Iisus şi femeia samariteancă
1 Când a aflat Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2 deşi nu Iisus boteza, ci ucenicii Lui – 3 a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea. 4 Şi trebuia să treacă prin Samaria. 5 Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif. 6 Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea lângă fântână. Era pe la ceasul al şaselea.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”, 8 fiindcă ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare. 9 Femeia samariteancă I-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii. 10 Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui şi ţi-ar fi dat apă vie.” 11 Femeia I-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie? 12 Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?” 13 Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou. 14 Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.” 15 Femeia I-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”
16 El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!” 17 Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!, 18 fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.” 19 Femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti profet. 20 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.” 21 Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. 24 Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.” 25 Femeia I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.” 26 Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”
Credinţa samaritenilor şi mărimea secerişului
27 În acea clipă s-au întors ucenicii Lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?” 28 Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor: 29 „Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?” 30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.
31 Între timp, ucenicii Îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!” 32 El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.” 33 Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare I-a adus cineva de mâncare?” 34 Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. 35 Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş. 36 Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună. 37 Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră. 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”
39 Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!” 40 Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său 42 şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”
Vindecări în Galileea
43 Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. 44 Iisus Însuşi a dat mărturie că un profet nu este preţuit în ţara sa. 45 Aşadar, când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit fiindcă văzuseră tot ceea ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit iar în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un funcţionar imperial al cărui fiu era bolnav. 47 Acesta, auzind că Iisus vine din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să coboare să îi vindece fiul, căci trăgea să moară. 48 Atunci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Iar funcţionarul imperial I-a spus: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilul!” 50 Iisus i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut cuvântul pe care I-l spusese Iisus şi a plecat. 51 Pe când cobora el, i-au ieşit înainte slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte. 52 I-a întrebat, aşadar, la ce oră a început să se simtă mai bine. I-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.” 53 Atunci tatăl şi-a dat seama că era tocmai ceasul în care Iisus îi spusese: „Fiul tău trăieşte” şi au crezut în Iisus, el şi toată casa lui. 54 Acesta este cel de-al doilea semn pe care l-a făcut Iisus când a venit din Iudeea în Galileea.
Isus și femeia din Samaria
1 Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan 2 (deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi), 3 a părăsit Iudeea și S‑a întors în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria 5 și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe care‑l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă‑Mi să beau” , i‑a zis Isus. 8 (Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) 9 Samariteanca I‑a zis: „Cum de Tu, un iudeu, ceri să bei de la mine, o samariteancă?” (Iudeii , într‑adevăr, n‑au legături cu samaritenii.) 10 Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce‑ți zice: «Dă‑Mi să beau!», tu însăți I‑ai fi cerut să bei, și El ți‑ar fi dat apă vie.” 11 „Doamne”, I‑a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? 12 Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne‑a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu fiii lui și vitele lui!” 13 Isus i‑a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14 Dar cine va bea din apa pe care i‑o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i‑o voi da Eu se va preface în el într‑un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” 15 „Doamne”, I‑a zis femeia, „dă‑mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”
16 El i‑a spus: „Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!” 17 Femeia I‑a răspuns: „N‑am bărbat.” Isus i‑a zis: „Bine ai spus: «N‑am bărbat»! 18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I‑a zis femeia, „văd că ești profet! 20 Părinții noștri s‑au închinat pe muntele acesta ; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” 21 Isus i‑a spus: „Crede‑Mă, femeie: vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr , fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. 24 Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” 25 „Știu”, I‑a zis femeia, „că va veni Mesia (care Se numește Hristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” 26 Isus i‑a zis: „Eu Sunt : Cel care‑ți vorbește!”
Trezirea din Samaria
27 Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I‑a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28 Atunci, femeia și‑a lăsat ulciorul, s‑a dus în cetate și le‑a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un om care mi‑a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și‑I ziceau: „Rabbí, mănâncă!” 32 Dar El le‑a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‑o cunoașteți.” 33 Ucenicii și‑au zis atunci unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le‑a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați‑vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș! 36 Acum, cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38 Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”
39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce am făcut!” 40 Când au venit samaritenii la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L‑am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”
Vindecarea fiului unui slujbaș domnesc
(Matei 8:5‑13. Luca 7:1‑10)43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să Se ducă] în Galileea. 44 Căci El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie . 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci fuseseră și ei la sărbătoare.
46 Isus S‑a întors deci în Cana Galileei, unde preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav. 47 Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑l vindece pe fiul său, care era pe moarte. 48 Isus i‑a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49 Slujbașul domnesc I‑a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50 „Du‑te” , i‑a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat. 51 Pe când cobora el, l‑au întâmpinat robii lui și i‑au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i‑a întrebat de ceasul în care a început să‑i fie mai bine. Și ei i‑au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l‑a lăsat febra.” 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S‑a întors din Iudeea în Galileea.