Apărarea lui Petru înaintea fraţilor
1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu, 2 iar când Petru s-a dus la Ierusalim, credincioşii dintre iudei au început să-l mustre: 3 „Ai intrat în casa unor oameni necircumcişi şi ai stat cu ei la masă…” 4 Atunci Petru a început să le explice totul, de la început până la sfârşit: 5 „Eram în cetatea Iope şi mă rugam când am văzut într-o viziune, în extaz, că se cobora un vas ca o faţă de masă mare, ţinută din patru colţuri, care a venit din ceruri şi s-a aşezat în faţa mea. 6 M-am uitat în el şi am văzut toate animalele de pe pământ, sălbăticiuni, târâtoare şi păsările cerului. 7 Am auzit un glas care mi-a zis: Petre, scoală-te, taie şi mănâncă! 8 Eu am spus: Nu, Doamne, căci niciodată n-am pus în gură ceva spurcat sau necurat! 9 Dar glasul din cer mi-a zis a doua oară: Să nu numeşti necurat ce a curăţit Dumnezeu. 10 Viziunea s-a repetat întocmai de trei ori, apoi totul a fost ridicat din nou la cer. 11 Şi iată, că îndată trei oameni stăteau în faţa casei unde locuiam: erau cei ce fuseseră trimişi după mine din Cezareea. 12 Duhul Sfânt mi-a spus să merg cu ei fără grijă. M-am dus, aşadar, şi cu mine au venit şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa omului. 13 El ne-a povestit cum a văzut şi el un înger în casă, care, stând în picioare, i-a zis: Trimite la Iope ca să vină Simon, zis Petru. 14 El îţi va spune cuvintele prin care tu şi toţi cei din casa ta veţi fi mântuiţi. 15 Şi tocmai când începusem să vorbesc, s-a coborât Duhul Sfânt peste ei, aşa cum a venit şi peste noi la început. 16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care zicea: Ioan a botezat cu apă, voi însă veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt. 17 Dacă Dumnezeu le-a dat şi lor acelaşi dar ca şi nouă, celor care am crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu şi ce putere aveam să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18 Când l-au auzit, toţi s-au liniştit şi l-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa ca să aibă viaţa!”
Începutul Bisericii din Antiohia
19 Cei ce fuseseră risipiţi din cauza persecuţiei începute după moartea lui Ştefan au ajuns până în Fenicia şi Cipru şi Antiohia şi nu vesteau cuvântul decât iudeilor. 20 Au fost şi unii dintre ei însă oameni din Cipru şi Cirene, care au mers în Antiohia şi au vorbit şi grecilor, vestindu-L pe Domnul Iisus. 21 Mâna Domnului era cu ei şi mulţi dintre ei au crezut şi s-au întors la Domnul. 22 Vestea aceasta a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim care l-a trimis pe Barnaba să meargă până în Antiohia. 23 El a ajuns acolo şi când a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a încurajat pe toţi să rămână credincioşi Domnului, cu inimă hotărâtă, 24 fiindcă Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi mulţi oameni s-au alipit de Domnul. 25 Apoi Barnaba s-a dus în Tars, să-l caute pe Saul. 26 Şi, după ce l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Au stat acolo un an întreg adunându-se împreună cu Biserica şi învăţând mulţimi mari de oameni. Şi în Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară creştini.
27 În zilele acelea au venit la Ierusalim nişte profeţi din Antiohia. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a vestit prin Duhul Sfânt că va veni o foamete mare în tot imperiul, ceea ce s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu. 29 Ucenicii au hotărât ca toţi, fiecare după mijloacele lui, să slujească fraţilor trimiţându-le un ajutor celor ce locuiau în Iudeea. 30 Şi aşa au şi făcut: au trimis darurile prezbiterilor din Iudeea prin Barnaba şi Saul.