Prima misiune a Bisericii din Antiohia: Barnaba şi Saul
1 În Biserica din Antiohia erau câţiva profeţi şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Lucius din Cirene, Manaen – care crescuse împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. 2 Pe când slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Alegeţi-mi pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
Convertirea proconsulului Paulus
4 Trimişi de Duhul Sfânt, cei doi au coborât în Seleucia şi de acolo s-au îmbarcat spre Cipru. 5 Au ajuns în Salamina şi au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor, avându-l şi pe Ioan ca ajutor. 6 Apoi au străbătut toată insula până la Pafos şi acolo s-au întâlnit cu un iudeu pe nume Bar-Iisus care era vrăjitor şi profet mincinos. 7 El ajunsese unul din apropiaţii proconsulului Sergius Paulus care era un om înţelept. Proconsulul i-a invitat pe Barnaba şi pe Saul, căci dorea să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, le stătea împotrivă şi dorea să-l abată pe proconsul de la credinţă. 9 Atunci, Saul, care se numea şi Pavel, plin de Duhul Sfânt, l-a privit ţintă pe Elima 10 şi i-a zis: „Tu, om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al Diavolului, duşman al dreptăţii de orice fel, oare nu vei înceta niciodată să strâmbi căile drepte ale lui Dumnezeu? 11 Mâna Domnului este acum împotriva ta. Vei orbi şi nu vei mai vedea soarele pentru o vreme!” Îndată a căzut peste el o ceaţă groasă şi întuneric şi căuta în jur să-l ducă cineva de mână. 12 Când a văzut proconsulul ce s-a întâmplat, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Evanghelizarea Asiei mici
13 Pavel şi tovarăşii lui au părăsit cetatea Pafos cu corabia şi au mers în Perga, o cetate din Pamfilia. Aici Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. 14 Ceilalţi au plecat din Perga şi au ajuns în Antiohia Pisidiei. Sâmbătă au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să-i roage: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!” 16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a spus:
„Ascultaţi, israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeu! 17 Dumnezeul poporului Israel i-a ales pe părinţii noştri şi a făcut din ei un popor mare pe când trăiau ca străini pe pământul Egiptului şi i-a scos cu mână puternică de acolo 18 şi timp de patruzeci de ani i-a răbdat în pustie. 19 Apoi a nimicit şapte neamuri în ţara Canaanului şi le-a dat lor pământul acestora drept moştenire, 20 timp de aproape patru sute cincizeci de ani. Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin, care i-a condus patruzeci de ani. 22 După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a ridicat pe David ca rege şi a dat mărturie despre el:
L-am găsit pe David, fiul lui Iesei,
un om după inima Mea,
care va face toată voia Mea .
23 Dintre urmaşii lui David, Dumnezeu i-a adus lui Israel un mântuitor, aşa cum făgăduise, pe Iisus, 24 iar înainte de venirea lui, Ioan a vestit întregului popor Israel botezul pocăinţei. 25 Când Ioan şi-a împlinit menirea, le-a spus: Cine credeţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela ci iată, vine după mine Cel a cărui încălţăminte nu sunt vrednic să o dezleg.
26 Fraţilor, fii din neamul lui Avraam, şi voi, ceilalţi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul mântuirii acesteia. 27 Locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor, nu l-au cunoscut şi l-au condamnat, împlinind astfel cuvintele profeţilor care sunt citite în fiecare sâmbătă, 28 şi i-au cerut lui Pilat să fie ucis, deşi nu au găsit nici o vină de moarte. 29 Şi când au împlinit toate cele scrise despre El, l-au coborât de pe cruce şi l-au aşezat în mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi! 31 El s-a arătat mai multe zile celor care veniseră cu El din Galileea în Ierusalim, care acum sunt şi ei martorii Lui, înaintea întregului popor. 32 Şi noi vă vestim făgăduinţa făcută părinţilor noştri, 33 pe care Dumnezeu a împlinit-o faţă de noi, copiii lor, când l-a înviat pe Iisus, aşa cum stă scris în psalmul al doilea:
Tu eşti Fiul Meu
Eu astăzi Te-am născut.
34 Iar că Dumnezeu l-a înviat din morţi ca să nu mai moară, a spus astfel:
Vă voi da în dar făgăduinţele sfinte făcute lui David,
lucrurile vrednice de credinţă.
35 De aceea zice şi în alt loc:
Nu vei lăsa pe Sfântul Tău
să vadă putrezirea.
36 Cât despre David, el a slujit după voia lui Dumnezeu în generaţia sa şi a murit, a fost aşezat lângă părinţii săi şi a cunoscut putrezirea. 37 Dar Acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a cunoscut putrezirea! 38 Fraţilor, să ştiţi că prin El vi se vesteşte iertarea tuturor păcatelor de care prin Legea lui Moise nu aţi putut fi îndreptăţiţi. 39 În El, oricine crede este îndreptăţit! 40 Vedeţi însă să nu vină peste voi ce s-a spus prin profeţi:
41 Priviţi, dispreţuitorilor,
uimiţi-vă şi pieriţi,
căci voi face în zilele voastre un lucru,
un lucru pe care nu-l veţi crede
nici dacă vi l-ar istorisi cineva. ”
42 Când au ieşit ei din sinagogă, l-au rugat să spună şi sâmbăta următoare aceste cuvinte. 43 După ce s-au despărţit de adunare, mulţi iudei şi prozeliţi temători de Dumnezeu i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba care au continuat să le vorbească şi să îi convingă să rămână în harul lui Dumnezeu.
44 Sâmbăta următoare s-a adunat aproape toată cetatea să audă cuvântul lui Dumnezeu. 45 Când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, ocărându-l. 46 Plini de îndrăzneală, Pavel şi Barnaba le-au răspuns: „Vouă trebuia să vă vestim mai întâi cuvântul lui Dumnezeu dar, pentru că îl respingeţi şi vă arătaţi singuri nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci aşa ne porunceşte Domnul:
Te-am pus să fii lumină pentru neamuri,
spre mântuirea lor, până la marginea pământului. ”
48 Când au auzit neamurile, s-au bucurat şi au început să slăvească cuvântul lui Dumnezeu. Şi au crezut toţi cei rânduiţi pentru viaţa veşnică. 49 Iar cuvântul lui Dumnezeu se răspândea peste tot. 50 Dar iudeii au întărâtat împotriva lor pe femeile evlavioase şi de cinste şi pe conducătorii cetăţii şi i-au îndemnat să-i persecute pe Pavel şi pe Barnaba şi să-i izgonească din cetăţile lor. 51 Ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva acestora şi au plecat în Iconia. 52 În vremea aceasta, ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.