătoare! Nu știu eu că ți‐ai ales pe fiul lui Isai spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31 Căci cât va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu vei fi întărit nici tu nici împărăția ta. Și acum trimite și adu‐l la mine, căci este un fiu al morții. 32 Și Ionatan a răspuns tatălui său Saul, zicându‐i: De ce să moară? Ce a făcut? 33 Și Saul a aruncat sulița după el ca să‐l ucidă; și Ionatan a cunoscut că este hotărât de tatăl său să omoare pe David. 34 Și Ionatan s‐a sculat de la masă plin de mânie și n‐a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, căci era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine. 35 Și a fost așa : dimineața Ionatan a ieșit la câmp la vremea hotărâtă cu David și un băiat era cu el. 36 Și a zis băiatului său: Aleargă, găsește acum săgețile pe care le‐am tras. Și băiatul a alergat și el a tras săgeata dincolo de el. 37 Și băiatul a venit la locul săgeții, pe care o trăsese Ionatan și Ionatan a strigat după băiat și a zis: Oare nu este săgeata dincolo de tine? 38 Și Ionatan a strigat după băiat: Grăbește, iute, nu sta! Și băiatul lui Ionatan a adunat săgețile și a venit la domnul său. 39 Și băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau lucrul. 40 Și Ionatan a dat armele sale băiatului său și i‐a zis: Du‐te, du‐le în cetate. 41 Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut. 42 Și Ionatan a zis lui David: Mergi în pace, cum am jurat amândoi în numele Domnului zicând: Domnul să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta în veac. Și s‐a sculat și a plecat. Și Ionatan a intrat în cetate.
David, înștiințat de Ionatan
1 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viața?” 2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” 3 David a zis iarăși, jurând: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta și va fi zis: ‘Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista’. Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine și moarte”. 4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 5 Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc și să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem , în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7 Și dacă va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea este lucru hotărât din partea lui. 8 Arată-ți dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viața. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” 9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ți dau de știre dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu și amenință să te ajungă!” 10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ți-ar răspunde cu asprime?” 11 Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp.” Și au ieșit amândoi pe câmp. 12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine și, de va gândi bine de David, 13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ți dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ți facă rău, iarăși îți voi da de știre și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, și Domnul să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, să te porți față de mine cu o bunătate ca a Domnului și, dacă voi muri, 15 să nu îți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe fața pământului. 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune pe vrăjmașii lui David!” 17 Ionatan a întărit și mai mult față de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui. 18 Ionatan i-a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 Să te pogori a treia zi până în fundul locului în care te ascunseseși în ziua când cu întâmplarea aceea și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Și voi trimite un tânăr și-i voi zice: ‘Du-te de găsește săgețile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine și n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul! 22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgețile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.” 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și împăratul a luat loc la ospăț ca să mănânce. 25 Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat și Abner a șezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat , negreșit nu este curat”. 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd frații’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ți-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăția ta. Și acum trimite să-l caute și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”. 32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, și i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă și n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35 A doua zi de dimineață, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David și era însoțit de un băiețaș. 36 El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”. 38 I-a strigat iarăși: „Iute, grăbește-te, nu te opri!” Și băiatul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta. 40 Ionatan a dat băiatului armele și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.” 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42 Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!’ ”
David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.